Recompensat cu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin în acest an, Albastru infinit se înscrie în categoria acelor pelicule care îți dau senzația că urmărești o fabulă. Protagonista, marginalizată de propria societate din cauza vârstei sale, pornește într-un drum plin cu obstacole, dar și presărat cu recompense, încercând să scape de regulile bizare ale unei lumi distopice. Este un film cu totul original, care, deși spune o poveste relativ simplă, se dezvăluie drept o critică socială subtilă și uneori absurdă, ce impresionează prin spiritul combativ al personajului principal, care își ia viața în propriile mâini.
Povestea o urmărește pe Tereza (Denise Weinberg), o femeie în vârstă care lucrează într-un abator ce procesează carne de crocodil. Ea trăiește într-o Brazilie din viitorul apropiat, în care guvernul obligă bătrânii de peste 80 de ani să se mute în colonii îndepărtate, o măsură menită să maximizeze productivitatea economică a întregii țări (ceva ce amintește de lagărele din The Handmaid's Tale). Intriga se declanșează atunci când guvernul coboară pragul de vârstă peste noapte, iar Tereza este brusc concediată, pierde dreptul de a mai călători (fiind pusă sub tutela propriei fiice) și este forțată să plece în colonie. Cum nu își acceptă destinul, singura sa scăpare rămâne fuga clandestină pe barca unui contrabandist (Rodrigo Santoro) pe fluviul și afluenții Amazonului. Tereza pleacă cu gândul de a-și împlini visul ei de o viață, fără să știe că această evadare va deveni o călătorie transformatoare.
Regizorul Gabriel Mascaro, un artist vizual la bază, își lasă amprenta în numeroase cadre care surprind splendorile lumii naturale: frumusețea fluviului, pădurea de foioase și parcul sălbatic abandonat, plin de statuete bizare și colorate cu animale și oameni. Esența poveștii rămâne, însă, lupta individuală pentru auto-împlinire în afara cadrului strict impus de societate. În acest film care denunță discriminarea împotriva bătrânilor, ceea ce impresionează cel mai mult este forța protagonistei și atitudinea ei pro-activă, determinată să meargă pe propriul care merge pe propriul drum. În ciuda obstacolelor, destinul o poartă către întâlnirea cu Călugărița (Miriam Socarras), o bătrână atee care locuiește pe un vaporaș și vinde tablete cu Biblia comunităților izolate de-a lungul Amazonului. Astfel, Tereza descoperă bucuria libertății și a independenței, într-o călătorie presărată cu elemente suprarealiste precum melcii ce secretă o substanță albastră despre care se spune că, picurată în ochi, îți arată viitorul.
Actrița principală Denise Weinberg se remarcă prin energia și tăria de caracter pe care o oferă protagonistei. Scenele cu Miriam Socarras sunt printre cele mai captivante, întrucât cele două emană chimie și confirmă că și seniorii își pot trăi viețile pline de lumină și speranță, dansând și fiind fericiți. Rodrigo Santoro are și el o prezență solidă în rolul contrabandistului, iar secvența în care experimentează picăturile albastre ale melcului și privește în gol, aproape fără să clipească, e una dintre cele mai intense din film.
Lumea construită de Mascaro și co-scenaristul Tibério Azul este una a contrastelor, unde își face loc și umorul. "Viitorul este al tuturor" spune mesajul propagandistic omniprezent tras de avioane de mici dimensiuni peste comunitățile amazoniene, însă realitatea este cu totul alta: bătrânii sunt urcați cu forța în autobuze și trimiși spre colonii ca niște prizonieri. Însăși deschiderea filmului setează acest ton absurd atunci când casa Terezei e marcată cu decorațiuni în formă de lauri, titlul de "patrimoniu național" pe care îl primește fiind de fapt o condamnare la exil. Deși legea impune un control strict al statului asupra individului, decorul natural creează un contrapunct permanent, iar Mascaro profită din plin de acesta. El o surprinde deseori pe protagonistă cum călătorește cu barca bucurându-se de peisajele superbe și de libertatea pe care i-o oferă natura, iar voiajul Terezei poate emoționa cu adevărat spectatorii.
Albastru infinit este o reală experiență vizuală, un road movie pe apă care combină distopia cu suprarealismul și elemente de sci-fi. Denise Weinberg îi insuflă personajului principal o voință de fier, iar Gabriel Mascaro construiește cu atenție o poveste despre libertate și rezistență într-o societate cu iz autoritar. El ne amintește ce frumoasă poate fi viața atunci când alegem să nu ne conformăm și să ne urmăm visul.
