Vecina, între absurd și ridicol

Dacă Moartea în vacanță, filmul anterior al echipei conduse de vlogger-ul și producătorul Mircea Popa - cunoscut sub numele de scenă Mircea Bravo - a reușit să surprindă printr-o idee simpatică și mult umor, Vecina nu mai egalează performanța acestuia din urmă. Este o comedie absurdă ce își propune multe, dar care nu reușește să își găsească direcția. Oscilând între diverse tipuri de comic ce s-ar fi potrivit mai bine în sketch-urile de pe YouTube, filmul neglijează coerența poveștii și autenticitatea personajelor.

Inspirată de nefericita experiență personală a lui Mircea Bravo cu propria sa vecină, povestea urmărește viața locatarilor unui bloc, terorizați de Doina (Cristina Gabriela Buburuz), o femeie dispusă să facă orice pentru a păstra liniștea, ordinea și disciplina. Fie că profesorul de mate Andrei (Mircea Bravo) încearcă să facă sex cu soția (Ioana Maria Repciuc) sau instructoarea de yoga (Oana Zara) ține cursuri ori agentul de securitate din mall (Costel Bojog) dă petreceri cu muzică, băutură și droguri, Doina este mereu pregătită pentru a suna la poliție. Lucrurile merg atât de departe încât nici măcar vecinul ei de pe etaj nu mai are curajul să meargă la toaletă în propria casă. În cele din urmă, locatarii se unesc pentru a pune la cale un plan prin care să scape de vecina lor malefică. Evident, nici Bunica Lenuța din Chinteni nu putea lipsi dintr-o producție marca Bravo Films.

Problema principală a comediei pornește chiar de la scenariul semnat de cei șase co-autori: Cristian Ilișuan și Eugene Buică (regizorii filmului), Tibi Codorean, Cristi Ciui, Sergiu Floroaia și Mircea Bravo. Dacă în Moartea în vacanță formula colaborativă a funcționat bine, aici rezultatul lasă de dorit. Povestea este slab structurată și nu știe încotro să o apuce: de la absurd și ridicol până la caricaturi etnice și parodii ale unor genuri precum thriller cu spioni și western. În goana după cât mai multe glumițe, umorul este adesea subminat de absurdul căutat cu orice preț, care afectează atât verosimilul narațiunii, cât și șansa de a construi personaje autentice. Mai mult, numeroase secvențe sunt introduse doar pentru a bifa cerințele contractuale ale sponsorilor, fie prin referințe, fie prin imagini ce înfățișează direct produsele, un aspect ce scoate spectatorul din poveste.

Cu toate că există și momente mai reușite (în special cele cu bunica, care rămâne un personaj amuzant), Vecina abundă în clișee și glume răsuflate. O bună parte din umorul filmului se bazează pe situații cu personaje schematice, precum tânăra instructoare de yoga, a cărei înfățișare și ținută mulată stârnește reacții puerile din partea bărbaților din jur, sau Haurențiu (Bogdan Bob Rădulescu), prezent și în sketch-urile de pe YouTube ale lui Mircea Bravo. Deși Haurențiu e o caricatură ce caută să amuze publicul, accentul și gesturile sale transformă personajul într-o formă de umor mai degrabă jignitoare pe seama persoanelor de etnie romă.

În ceea ce privește actoria, Mircea Bravo, Costel Bojog și Bogdan Bob Rădulescu își reiau stilul de umor caracteristic, ceea ce pentru fanii lor poate reprezenta un punct de atracție. Totuși, în special ultimii doi mizează prea mult pe comicul de personaj și au o interpretare mult prea dinamică, cu energia unui actor de stand-up comedy care caută activ să stârnească râsul publicului. Uneori funcționează, dar alteori absurdul de situație se transformă în ridicol.

Creatorii Vecina fac la final o glumă despre cum „filmul de festival românesc este plictisitor”. Din păcate, însă, propria lor peliculă comercială se axează prea mult pe comicul de personaj în detrimentul coerenței poveștii și a autenticității personajelor. Privit ca o extensie mai lungă a muncii de pe YouTube a lui Mircea Bravo, filmul poate fi gustat ca o comedie ușoară de weekend. Totuși, pentru ca o astfel de producție să fie cu adevărat reușită, ar fi nevoie de un echilibru mai bun între umor, poveste și personaje credibile.