Amen.

Subiectul filmului vorbeste despre tacerea Papei Pius al XII-lea (Marcel Iures) in fata dramei Holocaustului. Pelicula povesteste istoria tragica si reala a unui ofiter SS protestant, Kurt Gerstein (personaj al germanului Ulrich Tukur), ale carui semnale de alarma catre Biserica si Vatican in legatura cu lagarele de exterminare naziste ramin fara efect. El este ajutat de un tanar iezuit, Ricardo Fontana, un personaj fictiv, pe care actorul Mathieu Kassovitz il joaca extrem de convingator.

Amen, o producție Franța 2002, evocă un moment care putea deveni reprezentativ prin finalizare estetică, poetică, pentru acea epocă, anume drama unui ofițer SS, protestant, care, prins în sistemul organizării lagărelor de concentrare, trimite semnale, despre cele ce se petrec în respectivele lagăre, către Biserică și Vatican. Dar fără efect. Construcția filmului, de reportaj, începe șocant prin sinuciderea unui evreu (“Numele meu e… sunt evreu… Nu văd altă modalitate de a ajunge în inima oamenilor”) și se încheie printr-o consemnare de cronică (“Raportul lui Gerstein a contribuit la autentificarea holocaustului… Gerstein a fost reabilitat după 20 de ani”).
Ambianțele sunt bine prinse, de la confortabilele apartamente de locuit, până la somptuoasele și solemnele spații ale Sfântului Scaun și ale reședințelor cardinalului, în disproporție cu spațiul imagistic acordat atmosferei lagărului de concentrare. Ceea ce se accentuează sunt confruntările, intrigile și jocurile de putere dintre naziști și instituția bisericii catolice. Altfel spus, suntem permanent ținuți nu în centrul tragediei, ci în culisele ei. Expresive sunt și străzile, cu manifestanți și fanfare, interioarele unor imobile, mai ales masa de Crăciun de la familia
locotenentului SS Gerstein (Ulrich Tukur) sau masa din apartamentul Contelui, de la Vatican a (Ion Caramitru). Cele mai reușite fotograme, ca valoare plastică, sunt orizonturile în ton expresionist și incendiile nocturne de la lagărele de concentrare. Un efect dramatic se obține din filmările alternative, îndeosebi prin apariția periodică a trenului de marfă, cu locomotive gemând și cu dâre de fum negru, asemenea cozii unui balaur. Eclerajul, uneori, transmite o senzație de irealitate. În pofida acestor elemente indiscutabil reușite, lipsa de armonie dintre fond și formă, prin apăsarea pe elaborat, pe formal, pe cosmetizat, este una dintre scăderile filmului.
Dar replicile sunt cele mai convingătoare în ceea ce privește portretul contradictoriu, moral și psihologic, al acestei epoci controversate: "În curând vom fi în Anglia; Luptăm împotriva tifosului; Un sclav poate să nu fie o ființă omenească; În calitate de creștini, condamnăm eutanasia; Împrăștierea de zvonuri în timpul războiului e înaltă trădare; Într-o zi vom fi cu toții neproductivi; Treaba voastră e să câștigați războiul, a noastră să pregătim perioada de după război; Am văzut ceva înspăimântător. Familii întregi sunt exterminate; Eutanasie, nu exterminare; Majoritatea pastorilor și credincioșilor noștri îl susțin pe Hitler; Sfântul Părinte trebuie să rămână neutru; În țările cucerite de germani, evreii sunt exterminați; În timp de război, e normal să fie marginalizați oameni care țin legătura cu Moscova și cu New York; Țin foarte mult la tradițiile noastre; O frumoasă familie germană; Nu-l puteți condamna pe Hitler fără să-l condamnați pe Stalin, aliatul vostru; Cine îi iubește pe evrei n-are decât să-i ia, dar goi; Îndurare pentru poporul evreu!; trebuie să acceptăm viața așa cum este; Trebuie să mă asigur că mănăstirile îi primesc pe acești nenorociți; Orașele sunt distruse de bombardamente; Eu cred că e nevinovat... Iată actul împotriva lui... Ofițerul SS a fost găsit spânzurat în celula lui". Aceste replici ni se relevă ca adevărate voci ale conștiinței.
Ca nici unul dintre produsele cinematografice anterioare, rezervate ideii de holocaust, filmul de față focalizează întreaga artilerie pe rolul Bisericii și al papalității în problema eliminării evreilor. Mesajul filmului este limpede: Sfântul Scaun nu a luat atitudine. Biserica este, așadar, culpabilă. Adevărul istoric este însă cu totul altul. Vaticanul a protestat. Să fie, oare, acest scenariu doar o licență artistică?
Inegalitățile de exprimare ale filmului sunt tot atâtea fisuri pentru o posibilă manipulare a temei. Un film prea elaborat, cu vădit caracter demonstrativ și impur din punct de vedere estetic, ceea ce face explicabile reacțiile controversate cu care a fost primit .