Little Joe, debutul în engleză al regizoarei austriece Jessica Hausner, vorbește despre frică, luând exemplul unei frici obișnuite - cea a părinților atunci când copii lor ajung la adolescență - reflectată în numeroase forme de anxietate și nesiguranță din viață. „Frica poate afecta percepția realității”, declară un psiholog la jumătatea filmului Little Joe, ultimul film semnat Jessica Hausner „care poate fi descris drept intelectual și drept horror horticol”, scrie The Wrap.
Lungmetrajul Little Joe, cu premiera la noi pe 6 martie, a fost selecționat în competiția oficială de la Cannes. I-a adus Premiul pentru interpretare feminină actriței Emily Beecham.
Beecham este Alice, horticultor de profesie și mama lui Joe (Kit Connor). Împreună cu colegul ei Chris (Ben Whishaw), Alice tocmai a dezvoltat un hibrid de floare modificat genetic și, în cinstea fiului, îi spune Little Joe (Micul Joe). Floarea se hrănește cu dragostea îngrijitorilor și oferă în schimb fericire, degajând același hormon care face mamele să fie legate de copiii lor mici.
Astfel, floarea folosește o formă de control a minții, producând un polen care face fericiți pe cei care îl miros, dar care le creează o dependență, făcându-i loiali în primul rând plantelor.
„Convertind anxietatea unui părinte în horror, Little Joe oferă un fel de continuare la Eraserhead al lui David Lynch - atât doar că frica nu apare în fața unui personaj străin care cere îngrijire și atenție, ci în fața unuia care merge mai departe. Filmul este un fel de Invasion of the Body Snatchers dar dinamic. Alice rezistă ispitei, însă alții cad pradă plantelor, fiul ei în primul rând. Filmat digital, imaginile din film au un efect hipnotic pe fundalul steril al unei sere industriale, ducând la un nivel aproape violent de contrast”, scrie publicația The Wrap.
Pe de altă parte, Standard.co.uk scrie că „regizoarea de filme cult Jessica Hausner debutează în limba engleză cu un horror clasic în linia lui Frankenstein și a lui Rosemary s Baby. Personajele vorbesc într-o manieră aproape robotică, în timp ce decorurile, costumele și coloana sonoră fac peste poate pentru a ține spectatorul în scaun.
Trebuie spus că filmul nu are nici scene de groază și nici o concluzie la final. O mamă singură, Alice nu bănuiește nimic la început, dar ceea ce i se va întâmpla ei și fiului ei Joe (Kit Connor) este atât devastator emoțional cât și amuzant în mod straniu”.
Pe de altă parte, Kevin Maher de la revista Times (Marea Britanie) scrie despre Little Joe că este „un pseudo-SF, agonizant de lent: jocul, mișcările camerei și dialogul par să ia o eternitate, fără un impact dramatic substanțial”.
