Comparația pentru a arăta contrastul e formula cheie pe care cei trei scenariști ai comediei Daddy's Home (2015)/Tata în război cu... tata o replică la infinit, într-un bulgăre al efectului comic care crește, pe măsură ce povestea se rostogolește înainte.
Deși lipsește o variație a formulei, scenariștii vin cu o mie de situații care să împăneze scheletul acestei rețete și să distragă atenția de la schematismul poveștii.
Puneți-i alături pe uriașul blând Will Ferrell și sexosul Mark Wahlberg, amestecați-i în tot felul de situații casnice ori sociale și o să aveți deja propria comedie. Unde nu a reușit eroul lui Ferrell, face performanță personajul lui Wahlberg. Umorul e garantat. Spre salvarea filmului, nu câștigă de fiecare dată personajul lui Wahlber. Din nevoia de a umple firul narativ, comparațiile dintre cei doi tați (unul biologic - Wahlberg - care vrea să-și recupereze familia; și cel vitreg, care luptă să și-o păstreze) merg foarte departe... și ajunge la capitole... anatomice.
Gagurile sunt apanajul personajului jucat de Will Ferrell. Actorul e credibil în rolul părintelui care își dorește să se integreze în familia în care a intrat ca tată vitreg și ca al doilea soț al unei femei frumoase. Mark Wahlberg are un personaj nu mai puțin de compătimit - luptă să fie eroul copiilor săi biologici, pe care acum îi crește un alt bărbat. Tonul general al filmului e prea vesel ca să vorbim aici de personaje tragi-comice, dar e imposibil ca - dincolo de porția de râs - să nu ne miște o astfel de luptă, pe care fiecare dintre cele două personaje principale o poartă.
