Este unul dintre cele mai populare personaje ale marelui ecran, cu apariţii în peste 200 de lungmetraje. O statistică precizează că numai un detectiv, Sherlock Holmes, îl întrece pe vampir în ceea ce priveşte numărul de filme ce-l au ca protagonist. Ne menţinem în spiritul Halloween-ului şi al primei ediţii a Dracula Film Festival vorbind despre Bram Stoker, scriitorul care a pus, o dată pentru totdeauna, Transilvania şi România pe harta creaturilor supranaturale.
Totul a început în 1897, când o mulţime de autori ai epocii uluiau cititorii din Marea Britanie cu aşa-zisele romane senzaţionaliste, în care fel de fel de creaturi supranaturale ameninţau protagoniştii umani. Puţine sunt titlurile ce mai rezistă în prezent şi niciunul nu este mai influent decât romanul Dracula. Dracula nu este primul vampir din literatura mondială, această onoare revenindu-i creaturii din The Vampyre, roman publicat de John Polidori în 1819. Interesant este că ideea personajului i-a venit autorului în timpul unei veri petrecute în compania lui Mary Shelley, autoarea din spatele unui alt exemplu de referinţă din istoria literaturii horror, Frankenstein. În orice caz, doar istoricii acestui gen mai ţin minte detalii despre vampirul lui Polidori, pe când Dracula îşi face loc an de an pe micul sau marele ecran.
În 2013 îl vedem interpretat de Jonathan Rhys Meyers în serialul Dracula, care se bucură de audienţe bune în Statele Unite. În 2014, personajul este readus la viaţă cu ajutorul lui Luke Evans (de văzut şi într-un rol principal în Hobbitul: Dezolarea lui Smaug). Important este că, în ciuda a sute de apariţii pe ecrane, personajul păstrează câteva dintre caracteristicile originalului din paginile romanului lui Bram Stoker.
Acesta a petrecut mai bine de cinci ani studiind legende folclorice din estul Europei, iar atenţia asupra Transilvaniei i-a fost atrasă de eseul Transylvania Superstitions, publicat în 1985 de Emily Gerard. Interesant este faptul că aerul aristocratic şi manierismele de reprezentant al unei vechi case regale din regiune vin de la bunul prieten al lui Stoker, actorul Henry Irving, celebritate a epocii şi proprietar al renumitului teatru Lyceum. Bram Stoker a sperat întotdeauna că romanul său va avea destinul multora dintre romanele publicate în perioada sa şi anume adaptarea pentru scenă. Visul său era ca însuşi Irving să-i interpreteze protagonistul, dar actorul a refuzat până la sfârşitul vieţii.
Iniţial, titlul romanului era The Un-Dead, adică Mortul-viu, în timp ce numele personajului era "contele Wampyr". Acest titlu a fost schimbat doar cu câteva săptămâni înainte de publicare, după ce autorul a citit cartea lui William Wilkinson "Dare de seamă asupra principatelor Valahia şi Moldova şi Observaţii politice asupra lor", publicată în 1820, patronimul lui Vlad Ţepeş, Dracula, atrăgându-i atenţia.
Fără să devină un bestseller instantaneu, romanul a avut cronici pozitive şi şi-a făcut numeroşi fani. Autorul nu a avut prea mult de câştigat de pe urma publicării, Stoker ajungând sărac lipit în ultimii ani ai vieţii. Faima mondială a venit de-abia decenii mai târziu, când cinema-ul descoperă extraordinarele posibilităţi ale personajului şi se lansează primul film inspirat de roman: Nosferatu, în regia lui Murnau. Cum acesta nu plătise drepturile de ecranizare, a urmat o luptă prin tribunale cu văduva lui Bram Stoker, iar scandalul şi filmul au reaprins interesul cititorilor pentru sursa literară a lui Nosferatu. Ulterior, Hollywood-ul fixează o dată pentru totdeauna personajul în imaginarul cinematografic, transformându-l pe Dracula în starul deceniului patru al secolului trecut, cu o serie de filme lansate de studiourile Universal (foto).
Părerea ta
Spune-ţi părerea