Articole Across the Universe

Julie Taymor, vizionara din culisele filmului "Un cantec strabate lumea", a afirmat ca intentia sa a fost sa conceapa un film care sa redea specificul anilor 60. "Filmul trebuia sa patrunda in toate dedesubturile cantecelor create de Beatles, de la cantecele de dragoste si pana la cantecele de factura politica. Muzica si filmul nu trebuiau sa infatiseze doar microuniversul celor doi protagonisti, ci, din perspectiva mea, trebuia sa descrie si toate evenimentele care se intamplau in lume in acea perioada."

Pentru ca filmul se ocupa de o generatie anterioara, problema lui Taymor era cum sa faca povestea atractiva si actuala pentru publicul de astazi. "Vreau ca tineretul sa vada pasiunea acelei perioade - sa simta fervoarea oamenilor care se dedicau miscarilor sociale, sau explorarii sinelui", spune ea. "Sper ca filmul sa fie graitor pentru toata lumea, pentru oameni apartinand tuturor culturilor…sper ca fiecare sa se identifice cu situatiile si evenimentele ce se petrec in acest film."

Spre deosebire de alte muzicaluri, unde mai intai se pune la punct povestea si abia dupa aceea sunt inserate cantecele in anumite puncte cheie, aici a fost invers: cantecele au fost cele care au creat povestirea. "Am inceput de la 200 de cantece scrise de Beatles, din care am ales 33, care ni s-au parut reprezentative pentru generatia din acea epoca," spune Taymor.

Desi Taymor era o adolescenta in anii 1960, povestea a fost inspirata de propriile ei observatii: "Lucy si Max, frate si sora, au fost creati dupa modelul propriilor mei frati mai mari, iar eu sunt Julia, fetita care priveste tot ce se intampla. Pe timpul acela, eu eram un spectator si observam tot ceea ce pateau parintii mei cu adolescentii si apoi studentii care se raliasera miscarilor politice radicale: inrolarile, hipiotii, drogurile. Eu eram prezenta atunci, nu ma implicam, dar eram acolo."

Dar Taymor nu a vazut acest proiect ca pe o refulare nostalgica. Ea e convinsa ca multe dintre problemele cu care oamenii se confruntau in anii '60 sunt valabile si astazi. Scopul realizatorilor a fost sa transfere pasiunea si sentimentele anilor 60 pentru a atinge o coarda sensibila si pentru a le face cat mai contemporane posibil. Motivatia pentru realizarea unui astfel de film a fost ca temele acelor ani au rezonanta si in lumea de azi. "Trebuie sa-ti aduci aminte mereu aceste povesti pentru a putea reflecta asupra prezentului si pentru a te intreba: Este prezentul diferit fata de acele vremuri?" spune Taymor. "Epoca aceea mi se pare foarte importanta pentru ca sa intelegem vremurile de astazi."

Pentru a aduce in actualitate acei ani, Taymor si scenaristii Dick Clement & Ian La Frenais au creat o poveste complet noua, lasandu-se ghidati de cantece. "Personajele au fost create dupa cantece", continua Taymor. "De exemplu, personajul Prudence: Mi-a placut ideea de a aplica "I Want to Hold Your Hand" unei majorete din Ohio".

"Pe masura ce mergeam inainte cu crearea personajelor, apareau si cantecele cele mai potrivite", continua Taymor. "in film, Max urmeaza sa fie recrutat in armata. Am ascultat zeci de cantece pana cand l-am gasit pe "I Want You". Versurile mi s-au fixat in cap si mi-am dat seama de ce. Doamne, nu este acesta chiar moto-ul Unchiului Sam? "I Want You" se potrivea perfect!".

Pe masura ce se contura povestea, Taymor mergea dupa cantece, acolo unde o duceau ele. In anumite situatii, cantecele conduceau la alte personaje sau dobandeau alte subintelesuri. Asa a fost si cu "I Want You", care a fost legat la inceput de inrolarea lui Max, dar apoi s-a potrivit si cu o scena erotica dintre Jo-Jo si Sadie. In alte cazuri, cantecele exprimau stari sufletesti, care, ca intr-o arie de opera, ajungeau sa exprime diferite ganduri ale personajelor.

Mai sunt si alte situatii, cum ar fi momentul cand se canta "Revolution", in care versurile cantecelor redau mai puternic emotiile personajelor decat ar putea-o face un simplu dialog. "Cand Jude canta "Revolution", el patrunde cu forta in biroul Studentilor pentru Reforma Democratica, se indreapta spre Lucy si foloseste, pentru a se exprima mai bine decat in cuvinte, emotia creata de muzica", explica Taymor.