Ulrich Mühe

Ulrich Mühe, pe numele complet Friedrich Hans Ulrich Mühe, s-a născut la 20.06.1953, în Grimma, Germania, și a decedat la 22.07.2007, în Walbeck. Ulrich Mühe a fost fiul blănarului Hans-Günther Mühe. A crescut alături de fratele său Andreas, care a preluat ulterior atelierul tatălui lor. A absolvit o școală de formare profesională ca muncitor în construcții, obținând calificarea de admitere la universitate. Apoi și-a efectuat serviciul militar cu trupele de...

Ulrich Mühe, pe numele complet Friedrich Hans Ulrich Mühe, s-a născut la 20.06.1953, în Grimma, Germania, și a decedat la 22.07.2007, în Walbeck. Ulrich Mühe a fost fiul blănarului Hans-Günther Mühe. A crescut alături de fratele său Andreas, care a preluat ulterior atelierul tatălui lor. A absolvit o școală de formare profesională ca muncitor în construcții, obținând calificarea de admitere la universitate. Apoi și-a efectuat serviciul militar cu trupele de frontieră est-germane la Zidul Berlinului, pe care a trebuit să-l încheie prematur din cauza unui ulcer la stomac. Din 1975 până în 1979, a studiat actoria la Academia de Arte Dramatice Hans Otto din Leipzig. A devenit actor, regizor de teatru, narator de piese radiofonice și cărți audio. Cariera lui a început la Teatrul Municipal Karl-Marx-Stadt, a jucat în Egmont (1986), Philotas, Nathan cel Înțelept (1988). În perioada de tulburări care a urmat căderii Zidului Berlinului, Mühe a fost implicat activ în discuțiile publice din Germania de Est și a fost unul dintre inițiatorii demonstrației din 4 noiembrie 1989, de la Alexanderplatz, Berlin. A susținut o lectură publică la Teatrul Deutsches din Berlinul de Est, din cartea lui Walter Janka, Dificultăți cu adevărul, chiar înainte ca aceasta să fie permisă în Germania de Est. După schimbările politice din 1989-1990, a avut diverse angajamente teatrale, inclusiv la Burgtheater, în Clavigo, Peer Gynt. De la sfârșitul anilor 1990, s-a dedicat mai intens scenei, jucând în Cleansed, în 1999, în Three Times Life la Burgtheater din Viena, Wittgenstein Incorporated (Festivalul de la Viena, 2003) și Bombed (Berlin, 2005). În 2004, a regizat drama The Mission. Mühe a fost membru al Departamentului de Arte Performative al Academiei Bavareze de Arte Frumoase. A obținut recunoaștere internațională în 1989, în rolul principal al locotenentului Theodor Lohse din piesa Pânza de păianjen. A jucat rolul principal în Hamlet/Maschine la Deutsches Theater din Berlinul de Est între 1989 și 1991, în rolul principal din filmul The Time is out of Joint, care descrie prăbușirea RDG. Documentarul Acum sunt singur a fost realizat după moartea lui Ulrich Mühe și a fost difuzat pe 26 iulie 2008, aproape de prima aniversare a morții sale. După moartea lui Mühe, fiul său, Konrad, a regizat scurtmetrajul Întrebări către tatăl meu, în 2011. A câștigat renume și mai mult pentru rolul principal recurent al medicului legist Dr. Robert Kolmaar în serialul polițist Ultimul martor, pe care l-a interpretat din 1998 până în 2007, și în 2006 în rolul căpitanului Gerd Wiesler din filmul Viețile altora. De-a lungul carierei sale, a apărut în numeroase producții teatrale și în peste 70 de producții de film și televiziune. În plan personal, în 2006, Ulrich Mühe, într-un interviu, a vorbit despre presupuse contacte informale dintre a doua sa soție, Jenny Gröllmann, și Departamentul Ministerului Securității Statului. Ulterior, Gröllmann a obținut ordonanțe preliminare de la Tribunalul Regional Berlin împotriva editorului cărții și împotriva lui Mühe însuși. Ea a declarat sub jurământ că nu a colaborat niciodată „în mod conștient” cu Ministerul Securității Statului. Instanța a admis cererea lui Gröllmann și a interzis distribuirea ulterioară a cărții. Instanța a respins apelul lui Mühe și i-a interzis să continue să o numească pe Jenny Gröllmann colaboratoare neoficială, deoarece dosarele MfS au furnizat „circumstanțe de suspiciune”, dar nu și fapte. Din prima sa căsătorie cu dramaturga Annegret Hahn (născută în 1951), Mühe a avut doi fii: Andreas Mühe (născut în 1979), fotograf; Konrad Mühe (născut în 1982), care a studiat artele plastice la Universitatea de Arte din Berlin. Scurtmetrajul său, Întrebări către tatăl meu, a primit o mențiune specială din partea juriului la Berlinala din 2011. Ulrich Mühe a fost căsătorit cu actrița Jenny Gröllmann (1947–2006) din 1984 până în 1990, pe care a cunoscut-o în timpul filmărilor pentru filmul The Poggenpuhls. Au avut o fiică, actrița Anna Maria Mühe (născută în 1985). Ulrich Mühe a întâlnit-o pe actrița Susanne Lothar (1960-2012), la Festivalul de la Salzburg din 1990, în timpul unei reprezentații a piesei Evreica din Toledo, și au fost căsătoriți din 1997 până la moartea sa. Inițial a locuit cu ea și cei doi copii ai lor la Hamburg, iar din 1999, la Berlin. După moartea lui Ulrich Mühe, fiul său, Jakob, a fost plasat sub tutela colegei sale, actrița Gesine Cukrowski. La scurt timp după ceremonia de decernare a Premiilor Academiei din martie 2007, Mühe a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru cancer la stomac. A decedat la 54 de ani, în casa sa de vară din Walbeck, unde fusese vizitat de actorul american Tom Cruise cu doar zece zile înainte de moartea sa. Mühe a fost înmormântat în cimitirul local pe 25 iulie 2007. Ulrich Mühe a fost numit post-mortem cetățean de onoare al locului său natal, Grimma. Fosta stradă Theodor-Körner a fost redenumită Ulrich-Mühe-Straße. La televiziune, Mühe a apărut în diverse filme și producții de televiziune, ca: Olle Henry, Half of Life (1985, soția sa de atunci, Jenny Gröllmann, a jucat-o pe marea iubire a lui Hölderlin). A colaborat cu Gröllmann în repetate rânduri, inclusiv în filmul de televiziune în două părți The Bush Ghost (1986), și în episodul din serialul Polizeiruf 110: Liquid Weapon (1988). În 1992, a apărut în satira Schtonk!, nominalizată la Oscar, în rolul directorului de publicație, Dr. Guntram Wieland. În 1990, a jucat rolul principal, Friedemann, în adaptarea cinematografică a nuvelei Micul Herr Friedemann. După ce a întâlnit-o pe Susanne Lothar la Festivalul de la Salzburg în 1990, a jucat alături de ea de mai multe ori, inclusiv în filmul în două părți Das todliche Auge (1993), în filmele Das Schlos (1997), Funny Games (1997), în episodul NDR Tatort Traumhaus. În 1994, a jucat rolul Dr. Heinrich Gützkow în adaptarea cinematografică a cărții pentru copii Racing Pig Rudi Russel. A apărut în rolul lui Jakob Seiler din drama polițistă Rosa Roth-Lies (1995), iar în adaptarea cinematografică a romanului Nikolaikirche l-a interpretat pe pastorul Ohlbaum. Din 1998 până la moartea sa, a jucat rolul medicului legist Dr. Robert Kolmaar în serialul polițist The Last Witness. În 2000, a jucat un rol dublu, cel al ministrului propagandei, Goebbels, în comedia Goebbels și Geduldig. În 2002, l-a interpretat pe un ofițer SS de rang înalt care își îndeplinește cu entuziasm atribuțiile în exterminarea evreilor în drama Deputatul. L-a interpretat pe căpitanul Stasi, Gerd Wiesler, în filmul Viețile altora (2006), care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2007. Pentru acest rol, Ulrich Mühe a primit Premiul de film german pentru cel mai bun actor, Premiul de film european pentru cel mai bun actor și Premiul Găina de Aur. Ultimul său film, Nemesis, din 2006 , în care a jucat alături de a treia sa soție, Susanne Lothar, nu a fost difuzat decât în 2010, la trei ani după moartea lui Mühe, din cauza unui litigiu în care Lothar a încercat să împiedice lansarea filmului după moartea lui Mühe. Ulrich Mühe a lucrat și ca narator de piese radiofonice și cărți audio. În 1985, în seria Basmele preferate ale germanilor, a dat voce rolului principal masculin în piesele radiofonice din basmele lui Grimm, Frățiorul și surioara și Jorinde și Joringel. În 2001, a înregistrat mai multe poezii de Hermann Hesse, în proiectul Poeziile preferate ale germanilor. Împreună cu fiica sa, Anna Maria, a înregistrat Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery.