Ajunși la al șaptelea film în cadrul universului Despicable Me, Minionii sunt mai populari ca niciodată și pare că studioul de animație Illumination Studios Paris și Universal Pictures ar putea lansa filme cu ei la nesfârșit. Inițial personaje secundare în primul Despicable Me (2010), ei au continuat să apară și în următoarele titluri ale francizei, până ce au avut parte de propriile lor filme: Minionii (2015) și Minionii 2 (2022). De data aceasta, micuții ochelariști galbeni ajung în epoca de aur a Hollywood-ului și trec prin tot felul de peripeții: își caută cu încăpățânare următorul „big boss", joacă în filme mute și eliberează niște monștri periculoși pe care vor să-i distribuie într-un film de groază. Produsul final este o comedie animată care, dincolo de haosul stârnit cu entuziasm de minioni, ascunde o adevărată declarație de dragoste pentru cinema.
Regizată de Pierre Coffin (co-creatorul minionilor și cel care le dă glas încă din 2010) alături de Patrick Delage și co-scrisă de Coffin și Brian Lynch, povestea pornește într-un muzeu de istorie a filmului, unde un ghid (vocea lui Allison Janney) le povestește unor copii despre două statui de minioni, James și Henry. De aici, un flashback ne poartă în 1920, când un trib de minioni (diferit de cel care îl va sluji mai târziu pe Gru) cutreieră lumea în căutarea unui stăpân malefic pe care să-l servească, doar că-și nenorocesc din greșeală fiecare candidat. Secvențele sunt de un comic absurd, dar și surprinzător de macabre pentru un film de familie (decapitarea accidentală a unui rege, de exemplu, fiind cel puțin nepotrivită pentru copiii mici).
Minionii ajung ulterior la Hollywood, unde dau peste filmarea unui western și transformă în stilul caracteristic o urmărire călare într-un dezastru cu trenuri pe străzile din Los Angeles. Regizorul Max (Christoph Waltz), un european inițial țâfnos, e supărat pe această intruziune, dar șefii de studio Bright Brothers Pictures, Frank și Elwood (amândoi cu vocea lui Jeff Bridges), sunt încântați de nebunia rezultată, iar așa minionii devin peste noapte vedete de cinema.
Minionii și monștrii, referință directă la Modern Times
Aici este, fără doar și poate, partea cea mai inspirată a filmului. Coffin presară referințe cinefile cu nemiluita: un minion blochează o scară și lasă un personaj atârnat de limbile unui ceas (Harold Lloyd în Safety Last!), un altul în genul lui Chaplin se prinde în roțile dințate ale unei fabrici (Modern Times), iar însuși regizorul Max aduce a Fritz Lang sau Ernst Lubitsch, Frank și Elwood Bright amintind de asemenea de frații Warner. Ideea este chiar ingenioasă, întrucât minionii, care se fac înțeleși și fără cuvinte inteligibile, sunt perfect croiți pentru epoca filmului mut. Asta până când, odată cu apariția sonorului, minionii nu se mai pot adapta și sunt dați afară. Tot ce le mai rămâne de făcut protagoniștilor James și Henry e să își facă propriul lor film de groază, chiar dacă asta înseamnă să invoce niște monștri periculoși, precum Irene, o creatură portocalie gelatinoasă plină de ochi, dar și Goomi, un pui de Cthulhu, malefic și adorabil în același timp.
Dacă în prima parte filmul este destul de original și încântător (m-a adus cu gândul la fascinația descoperirii procesului de a face filme în California anilor '20 văzută și în Babylon), înspre deznodământ povestea devine destul de previzibilă pentru public (și se duce către zona de bătălie finală pentru a salva planeta), ceea ce nu ia însă din plăcerea de a vedea filmul, care rămâne jucăuș și cu tot felul de secvențe absurde și palpitante deopotrivă. Iar glumele continuă în același stil până la genericul de final.
Pentru variantă subtitrată și nu cea dublată, Coffin susține de unul singur întreaga gloată de minioni (cu limbajul acela ce combină italiana, spaniola, engleza și franceza), iar Christoph Waltz și Jeff Bridges își fac treaba cu brio. Mai mult, există și un cameo simpatic cu George Lucas la muzeu. Coloana sonoră semnată de John Powell amintește elegant de sunetul Hollywood-ului clasic, iar animația arată excelent, mai ales în 3D.
Per ansamblu, Minionii și monștrii e un film simpatic și antrenant, mai degrabă pentru adolescenți și adulți decât pentru cei foarte mici, care funcționează cel mai bine atunci când se joacă de-a istoria cinemaului. Este o oră jumate de divertisment pur, atât pentru cinefili și fanii minionilor, cât și pentru cei care nu cunosc franciza Despicable Me.
