Regizorul Chris Sanders şi-a centrat întreaga carieră pe invitaţii la acceptare a celuilalt sau a stilului său de viaţă, oricât de diferit sau aparent periculos este acesta. După prietenia dintre o fetiţă şi o creatură extraterestră din Lilo & Stitch şi cea dintre un puşti viking şi un dragon din How to Train Your Dragon, iată că regizorul revine cu o poveste similară, dar extrem de atrăgătoare şi eficientă, în The Wild Robot/Roboţica Roz: Gardiana insulei. Mai mult, animaţia se sincronizează cu unicul film live action din cariera regizorului, The Call of the Wild, devenind o odă pentru aprecierea naturii, a tuturor vieţuitoarelor ei şi a ciclului anotimpurilor.
În urma unui taifun, un robot creat de compania Universal Dynamics eşuează pe o insulă. Robotul, ROZZUM 7134, este programat să se dedice imediat unei sarcini ce îi va ajuta pe cei din jur, doar că în jur sunt numai animale sălbatice pe care gadget-ul le îngrozeşte cu dimensiunea şi entuziasmul nestăvilit. După mai multe interacţiuni violente, robotul face fix ce a fost programat să facă: se retrage în decor şi culege informaţii despre mediul înconjurător. Tot acum, distruge accidental cuibul unor gâşte şi, la comentariile manipulatoare ale unui vulpoi (Pedro Pascal), decide că misiunea sa primordială este să ajute unicul ou supravieţuitor să-şi urmeze parcursul natural. Redenumită Roz, eroina (vocea îi aparţine laureatei cu Oscar Lupita Nyong'o) va înfluenţa viaţa celor din jur şi se va lăsa influenţată la rândul ei de aceştia.
Din punctul de vedere al scenariului, povestea din The Wild Robot nu aduce nimic nou, în sensul că este o poveste de tipul Pocahontas (reciclată masiv şi conştiincios în primul film Avatar), în care un reprezentant al unei civilizaţii mai dezvoltate se lasă "contaminat" de stilul de viaţă natural al comunităţii adoptive, ajungând să o protejeze atunci când acest stil de viaţă este în pericol. Cu toate acestea, puţine filme văzute în ultimul deceniu vor fi mai emoţionante şi amuzante pentru spectatori de vârste diferite ca The Wild Robot, care vorbeşte deopotrivă pe limba celor mici şi a celor mari.
Uneori, este dificil să alegi un film la care să te duci cu mai multe generaţii ale familiei. Cea mai facilă opţiune este o animaţie, dar sunt atâtea animaţii prin nimic stimulante pentru publicul adult. Iată că această problemă este rezolvată de The Wild Robot, care promovează valori şi situaţii în stare să captiveze şi spectatorii maturi. Animaţia lui Chris Sanders ţi se bagă pe sub piele şi rămâne acolo, încălzindu-ţi inima cu povestea sa despre acceptare, comunicare şi puterea ce emană dintr-o faptă bună.
Numai lucruri bune de spus şi despre animaţia propriu-zisă, care promovează un stil extrem de la modă acum, unde unele elemente sunt realizate precis şi detaliat, în timp ce altele par nefinisate, abia schiţate. Este o carte câştigătoare a vrăjitorilor de la DreamWorks Animation, această tehnică reuşind secundă de secundă să-ţi concentreze privirea pe ce este important, în timp ce restul ecranului se pierde într-un iureş ambiguu de culori. The Wild Robot oferă cadre cu totul spectaculoase şi are toate şansele să îi invite pe cei mici la revizionări repetate la cinema sau acasă, după ce animaţia devine disponibilă pe vreo platformă de streaming.
Dar poate că cea mai mare forţă a filmului este buchetul de valori pe care le promovează. Povestea micului pui de gâscă (în engleză "gosling", dacă te-ai întrebat vreodată dacă numele lui Ryan Gosling înseamnă ceva) care ar fi murit fără influenţa încăpăţânat-încurajatoare a lui Roz ne invită să-i încurajăm la rândul nostru pe cei ce par lipsiţi de speranţă, pentru că adevăratul succes vine din perseverenţă şi învăţarea din greşeli şi nu din cine ştie ce calităţi native. Filmul invită şi la acceptarea străinului şi la găsirea unui teren comun pentru convieţuire, într-un mesaj ce se opune strident naţionalismului şi xenofobiei tot mai răspândite în zilele noastre.
Părerea ta
Spune-ţi părerea