Interviu cu Geraldine Chaplin

Extrem de energică şi fermecătoare, Geraldine Chaplin a fost protagonista celui mai simpatic moment de la gala de decernare a premiilor TIFF sâmbătă seara (a povestit cum pentru ea România este sinonimul răsfăţului, pentru că mătuşa ei româncă obişnuia să-i facă toate poftele în copilărie), iar cu câteva ore înainte a stat de vorbă cu Cinemagia timp de aproape 20 de minute, vorbind cu sinceritate şi fără ocolişuri despre carieră, cele mai noi filme, actorii favoriţi şi multe altele. Află ce are de spus Geraldine Chaplin din interviul de mai jos!

Când aţi simţit că nu mai sunteţi "doar" fiica lui Charlie Chaplin şi aţi devenit Geraldine Chaplin?
Niciodată! Şi sper să nu se întâmple niciodată. Îmi place să am această umbră minunată, atât de caldă, aruncată asupra mea. Nu m-am luptat cu ea niciodată şi nu mi-a displăcut niciodată. Poate uneori în Statele Unite, pentru că filmele lui nu sunt atât de cunoscute acolo. Dar e ca şi cum m-ar proteja. Unii copii de staruri poate că resping acest lucru, dar nu e şi cazul lui Charlie Chaplin (râde).

Pentru vara aceasta pregătiţi un film horror, ne puteţi spune mai multe detalii despre el? Am văzut Orfelinatul şi e un film cu o atmosferă extraordinară.
Am mai făcut un film cu Juan Antonio Bayona, cred că se va lansa în octombrie. Se cheamă The Impossible şi este vorba de tsunami-ul din Thailanda. Este un film cu Naomi Watts, vorbit în engleză şi inspirat din realitate. Este un film minunat, mai puternic decât orice horror, fiind bazat pe evenimente atât de tragice. Are un ritm nemaipomenit, nu se opreşte niciodată. Filmul pentru care mă pregătesc acum este un debut, se cheamă Wax. Voi avea un rol mic, dar important în poveste, aşa cum era şi cel din Orfelinatul. Este dezgustător (râde)! Nu vreau să dau prea multe detalii, dar sunt şi oameni mâncaţi de vii acolo, este foarte horror, dar şi interesant. Sunt şi multe omagii aduse altor regizori, precum Murnau. E un film inteligent, nu doar sânge şi măruntaie, dar acestea sunt prezente într-o cantitate mai mare decât în orice alt film văzut recent. E minunat de dezgustător... (râde)

Cum vă pregătiţi un rol? Cum lucraţi cu dumneavoastră înşivă ca să fiţi pregătită la filmări?
Când eram mai tânără obişnuiam să scriu întreg trecutul personajului meu. Din secunda în care s-a născut, locul unde a fost la şcoală, toate detaliile, ca un exerciţiu, ca un antrenament. Acum nu mai fac asta. Evident că îmi învăţ replicile, dar în principal mă gândesc încontinuu la personaj. Pot găti, merge, face orice e de făcut, dar personajul e încontinuu în mintea mea. Fur mult de la oamenii din jur, prieteni, prietenii prietenilor, oameni de pe stradă. Mă refer la lucruri fizice, gesturi, manierisme, desigur.

Ce mă ajută imens sunt costumele, scenografia. Oricât de mult ai lucra cu tine, ai nevoie de ajutor, căci într-un anumit costum te poţi aşeza doar într-o anumită poziţie, de exemplu. Joc foarte mult în oglindă. Îmi amintesc că am interpretat-o la un moment dat pe Maica Tereza într-un film Hallmark. Nu arătăm deloc la fel, aşa că am acoperit toate oglinzile din casă şi oriunde mergeam ascultam în căşti declaraţii ale ei. Avea un accent special, vorbea engleză, dar cu un accent parte român, parte indian. Tot ascultând-o, într-un mod ciudat parcă deveneam ea. Am fost întrebată dacă vreau s-o întâlnesc şi am spus că în niciun caz, doar este atât de ocupată, cum să fie deranjată pentru un film care se face despre ea. Acesta a fost un alt mod de a lucra, totul s-a petrecut interior. Dar de obicei lucrez din exterior spre interior. Costumul, scenografia sunt foarte importante...

De obicei învăţ scenariul pe de rost şi-mi pronunţ replicile de 200 de ori, în toate modurile posibile şi imposibile. Şi, bineînţeles, este şi regizorul acolo, iar indicaţiile lui sunt foarte importante. El îţi spune întotdeauna ce vrea, iar tot ce poţi face tu este să ai uneltele necesare pentru a ajunge acolo. De obicei învăţ foarte lent, nu sunt dintre acei actori care citesc scenariul şi ştiu imediat cum să joace. La mine e nevoie de multă muncă.

Aveţi vreun rol favorit în întreaga carieră? Un rol în care vă plăceţi în mod special?
Dacă ar fi să aleg, aş alege Remember My Name de Alan Rudolph. Mi-a plăcut la nebunie filmul, mi-a plăcut la nebunie personajul şi cred că-mi plac cu atât mai mult cu cât negativul acestui film a fost pierdut. E un film minunat, cred că e cel mai bun film pe care l-am făcut vreodată. Eu nu-l am, dar am vreo doi prieteni care au Remember My Name pe casetă VHS. În ultimii 15 ani l-am văzut într-un festival şi chiar zilele trecute am primit o analiză a unui critic american care a văzut recent filmul şi îl consideră minunat şi laudă şi interpretarea mea. Cred că o să-l fac mare şi o să-l lipesc undeva, aproape de mine! (râde)

Ce sfat aţi da unui tânăr care vrea să devină actor?
Important e norocul. E şi munca, dar mai important e norocul. Tatăl meu obişnuia să spună că "talentul nu e nimic! Toată lumea are talent!" Acum o să fiu foarte cinică şi o să spun că, dacă încerci să fii actor în Statele Unite, ai grijă să te sinucizi când încă ai 29 de ani! E un adevărat film horror. Şcoala e importantă. Eu n-am luat cursuri de actorie, dar văd efectul lor pozitiv asupra fiicei mele. Mulţi zic exact opusul, că şcoala de actorie ucide talentul, dar eu nu cred asta. Trebuie să ai o bază de la care să porneşti. Mai cred că e important să-ţi dai interesul şi să fii interesat de oameni. Cu asta lucrezi, cu fiinţe umane. Şi nu există nicio limită la ceea ce un om poate să-i facă altuia, uneori din nefericire. Nu există nicio limită!

Aveţi vreun rol pe care visaţi să-l interpretaţi?
Nu, acum nu-mi doresc decât să pot continua să joc. Să fiu sunată pentru roluri. Poate părea un vis mic, dar e imens. 99% din actori şomează. În acest moment şi de fapt în orice moment, 99% din actorii profesionişti nu lucrează.

S-a întâmplat vreodată să vreţi să părăsiţi actoria şi filmul?
Nu, nu ştiu să fac altceva (râde). Nu, pentru că există întotdeauna speranţă. Speranţa e foarte crudă. Chiar şi când situaţia e foarte sumbră, există întotdeauna speranţa, nu te părăseşte niciodată.

Aveţi vreo actriţă sau vreun actor cu care aţi vrea să lucraţi? Un regizor?
M-am distrat minunat cu Jane Fonda, cred că avem o chimie nemaipomenită. Mi-ar plăcea să lucrăm din nou împreună. Şi Jane Birkin, o idolatrizez, pur şi simplu, şi am colaborat atât de bine... Să mă gândesc şi la bărbaţi. Îmi vine în minte ceva ce a spus George Bernard Shaw: "o actriţă este mai mult decât o femeie, dar o actriţă este mai puţin decât un bărbat". Dragul de Shaw! (râde). Am lucrat cu o mulţime de actori minunaţi. Aş lucra cu orice actor bun! (râde)

În ceea ce priveşte regizorii, probabil Atom Egoyan. Îmi place la nebunie, dar mă evită de fiecare dată când ne întâlnim (râde). Îl ştiu încă de la începutul carierei. Mi se părea minunat, scandalos şi foarte incorect politic. Incredibil. De multe ori am zis că aş lucra cu el, până l-am întâlnit. Asta s-a întâmplat înainte de Exotica (în 1994 - n.r.). Probabil nu voi lucra niciodată cu el, pentru că de fiecare dată când ne întâlnim e foarte jenat, am spus de atât de multe ori că vreau să lucrez cu el... (râde). Probabil că nici nu sunt interesantă pentru el...

Foto: Mircea Roşca