Piratii din Caraibe 33

[legolas_minaur]

Cu Jhonny Deep,Orlando Bloom,Keira,Knightley...Marcel Iures

[Lecart]

Nu cred ca e vorba de 33...

[Neuptolem]

Exact! Piratii din Caraibe 333!

[Pitbull]

x 2 = 666

Mä rog, pân-la 33, 333 sau 666, poimâine avem vizionarea de presä cu "Piratii din Caraibe 3" (adicä "...at the End of the World"), s-apäi om vidé.

[Neuptolem]

x 2 = 666

Marcel Iures: Spartaaaaaaaaaaaansss!? Wake-up!

8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8)
8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8)
8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8) 8)

Pt. ca (dk) 3 = 666 => 666 = 3 + 0 + 0 = 300
Uffff!.... e greu!... :shock:
------------------------------------------------------------------------
Spor la cronica! Bag si eu maine cateva impresii despre Duminica in familie cu Iluzionistul!

[Lecart]

Dude, get over it !!

[RinTinTin]

l-atzi vazut vreunul, sau o ardeti aiurea?

[StefanDo]

nu l-a vazut nimeni

[Pitbull]

"Pirates of the Caribbean: At World's End" - Legendele piraþilor nu obosesc niciodatã...
...dar filmele despre piraþi, da

Nu mai e un secret pentru nimeni cã steagul negru cu oase încruciºate este o invenþie a autorilor de romane picareºti din secolul al XIX-lea. Majoritatea piraþilor navigau sub pavilion propriu sau naþional (mai ales în cazul corsarilor), ºi doar rareori unii dintre ei arborau, înainte de atac, o cârpã neagrã. Dar celebrul icon al morþii care a ajuns apoi sã se rãspândeascã în limbajul standard al imaginilor din întreaga lume ºi din toate domeniile nu e decât cel mai cunoscut mit din fabuloasa încregãturã de legende þesute în jurul acestui brand tâlhãresc mult mai puþin romantic în realitate decât în ficþiune. Majoritatea invenþiilor aparþin scriitorilor, dar nu sunt puþine nici tradiþiile, superstiþiile, poveºtile ºi anecdotele provenite chiar din lumea corãbierilor. La fel ca în cazul westernurilor, al cavalerilor medievali sau al multor alte evenimente istorice, imaginea fabricatã a devenit mai puternicã decât realitatea, iar un film despre adevãraþii piraþi n-ar tenta, cel mai probabil, decât spectatorii avizaþi. Pentru marele public, piratul poartã chipul lui Eroll Flynn, Gérard Barray, Kabir Bedi sau, mai nou, Johnny Depp.
Aceasta este substanþa din care, cu bunãºtiinþã, producãtorul Jerry Bruckheimer ºi scenariºtii Ted Elliott ºi Terry Rossio au plãmãdit trilogia "Piraþilor din Caraibe", inspiratã din parcul tematic al trustului Disney. Cele trei filme, dintre care primele douã au bãtut deja recorduri nebãnuite la capitolul încasãri, iar al treilea nu va fi nici el mai prejos, compileazã cele mai cunoscute motive legendare, tradiþionale ºi imagistice ale temei piratereºti, într-o antrenantã succesiune de aventuri fantastice. Onestitatea cu care autorii îºi asumã convenþia basmului ne plaseazã în faþa unui caz clasic de "aºa da": poþi face rabat de la orice adevãr documentar, în favoarea imaginaþiei, câtã vreme nu uiþi nici o clipã hitchcockianul fãcut cu ochiul spre spectator - sau, mai simplu spus, dacã nu te iei în serios peste mãsurã. La urma urmei, în logica basmului, totul e permis, cu condiþia sã fie inteligent - sau mãcar isteþ.
ªi, slavã Domnului, nici de inteligenþã ºi nici de isteþime nu duc lipsã scenariile lui Elliott ºi Rossio, dublate de regia pe cât de vertiginoasã, pe-atâta de meticuloasã, plinã de har ºi profesionalism, a lui Gore Verbinski. Dupã succesul de public (ºi chiar criticã, la nivel de meºteºug al filmului comercial) cu "Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl", boomul de box-office al continuãrii, "...Dead Man's Chest" a fost cu atât mai firesc, cu cât, printr-un paradox destul de rar, sechela a întrecut valoric opera de pornire. Dar paradoxul nu se opreºte aici - cãci, câtã vreme "Cufãrul mortului" (sau al "...omului mort", cum din topor ca de-atâtea ori au tradus titlul distribuitorii noºtri) fusese, totuºi, o sechelã propriu-zisã, seria a treia, "...At World's End", a fost conceputã din start ca o urmare organicã a primelor douã, gânditã unitar ºi realizatã parþial concomitent cu a doua - ºi totuºi, se prãbuºeºte neaºteptat de zgomotos, devenind abia acum, atât în formã cât ºi în fond (ºi atât în sens rãu cât ºi... ºi mai rãu) o adevãratã sechelã.
La drept vorbind, necazul porneºte de la scenariu. În primele douã filme, relaþia dintre planul real ºi cel fantastic era mult mai echilibratã - povestea începea în cel mai firesc context cu putinþã, ºi doar pe parcurs, atent gradat, urmând firul unui blestem presupus legendar, glisa spre tãrâmul basmului. Aceeaºi relaþie riguros construitã se menþinea ºi în partea a doua, unde ponderea fantasticului se accentua tot mai mult, în pas cu adâncirea sensurilor dramaturgice ºi intensificarea tensiunii epice, astfel încât apocaliptica luptã finalã dintre Jack Sparrow ºi Kraken devenea pe deplin acceptabilã pentru orice spectator asimilase convenþia. Or, la "...capãtul lumii" fantasticul e la el acasã, explicit ºi supralicitat, de parcã nici n-ar exista pe tot cuprinsul acelor oceane aproape complet a-geografice ºi niscaiva porturi sau meleaguri prozaice (excepþie fãcând, la nivel strict nominal, Singapore, unde demareazã acþiunea). În sine, nici chiar aceastã formulã n-ar fi fost rea, cu condiþia ca dezlãnþuirea inventivitãþii sã continue - dar, din pãcate, staþioneazã. Unul dintre cele mai izbutite personaje, Davy Jones (Bill Nighy), care în "...cufãrul..." se devoalase treptat, compunând un admirabil portret al sufletului damnat în cheie monstruoasã, aici îºi continuã periplul ca un personaj oarecare, fãrã nici o schiþã de evoluþie, dezvoltare sau aprofundare; pe lângã excelenta mascã a tentaculelor (oricum moºtenitã din episodul doi), Cãpitanul Jones se reþine doar prin douã momente cu adevãrat creatoare: prima apariþie, cu claviatura orgii ºi lacrima ºtearsã de sub ochi, ºi aproape de final, când tentaculul retezat continuã sã tragã cheia dupã el. În rest, tot alea ºi tot alea.
ªi mai rãu stau lucrurile în cazul personajului Calypso - o sãriturã peste cal cât toate zilele, sfârºitã buf în nas. Dornici sã atingã culmile fantasticului, dupã ce abordeazã tangenþial (dar repetitiv) tema Razei Verzi, scenariºtii se decid s-o aducã în scenã pe însãºi "Zeiþa Mãrilor" din mitologia greacã (sau, mã rog, nereida îndrãgostitã de Ulise, cã titularul demnitãþii respective era Poseidon, cu a sa consoartã Amphytrita - da', vorba ceea, mulþi ºtie, puþini cunoaºte). Din pãcate, chiar trecând peste semnidoctismul rapelului cultural, întregul sub-plot calyptic e complet ratat. Reiese cã doamna ministru, închisã în trup muritor, nu era alta decât Tia Dalma (Naomie Harris), vrãjitoarea din partea a doua, care în calitate de mulatrã din caraibe se pupã la fix cu tipologia Greciei antice; dar, mã rog, în basm orice e posibil - inclusiv ca, dupã ce cu mult tam-tam piraþii adunã cele nouã piese de puzzle destinate eliberãrii zeiþei, aceasta sã se trezeascã la dreapta-i divinitate într-o secvenþã cu adevãrat spectacularã, numai ca sã se nãruie sub formã de crustacei ºi sã disparã-n adâncuri. Mai târziu, pune de-o furtunã care putea sã se întâmple ºi fãrã ea; ºi de-un maelstrom. ªi cam atât.
Dacã-n materie de Jones ºi Calypso scenariul rateazã atât de vizibil, ºi mai rãu stau lucrurile cu evoluþia lui Jack Sparrow, ºarmantul erou de la care se trãgea peste jumãtate din succesul primelor serii. Ideea de pornire e lãudabilã: în cufãrul mortului (adicã "sub mare", citeºte "pe lumea cealaltã"), unde ajunsese învins de Kraken, Cãpitanul Sparrow se confruntã, ca într-un fel de purgatoriu, cu diversele laturi ale personalitãþii sale - ºi aºa îl ºi reîntâlnim, în prima sa apariþie de "...la capãtul lumii": la bordul unei corãbii încremenite pe o mare albã rigidã (platoul salin din Utah), cu un echipaj format numai din sosii ale lui însuºi. Din pãcate, procedeul nu depãºeºte nivelul unei jonglerii simpliste de imagine - iar ulterior, se compromite ºi mai rãu: revenit printre cei vii, Jack pãstreazã cu ei doi dintre acei alter-ego, care apar când în mãrime naturalã, când miniaturali pe umerii lui (dar nu-s nici mãcar "înger ºi demon", sunt totalmente identici ºi vorbesc în plus). Ba chiar, la un moment dar, în temniþa de pe "Olandezul zburãtor", apare ºi al treilea, care-ºi scoate creierul din cap, îl linge, ºi la sfârºit îl scapã pe jos ºi se sperie cã nu-l mai gãseºte. De ce? Ca sã zicã lumea-n salã "wow".
Restul personajelor se menþin cam pe aceeaºi linie, cu excepþia lui Bootstrap (Stellan Skarsgard), care se mai îmbogãþeºte pe alocuri, ºi mai ales a negativului principal, Lordul Beckett (Tom Hollander), a cãrui compoziþie finã ºi marcatã de accente subtile impresioneazã mult mai mult decât tuºele groase ºi mult prea apãsate ale altora din jur (în special în secvenþa finalã, când îl paralizeazã groaza în faþa inevitabilului). Fâsâie di granda membrii celebrei Frãþii pe care se bate atâta monedã, printre care ºi al nostru Marcel Iureº, cu o perucã þurcanã, în rolul Cãpitanului Chevalle.
Cele câteva rateuri dramaturgice pe care le-am menþionat în raport cu personajele fac parte dintr-un scenariu cumplit de stufos ºi dezordonat, din pãcate, suferind de aceeaºi boalã a supralicitãrii pomenite deja mai sus, apropo de latura fantasticã. Una dintre principalele calitãþi ale primelor douã filme consta în perpetua mobilitate a premiselor: scopurile urmãrite se modificau de la o dezvãluire la alta, loialitãþile se schimbau succesiv, alianþele se fãceau ºi se desfãceau, ºi nimeni nu putea avea încredere în nimeni - toate acestea creând un dinamism remarcabil, presãrat cu surprize la tot pasul. Din nefericire, în "...capãtul lumii" aceleaºi lucruri se repetã atât de mult, de des, de excesiv, încât de la un moment dat povestea devine efectiv imposibil de urmãrit - noroc cã totul aratã atât de frumos, încât nu faci decât sã-þi spui, în treacãt: "A, ãsta iar a trãdat - cu cine e acum...? Nu conteazã, ia uite cã iar iese «Olandezul zburãtor» de sub apã ºi scoate tunurile - ce tare!" Ce-i drept, existã ºi o secvenþã de un haz delicios, ironizând tocmai aceste apucãturi - când toþi, dar absolut toþi, îºi scot pistoalele ºi le îndreaptã unii spre alþii, conform fidelitãþilor ºi ostilitãþilor de moment, iar când sã tragã (din nou, toþi în acelaºi timp), se aude doar un concert de þãcãneli: se udaserã.
În sfârºit, cel mai mare eºec de construcþie (parþial salvat, din fericire, dupã cum vom vedea) se constituie tocmai în punctul culminant al secvenþelor confruntãrii finale: sub conducerea Lordului Beckett, Compania Indiilor de Est a reuºit sã le opunã celor nouã corãbii ale piraþilor reuniþi o flotã de zeci de vase, condusã de nava contraamiral ºi de redutabilul "Olandez zburãtor". Totul anunþã o bãtãlie cum nu s-a mai vãzut nicicând pe-acest Pãmânt - ºi când colo, ambele flote stau frumuºel în banca lor, ºi nu se dueleazã decât douã corãbii: "Perla neagrã" ºi "Olandezul..." - pentru ca în final sã se implice, spre a fi literalmente spulberatã, ºi nava contraamiral a lui Beckett, cu cele trei punþi de tunuri ale sale. O regulã elementarã de compoziþie scenaristicã ar fi impus soluþia tacticã a declanºãrii ostilitãþilor pe toate fronturile - iar în centrul luptei navale sã se înfrunte cele douã corãbii de marcã, ale protagoniºtilor ºi respectiv antagoniºtilor.
Din fericire, gafa reducerii flotelor la statutul de figuraþie e salvatã de mãiestria acestei lupte între "Perlã..." ºi "Olandez..." - care, în plan cinematografic, relevã tot ceea ce are bun filmul, ºi ce-i va justifica succesul de public.
Aºa cum am spus, hibele se aflã la nivel de scenariu; pe lângã excesele, dezechilibrele ºi neclaritãþile deja amintite, se simte clar cã autorii au obosit. Deºi articulate precis ºi profesional fiecare în sine, situaþiile dramatice se succed, în ansamblu, trenant, fãrã a mai avea ingeniozitatea sclipitoare din primele douã filme, astfel încât surprizele nu mai funcþioneazã decât parþial. Nici umorul nu mai e la fel de viu ºi savuros - nefãcând altceva decât sã repete aceleaºi ºi aceleaºi tipuri de poante. Din fericire, salvarea ºi prospeþimea vin de la regie - în acest sens, turul de forþã al lui Verbinski devenind aproape comparabil cu inegalabila performanþã a lui Zemeckis de-acum douãzeci de ani, cu "Back to the Future", în materie de serial comercial de calitate superlativã. Indiscutabil, Verbinski ºtie sã filmeze - iar mãiestria decupajului, a încadraturilor, a plasticii de o picturalitate ºocantã (cu bile albe ºi pentru operatorul Dariusz Wolski), fac din "Pirates 3" (cum îl numea, pe scurt, echipa la lucru) un spectacol vizual ireproºabil. Simþul vizual al cuplului Verbinski-Wolski, de la compoziþiile grandioase de ansamblu pânã la cele mai mici detalii menite sã întregeascã starea de real, coopereazã perfect cu efectele speciale ale lui John Knoll ºi Charles Gibson. Se reþin în special angoasantele momente ale ieºirii "Olandezului zburãtor" la suprafaþã, halucinantul "capãt al lumii" (sau "margine a hãrþii") unde apele oceanului se revarsã în abis (secvenþã care face credibilã imposibila imagine descrisã de Poe în finalul lui "...Gordon Pym"), mersul "Perlei negre" pe sare sau pe nisip, purtatã de crabii metamorfozaþi din pietre - ºi, evident, secvenþele de luptã, culminând cu duelul final dintre "Perlã..." ºi "Olandez...", un spectacol unic pentru care filmului meritã sã i se ierte toate celelalte pãcate - cã, slavã Domnului, sunt cu ghiotura.
Totuºi, sã nu fim cârcotaºi. La drept vorbind, oboseala de "...la Capãtul Lumii" nu anuleazã nici farmecul "...blestemului...", nici apogeul valoric din "...cufãr...", iar trilogia "Piraþilor din Caraibe" n-a nutrit nici un moment, în fond, ambiþii nemãsurate. Nimeni nu-i poate reproºa cã nu se achitã onorabil de misiunea pe care ºi-a propus-o: o distracþie virtualmente fãrã limite.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
23 mai, 2007, h. 16:30-18:32
Bucureºti, România

[RIP]

maestre Pitbull, o intrebare, ca eu fi-mi-ar viata sa-mi fie, n-am dat de acest film , inca, e marcel iures pe undeva, ca pe laurechile mele ajunse un zvon cum ca nu e dat la credite( macar la Interview with the Vampire, dupa ce te cazneai sa-l cauti pe ecran, dadeai cu incetinitorul, dar oricum era) ori apre asa fulminat si rapid pe post de lord al mediteranei( Marea Neagra era luata sau cum?!) :w00t:

[RIP]

x 2 = 666

Mä rog, pân-la 33, 333 sau 666, poimâine avem vizionarea de presä cu "Piratii din Caraibe 3" (adicä "...at the End of the World"), s-apäi om vidé.

cica ar fi si un proiect pe viata and aventurile lui Jack sparow 8)

[Pitbull]

maestre Pitbull, o intrebare, ca eu fi-mi-ar viata sa-mi fie, n-am dat de acest film , inca, e marcel iures pe undeva, ca pe laurechile mele ajunse un zvon cum ca nu e dat la credite( macar la Interview with the Vampire, dupa ce te cazneai sa-l cauti pe ecran, dadeai cu incetinitorul, dar oricum era) ori apre asa fulminat si rapid pe post de lord al mediteranei( Marea Neagra era luata sau cum?!) :w00t:

Fâsâie di granda membrii celebrei Frãþii pe care se bate atâta monedã, printre care ºi al nostru Marcel Iureº, cu o perucã þurcanã, în rolul Cãpitanului Chevalle.

Plus IMDB, clic pe castul complet.
Sau la film, când apar äia la consiliu, te uiti dupä peruca merinos de mai sus, si pe urmä, pe final credits.

[Neuptolem]

Or, la "...capãtul lumii" fantasticul e la el acasã, explicit ºi supralicitat, de parcã nici n-ar exista pe tot cuprinsul acelor oceane aproape complet a-geografice ºi niscaiva porturi sau meleaguri prozaice

Cred ca in partea 3-a a oricarei trilogii se incearca cam a se da totul asa, pe tava, din tot ce au avut in cap producatorii, scenaristii, regizorii, nemaitinandu-se cont de scenariu, logica sau altele. Senzatia asta am avut-o dupa ultimul Star Wars (6), Matrix 3 (cand actiunea are loc mai mult in lumea reala decat in Matrix, iar in prima parte aproape totul se desfasura in imensul program de vise eterne.), LOTR 3 si poate mai multe. PS: Sa vedeti noul Terminator (4), cand actiunea are loc in viitor, post-razboiul nuclear intre oamenii ramasi si toate masinile trezite!

apare ºi al treilea, care-ºi scoate creierul din cap, îl linge, ºi la sfârºit îl scapã pe jos ºi se sperie cã nu-l mai gãseºte. De ce? Ca sã zicã lumea-n salã "wow".

:w00t: Wow! Pe bune??? Sa stiu daca imi iau o atitudine d-aia de Hannibal sau Saw3. :lol:

câteva rateuri dramaturgice pe care le-am menþionat în raport cu personajele fac parte dintr-un scenariu cumplit de stufos ºi dezordonat, din pãcate, suferind de aceeaºi boalã a supralicitãrii pomenite deja mai sus, apropo de latura fantasticã.

Pitt, cum ar trebui sa arate un scenariu pentru o productie de acest nivelul, grandioasa? Eu unul n-as merge pe ceva simplist, unilateral sau "diminuat", fanii m-ar crucifica. De gresesc, sa stiu de ce.

Din nefericire, în "...capãtul lumii" aceleaºi lucruri se repetã atât de mult, de des, de excesiv, încât de la un moment dat povestea devine efectiv imposibil de urmãrit - noroc cã totul aratã atât de frumos, încât nu faci decât sã-þi spui, în treacãt: "A, ãsta iar a trãdat - cu cine e acum...?

Eu senzatia asta am avut-o si la partea a doua, ba sa zic ca si in prima parte am simtit unele "exagerari", totusi, acolo a fost altceva.

se dueleazã decât douã corãbii: "Perla neagrã" ºi "Olandezul...............
gafa reducerii flotelor la statutul de figuraþie

Sa inteleg ca era de preferat actiune en-gros? Ar fi avut loc un fel de Troy pe mare, sau rafuiala d-aia enervanta din Matrix 3 cu santinelele.

hibele se aflã la nivel de scenariu; pe lângã excesele, dezechilibrele ºi neclaritãþile deja amintite, se simte clar cã autorii au obosit

Iarasi: inca de la partea a doua am simtit o urma de oboseala, (poate aici atinge apogeul, nu stiu, nu l-am vazut, s-ar putea sa spun aiureli) si inca din primul film am perceput o inhamare a scenaristilor la ceva haotic - dar cred ca asta a fost si scopul Piratilor din Caraibe, un film imprevizibil, dezorientant la propriu, maret, epopeic, un roman cu pirati pe ecrane, valvartejuri scenaristico-fantastice la deruta sai ai tot timpul gandul: nu pot tine firul cu ce-i aici, ca un reporter ce ar incerca sa explice de unul singur un intreg razboi si sa fie inteles de toate categoriile de varsta )copii, tineri ce n-au habar de politica, adolescenti, etc.).

fãrã a mai avea ingeniozitatea sclipitoare din primele douã filme, astfel încât surprizele nu mai funcþioneazã decât parþial. Nici umorul nu mai e la fel de viu ºi savuros - nefãcând altceva decât sã repete aceleaºi ºi aceleaºi tipuri de poante.

E foarte dificil asta cu partea a treia. Ma intreb si va intreb, cum ar arata un film final de trilogie, un scenariu No.3 la fel de bun si imprevizibil ca anterioarele, la fel de misterios? Poate ca asta e lacuna unei a treia parti, nu poate "soca" ca precedentele surori.
Mie unuia mi-a placut mult ideea cu piratii ce erau scheleti sub lumina lunii din prima parte, fabuloss! 2-ul a avut si el grandoarea lui ( a ramas seriozitatea naratiunii), lupta pe roata, muzica, Deep care n-a dezamagit, finalul excelent, etc.

[Pitbull]

Dom'le, cred cä räspunsurile la toate observatiile tale se gäsesc deja (mai clare sau mai implicite) în cronicä. Apropo de întrebärile gen "Dar cum...?", nu pot decât sä-ti spun: "Fie respectând regulile scenaristicii, fie încälcându-le în mod responsabil si creator - dar nicidecum haotic sau agramat."
Apropo de bätälia finalä: da, ar fi trebuit sä fie CEL PUTIN "total war" între cele douä flote, sau ceva echivalent, sau ceva SI MAI SI. Or, nu e: aduce pe ecran flota piratilor si armada Companiei... si le lasä de izbeliste. Asa ceva nu se face. (Cum, de altfel, face si cu Calypso: Tia Dalma creste, creste, creste, pân-se face cât catargu' - de zici wow! iaräsi! - si pe urmä se spulberä-n crabi si fuge-acasä-n adâncurile märii, si le trimite prin postä o furtunä si-un maelstrom.)
Iatä cea mai simplistä si scoläreascä solutie de construire a secventei finale:
Pe lângä lupta dintre "Perlä..." si "Olandez...", în maelstrom, bätälie între flotä si armadä (în jur concomitent, sau anterior, sau ulterior); Calypso ar fi echilibrat sortii între cele douä. Astfel, se rezolvau ambele chestii rämase în coadä de peste.
Sigur, nu ASA trebuia sä facä (ideea asta e previzibilä), ci CEL PUTIN asa - dar nu MAI PUTIN decât asa.

[Neuptolem]

Dom'le, cred cä räspunsurile la toate observatiile tale se gäsesc deja (mai clare sau mai implicite) în cronicä. Apropo de întrebärile gen "Dar cum...?", nu pot decât sä-ti spun: "Fie respectând regulile scenaristicii, fie încälcându-le în mod responsabil si creator - dar nicidecum haotic sau agramat."

Da, am observat, corect. Nu rastalmaceam analiza filmului, doar ma intrebam mai multe despre ce era scris...scrieti bine si exact unde doare, in punctele esentiale, incat uneori, eu unul, parca as dori o continuare la cronica, o analiza paralela ce se afla in spatele acesteia (documentatie etc.), bineinteles exista varianta altor analize, facute de altii (cum am citit pe liternet la 300 una asemanatoare cu a mea pentru ca eu sunt de acord cu ce ati scris (aproape 100%) iar umorul condimenteaza bine: capacele din spatele blocului, varianta nisipoasa etc.

Apropo de bätälia finalä:

Abia astept sa-l vad si daca nu ma va dezamagi mai mult decat partea a doua s-ar putea sa aiba loc primul meu mesaj favorabil la adresa unui film de pe forum! Rar mi-a mai fost dat sa vad dupa 2004 (Caraibe 1, Troy) un film de actiune marca Hollywood ce sa-mi lase un gust placut.
Comparativ cu anterioarele (1 si 2) ce nota(e) ar merita 3-ul?

[Pitbull]

Comparativ, cred cä putem spune asa:
Creste la:
- spectaculozitate
- actiune
- efecte speciale
Scade la:
- ingeniozitate (obositä)
- umor (obosit)
- rigoare dramaturgicä
- echilibru realism-fantastic (excesiv al doilea)

Deci, strict în contextul ACESTUI GEN de filme (divertisment usor dar foarte ambitios lucrat), as zice:
- "...Curse of the Bleak Pearl" = 8/10
- "...Dead Man's Chest" = 9/10
- "...World's End" = 7/10

Ca sä fac si o paralelä cu marea mea iubire în materie de astfel de trilogii, "Back to the Future":
- 1 = 10/10
- 2 = 8/10
- 3 = 7/10

[Neuptolem]

http://www.cinemagia.ro/movie.php?mo...1&wnd=_default
Nu copiaza Termy?

Marea mea iubire SF-action este "The Terminator" si as da note comparativ cu Piratii din Caraibe astfel:

The Terminator 9/10
Terminator 2: Judgement Day 10/10
Terminator 3: Rise of the Machines 6/10

Vs.

The Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl 8.5/10

Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest 8.5/10

Pirates of the Caribbean: At World's End --/-- (inca nu l-am vazut)

Lupta stransa!

[Pitbull]

Analogia ta cu serialul "Terminator" stä în picioare; totusi, eu n-o asimilez, din douä motive:
Toate cele trei filme (de pânä acum) sunt foarte distantate în timp; nu numai cä sunt sechele propriu-zise, dar apartin si unor momente diferite din evolutia efectelor speciale, a gândirii S.F. si a viziunii cinematografice. Ca atare, "Terminator" e un serial mult mai neomogen si neunitar decât "B.t.t.F." si "P.o.t.C.", si trebuie sä-l judecäm în parametri usor diferiti.
De asemenea, "Terminator" nu are doza definitorie de umor (si chiar auto-ironie) din "B.t.t.F." si "P.o.t.C.". E un serial dramatic, care se ia în serios - noroc cä-i suficient de bine lucrat (mai ales 2-ul), încât sä-si poatä permite.
...Dar aveam un topic despre astfel de seriale la Film în general, asa cä dacä mai sunt chestii de spus în sensul ästa, putem continua discutia acolo.

[Pitbull]

'ai?!?!? :shock:

[Lecart]

dak legaturi bolnavicioase ia premiu la cannes...
dak brobeck mountain ia 3 oscaruri....
cum masa P.o.t.C nu ia 10????????

10 ce? sau 10 la ce?