La sfârşitul lunii decembrie, când treceam în revistă zecile de titluri pregătite de lansare pe Netflix în ianuarie, scriam despre Spinning Out că ar fi porţia de sirop a lunii, dar că ar putea fi ceva mai mult de atât (aici toate recomandările). Şi chiar este. Iată mai jos ce ne-a plăcut (şi ce nu) la sezonul de zece episoade disponibil pe platformă din prima zi a lui 2020.
Spinning Out o are în centrul atenţiei pe Kaya Scodelario, pe care publicul global o cunoaşte mai ales datorită francizei Maze Runner şi horror-ului Crawl, dar care devenea celebră în Anglia natală încă din adolescenţă, când apărea în excelentul serial Skins (răspunzător de lansarea carierei şi pentru Dev Patel şi Jack O'Connell şi consolidarea celei a lui Nicholas Hoult).
Acum Scodelario este Kat Baker, o talentată patinatoare care se reface după o cumplită căzătură ce pune stop visului ei olimpic. Dar Kat îşi dă seama curând că mai are o şansă la succesul competiţional dacă intră în concursurile de perechi alături de Justin (Evan Roderick). Ce nu ştie Justin este că partenera sa suferă de tulburare bipolară, afecţiune mintală moştenită de la mama ei abuzivă, Carol (January Jones), cu care aceasta are o relaţie mai mult decât dificilă.
Chiar dacă nu-i lipsesc clişeele şi uneori se împiedică în capcane de telenovelă, Spinning Out merită măcar o oră din timpul tău, dar te avertizăm că această oră ar putea deveni o serioasă sesiune de binging. Chiar dacă o mare parte a poveştii se bazează pe ascensiunea lui Kat pe ringul de gheaţă alături de Justin, Spinning Out este mai degrabă despre familie şi despre cât de dificil este ca un sportiv să aibă o viaţă normală, chiar şi fără afecţiuni psihice.
Un mare plus al poveştii este fără îndoială interpretarea lui Scodelario (e de ajuns să arunci o privire pozei ce ilustrează această cronică pentru a vedea intensitatea cu care actriţa se dedică personajului) şi modul cum britanica reuşeşte să arate complicata luptă a lui Kat cu familia, problemele materiale, dar şi aşteptările nerealiste într-un sport periculos şi extrem de costisitor, în care graţia, eleganţa şi perfecţiunea coregrafiilor şi a costumelor ascund adesea sacrificii cumplite. Impresionantă este şi January Jones, în rolul condamnabilei, imposibilei Carol, căreia naşterea lui Kat i-a tăiat orice şansă la o carieră în patinaj.
Spinning Out a fost lăudat pentru onestitatea, respectul şi acurateţea cu care explorează tulburarea bipolară, arătând controlul supraomenesc necesar pentru a avea o viaţă relativ normală. Cum să eviţi capcanele tentaţiei de a renunţa la medicamentele ce echilibrează episoadele depresive şi maniacale, făcându-te în acelaşi timp să te simţi o persoană incompletă - cu aripile tăiate de litiul în egală măsură salvator şi handicapant - este o altă temă a acestui serial creat de Samantha Stratton (Mr. Mercedes), şi ea participantă timp de peste un deceniu la competiţii de patinaj.
Cu toate plusurile lui, Spinning Out este supărător de inegal. Pentru fiecare moment convingător în care explorează sacrificiile vieţii de sportiv, relaţii toxice sau gigantica încredere şi sincronizarea deplină fără de care patinajul în doi este imposibil, serialul aruncă istericale adolescentine, triunghiuri amoroase (din care unul scos ca un iepuraş din pălărie în penultimul episod) şi mult, mult prea multe tăceri morocănoase (ce bine că există acel buton "10 secunde înainte"). Spinning Out categoric nu este pentru oricine, dar o dată ce investeşti puţină simpatie în personaje ai putea să le însoţeşti până la sfârşit fără să-ţi pară vreun pic rău pentru asta.
