Jane Austen

Jane Austen a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.

Jane Austen a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.

Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut cinci frați și o soră mai în vîrstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare și unită aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane și-a trăit toată viața în familia sa. La început educația și-a primit-o de la tatăl și de la frații ei, dar și prin intermediul cititului. Educația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala Mânăstirii din Reading după un an și jumatate, cu puțin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea “Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor și Marianne. Apoi s-a îndragostit.

Jane l-a întalnit pe Tom Lefroy la Hampshire în timpul vacanței de Crăciun în anul 1795. La jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou la Londra în august, însa nu se mai cunoaște nimic despre relația lor până în toamna lui 1798 când se dovedește că relația lor nu a avut niciun rezultat. (Unica sora a lui Jane a ars multe dintre scrisorile lui Jane, ne mai rămânând niciuna datată între 18 septembrie 1796 și octombrie 1798.) Acești doi ani s-au numarat printre cei mai fructuoși din viața lui Jane. După ce s-a întors de la Londra a scris Mândrie și prejudecată, apoi a rescris Elinor și Marianne sub titlul de Rațiune și simțire și, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. Nu a mai scris un roman timp de peste zece ani.

Dezamăgirea sa în dragoste poate fi, în parte, motivul tăcerii sale, însă un eveniment și mai devastator a fost plecarea din Steventon a familiei ei în 1801, când tatal său s-a pensionat, pentru a trăi în Bath, un loc pe care Jane îl ura. În decembrie 1802 un tanar bogat o cere de soție pe Jane și ea acceptă; totuși, a doua zi, iși retrage acceptul. Câteva luni mai târziu vinde Mânăstirea Northanger unui editor pentru 10 £ dar așteapta în zadar publicarea cărții.

Tatăl ei a murit în 1805, iar în anul următor Jane împreuna cu mama și cu sora sa s-au mutat în Southampton unde au rămas până în vara anului 1809 când se muta în Chawton, satul Hampshire din care Jane Austen și-a lansat, în sfârșit, cariera de romancieră. A terminat Persuasiune cam la un an înainte de moartea sa provocată de boala Addison pe 18 iulie 1817.

Suportul stabil al familiei sale a fost esențial în dezvoltarea lui Austen într-un scriitor profesionist. Perioada în care Jane și-a dezvoltat capacitățile artistice au început în adolescență și a durat până la vârsta de treizeci și cinci de ani. În această perioadă, ea a scris trei romane importante și l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1815, prin apariția romanelor “Rațiune și simțire”(1811), “Mândrie și prejudecată”(1813), “Parcul Mansfield” (1814) și “Emma”(1815), ea a obținut success ca scriitor. A mai scris alte două romane, “Mănăstirea Northanger” (scris între anii 1798 - 1799 și revizuit mai târziu) și “Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa în 1817, și l-a început pe un al treilea (denumit eventual “Sanditon”), dar a decedat înaintea finalizării sale.