"Moartea domnului Lăzărescu"

[Pitbull]

Nu, discipol. Misionar. Apostol.

[Supastar]

nu stiu cata rezonanta are metacritic.com in lumea criticii de film online pentru ca am dat peste site din greseala.
ideea era ca in topul "All-time high scores" pe locul 11 este "Death of Mr. Lazarescu, The"!!!

[christi]

Metacritic aduna la un loc cronicile aparute in ziare / reviste americane si face o medie a notelor primite de filme in aceste cronici. Lazarescu are media 91/100. Hence the high top position.
In numarul de luna asta, Film Comment, o publicatie pe care o respect, editata de Film Society of Lincoln Center, vorbeste elogios de MDL si ii ia un interviu lui Puiu. Ceea ce mie mi se pare realitate pura si dura, lor li se pare suprarealism:

'Shooting such a charged scenario in a close approximation of real time allows Puiu to convert banal material into surreal encounters, as when a doctor wanders into the admitting room and asks for a cell phone battery in order to make a call, all the while ignoring his patient whose life is inexorably ebbing away.'

[Pitbull]

In the heartrending Romanian film “The Death of Mr. Lazarescu,” the hero—known in full as Dante Remus Lazarescu—is an unregenerate but oddly lovable mess. A retired engineer who lives in Bucharest, Lazarescu (Ion Fiscuteanu) regularly drinks something called Mastropol—home-brewed alcohol that looks like liquid wood soap. His wife is dead, and he is estranged from his daughter and his sister; he lives with three smelly cats that he loves. Lazarescu is sixty-two, a tough old guy (in Bucharest, sixty-two is elderly) with a heavy chest and thick arms. By temperament, he’s independent to the point of crankiness, and sardonic in a remorseless way that suggests many campaigns and few victories. At the beginning of the film, his head is splitting, and he’s sick to his stomach. Lazarescu is largely the creator of his own problems. What is he to us? That taunting question is part of the dramatic material that Cristi Puiu, the director, who wrote the movie with Razvan Radulesco, has built into “Mr. Lazarescu.” What are the bonds—if any—that hold strangers to a dying man, especially a dying alcoholic who’s a pain in the neck?

Cristi Puiu, who is thirty-nine and has made just one other feature film, doesn’t like to rush. As he records the mood and the flow of people at work, he holds the camera at medium distance, avoiding obvious closeups, and by the end we feel that we have understood something about Romanians, about hospitals, and about dying. This understanding is the product of a special kind of irony: we know that a movie is an artifice, lasting around two hours, in which something happens; we know that Lazarescu will die. But the characters don’t know these things. They feel little of the alarm that we feel, and we want to reach into the frame and shake them by the shoulders.

A tired nurse, Mioara (Luminita Gheorghiu), arrives at Lazarescu’s apartment with an ambulance. She feels lousy herself, but, as the night goes on, she is stirred by her patient’s helplessness, and she becomes his advocate and protector. She’s only a nurse, however, and the doctors brush her aside. It’s a tough night in Bucharest (there’s been a bad bus accident), and they’re annoyed by this drunk with too many problems. They lord it over him and make multiple and confusing diagnoses, rather than taking responsibility for his treatment. Like some awkward, undeliverable package, Lazarescu gets shunted from hospital to hospital, from specialist to specialist, each more callous and vain than the last. An acrid kind of black comedy develops that has its roots, I suspect, both in twentieth-century Eastern European literature and in the long experience of dithering Communist bureaucracy. The doctors gossip, make jokes, and trade favors. (After seeing this movie, you may think better of the American threat of malpractice suits.) As they waste time, Lazarescu lapses into semi-poetic incoherence, like Lear’s fool. The doctors’ inhuman nonsense is mocked by Lazarescu’s all-too-human nonsense as he tries to hold on to some fragment of memory and desire.

It would be a mistake, I think, to read this movie as simply a satire on Romanian medicine and the lethargy of the Romanian character. Lazarescu is just a lonely man who’s going down, but we want at least a moment of recognition that a life is ending. As we watch Lazarescu’s rudely tendered drift toward extinction, our response shifts from disgust to sympathy, from bleak amusement to something like solidarity and love. Laid out, “a poor bare, forked animal,” as Lear describes himself, Lazarescu is our representative as he enters that final night. “The Death of Mr. Lazarescu,” for all its terrible matter-of-factness, produces tumultuous feelings of amazement and revolt.

by DAVID DENBY
Issue of 2006-05-01
Posted 2006-04-24

(Preluat de la Nae, Cafenea > Articolul zilei...)

[Alex Leo Serban]

kiar azi apare in dilema un 'cristi puiu reloaded', in care am facut un digest din citeva cronici americane - cea a lui denby, a lui j. hoberman din village voice, din the new york times (cea mai elogioasa) si din entertainment weekly...
iar la sf., o copita lui radu preda! u don't know wtf is r.p.? so much better!

[GBooya]

surprizã: n-a fost nominalizat la Oscar

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
Asta e de departe cea mai buna gluma de pe forumul asta sau ce-am citit in vreo ora.

[Pitbull]

Mai citeste, tatä, mai citeste. Hai, cä nu doare.

[Coshava]

Indraznesc sa ma bag si eu cu un (pre-)comentariu intre cercul acesta de cunoscatori si specialisti.

Mie unul filmul ... de fapt nu filmul, ideea pe care s-a bazat mai degraba, mi s-a parut proasta si ea se transmite din pacate alterind per ansamblu calitatile de care da dovada filmul/regizorul/actorii etc in rest. :oops: Sper sa apuc mai pe seara sa detaliez de ce cred asta - o parere personala, nu dati cu parul.

Asa - ca niste idei razlete ... :? ... filmul mi se pare foarte "romanesc" prin abordarea propusa - ultimul cerc al Purgatoriului ( sau direct al Infernului ? ) "Dantesc" este tocmai cel al pierderii iremediabile a sanatatii ... ori in nu mai stiu ce sondaj de opinie frica de baza a romanilor a reiesit ca e cea "de boala" ( sau ca in majoritate romanii isi doreau sanatate - in functie de cum se punea intrebarea. Pe tema asta sunt interesante unele comentarii de Alina Mungiu ). E posibil sa gresesc si sa fie ceva universal valabil, dar eu unul asa am perceput-o ...

Totusi ceva m-a lasat cu o senzatie ( foarte puternica ) de confuzie si neplacere si am sa leg asta de un comentariu anterior, poate-mi clarific unele lucruri :

Toaleta pre-operatorie era de fapt toaleta mortuarä. Nu pentru masa de operatie îl spälau asistentele, ci pentru lumea cealaltä. "Gol vii în aceastä lume, omule, gol si neputincios ca un prunc o päräsesti." Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA. Sistemul îl ucisese. În primul rând, fusese omorât moralmente.

O.k. - sistemul ii daduse "lovitura finala". Dar aici sunt doua aspecte :

1. Nu cumva dl. Lazarescu era ... "mort deja" in momentul in care incepe filmul ? Ma refer la moarte in ghilimele deoarece e vorba de moartea "sociala", infernul care este ( conform unei interpretari teologice ortodoxe citita mai demult si care mi-a placut la maxim ) singuratatea, izolarea ... etc. "Sistemul" sau cum preferati sa ziceti ii daduse deja o suita de lovituri, deja il transformase intr-un "mort viu". Probabil ca de-asta plictiseste si pare prea lungit.
Pe undeva - extrem de cinic vorbind si rog sa nu fiu inteles gresit - in cazul lui Lazarescu moartea tinde sa apara mai degraba ca o ... "izbavire". :oops:
Ar fi ca si cum ( sa fortez un pic o paralela ) din cazul unui condamnat la moarte se face un film despre drumul din "anticamera mortii" la plutonul de executie, insistindu-se 10 minute cum isi curata arma un soldat, ce bancuri porcoase spun intre ei cei din pluton etc.

2. Luind-o invers. Am incercat sa-mi imaginez, asa ca exercitiu, cum ar fi aratat un posibil happy-end la film. Si din pacate nu am putut ... si asta nu pentru ca nu-mi puteam imagina situatia in care la primul spital un doctor hotara sa-l bage pe barba lui mintenas in sala de operatie ...

[Pitbull]

Foarte interesante si pertinente observatii - iar cea de la punctul 1 aduce o completare importantä modului de a întelege filmul.

[Coshava]

O.K. - am revazut inca odata ieri seara filmul si sper sa pot fi mai coerent si sa duce pina la capat enumerarea de pareri si perceptii personale.
Apropo - spunea cineva ( scuze ca nu am retinut numele ) ca filmul nu se mai poate viziona a doua oara. Sincer sa fiu ... abia cind l-am vizionat a doua oara asa ... molcom si in liniste acasa am prins unele faze care mi-au scapat prima data.

Din capul locului vreau sa precizez ce mi s-a parut mie unul a fi punctul forte al filmului ( probabil o sa ma mai repet de 10 ori pe parcurs, ca efectiv merita !! ) : DIALOGURILE. Incredibile. Fascinante. Un "rafinament al simplitatii si naturaletii" pur si simplu genial realizat !! Sau poate sintagma cea mai corecta ar fi "genial intretesute".
Sincer sa fiu - dupa ce dialogurile din filmele romanesti facea parte in covirsitoarea majoritate din urmatoarele categorii ( una sau mai multe deodata ) :

- sforaielile plicticoase din "filmele clasice";
- pretiozitatile cu sopirlite din "filmele disidente" de pe vremea lui nea Nae;
- replici chinuite care voiau sa mimeze dezinvoltura ( ca in seria cu comisareii lu' Nicolaescu );
- discursuri patriotico-bolovanoase din "filmele istorice";
- vulgaritati si obscenitati obositoare la kilogram da' cu iz "contestatar" ( ca in aberatii de filme gen "Balanta" si altele de acelasi gen realizate dupa Revolutie )

mie unul aproape ca-mi venea imposibil sa-mi imaginez un film romanesc, cu dialoguri in romana , care sa sune natural si nu de parca actorilor li s-ar pravali bolovani din gura. Ei bine - "Moartea Domnului Lazarescu" e exact un asemenea film !!! :love:

Felicitari !!! Pentru aspectul asta C. Puiu merita nota 11 !!

Asa ... bun ... sa trecem la "subiect". Sau mai exact la cei implicati.

Pe de-o parte "Oamenii Sistemului" ( eu cred ca ales datorita unei motivatii expuse anterior sa fie vorba de sistemul medical si, intimplator, sistemul medical romanesc ) . Pe de alta dl. Lazarescu. Undeva in fundal sau oricum colateral - dar, dupa parerea mea, cu un rol extrem de important in a marca stadiul de degradare/nivelul din purgatoriu ( :oops: ) la care ajunsese R.D.L. inca din inceputul filmului - vecinii de bloc si unii pacienti.

- salvare temporara, trebuie sa plec in pauza de masa acusica ... continui cind revin daca mai suportati :oops: -

[Coshava]

Sã continui.

Deci ... "Oamenii sistemului". Dupã mine unul e absolut ºocant ºi de admirat cât de bine reuºeºte filmul sã prezinte tipologii clasice - care probabil se întâlnesc în orice Sistem/Instituþie/etc. - fãrã a cãdea în pãcatul unei schematizãri care sã transforme complet personajele în "decoruri de carton". Fireºte - meritul este al dialogurilor ºi modului în care au fost aleºi actorii ºi joacã aceºtia.

1. Doctorul de la Sf. Spiridon ( parcã ãsta e primul spital ) - profesionistul biniºor frustrat de cum i-a decurs cariera pânã atunci ( mi s-a pãrut cã e cel mai în vârsta ), care rãbufneºte când are ocazia pe asistente, pe pacienþi, dar - dincolo de asta - îºi îndeplineºte menirea cu competenþã, recomandã tomografia atât de necesarã deºi pânã aunci îl bruftuluise pe Lãzãrescu.
2. Doctorul care preia urgenþele - e omul care a primit ordine clare ºi ferme ( ºi se simte bine în postura asta, de ele avea nevoie pentru a simþi cã are situaþia sub control ºi cã face faþã ), dar care - dupã momentul de descumpãnire ºi panicã iniþial - realizând ( fiind ºi presat de asistenta Mioara ) cã e vorba de un caz grav admite "excepþiile".
3. Doctoriþa de la Universitar - e persoana competentã ( realizeazã cã Lãzãrescu are nevoie de un consult neurologic ) dar care simultan ºtie ºi vrea sã îºi negocieze ºi unele mici "favoruri" în interiorul Sistemului. Apelul sãu la doctorul neurolog e o combinaþie între o cerinþã normalã ºi joaca ºtrengarã a frumoasei clasei care acceptã sã se întâlneascã cu junele-prim al liceului ...
4. Doctorul neurolog - omul din sistem profesionist ºi "consacrat". Rezolvã problemele ca dintr-o doarã ºi, simultan, mai are timp sã flirteze ºi sã-ºi construiascã "reþeaua" ...
5. Doctorul operator de la tomograf - superspecialistul conºtient de propria valoare ºi care care, deºi deocamdatã izolat de specializarea sa strictã, are sentimentul unei "elite" - astfel încât îºi împarte cu deferenþã nurii, ironiile de limbaj studiate ºi acceptã sã fie "ºantajat" între ghilimele, fluturând din gene ºi împãrþind favoruri asistentelor ºi încercând sã gãseascã scurtãturi în Sistem pentru a rezolva o problemã.
6. Monica Bârlãdeanu ( asistenta ... nu mai conteazã cum :lol: ) - important e doar ( maliþios fiind ) cã poate sã adauge CV-ului sãu hollywoodian prestaþia valoroasã dintr-un film premiat la Cannes ( ºi sã furnizeze materialul pentru un afiº atrãgãtor al filmului ). :oops:
7. Doctoriþa de la Filaret - este fata care a învãþat în facultate cã examenele pot fi trecute cu bani mulþi, cãci prestanþa unui medic vine din ultimul model de Nokia ( pe care, cu nonºalanþã studiatã, îl afiºeazã ºi-l pune la dispoziþia ºefului la modul cel mai slugarnic cu putinþã ) combinatã cu rãceala agresivã la adresa subordonaþilor, care vrea sã aducã a iz aristocratic ... Comportamentul ei mimetic, care rezoneazã cu cel al medicului specialist, nu se asorteazã decât cu halatul de culoare albastrã care, definitiv, este cu 10 clase peste albul mizer din jur. probabil de altceva nu a avut timp cãci, dincolo de comentariile sictirite despre mirosurile din jur, pare cam prea stresatã de perspectiva unei operaþii ...
8. Doctorul specialist de la Filaret - medicul competent ºi plictisit la culme, care pare convins cã Sistemul nu are cum sã-i recunoascã valoarea ºi, ºi din aceastã cauzã, a devenit expert în a se acoperit cu proceduri - împingând acest lucru pânã la fanatism. Probabil aºa considerã cã îºi face la modul "modern" datoria - la fel cum ºi datoriile de familie ºi le rezolvã prin intermediul tehnicilor de telecomunicaþii moderne.

Interesant cã cei doi reuºesc în bunã mãsurã sã-ºi modeleze ºi asistentele ºi atitudinea acestora ... :sick:

9. Doctoriþa din ultimul spital - medicul care îºi ia meseria în serios, indiferent cã e obositã. Nu þine cont de nici o posibilã scuzã acoperitoare din regulamentele interente Sistemului. Deºi tânãrã ºi probabil priceputã nu tinde sã se impunã cu orice preþ faþã de "subordonaþi".
10. Asistentele de la ultimul spital - talpa rãbdãtoare ºi care, pe undeva, duce greul rutinei din Sistem.

11. ªoferul de salvare - probabil genul de om cel mai frecvent întâlnit. ªmecheraºul care cautã sã îmbine utilul cu plãcutul. Mai o cursã, mai un flirt cu o asistentã simpaticã, mai o bârfã cu alþi ºoferi ... genul care la lucru e ca acasã ( perfect interschimbabil ca atitudine cu vecinul care împrumutase bormaºina ).

12. Personajul probabil cel mai interesant al Sistemului : asistenta de pe Salvare. E cea care stabileºte ceea ce pare a fi cu adevãrat o Legãturã între Sistem ºi dl. Lãzãrescu. Ar fi mai multe explicaþii posibile de ce o face : apropiere de vârstã, modul cum e tratatã de ceilalþi medici, are bine întipãritã în minte harta traseului prin jungla luxuriantã a Sistemului ºi vrea sã-ºi facã datoria þinând cont de ea. În cazul ei suntem lãsaþi, o bunã perioadã, sã alegem între :
a) omul care ajunge sã-ºi doreascã sã salveze un alt om, indiferent de ºicanele întâmpinate;
b) omul care fuge dupã o ºtampilã.

DAR vai ... indiferent de varianta pe care o vom alege se dovedeºte cã fragila punte de legãturã dintre Sistem ºi Lãzãrescu este spulberatã în momentul în care cu real grobianism ºi meschinãrie de-a dreptul îi calculeazã nota de platã deºi R.D.L. se simþea din ce în ce mai rãu. Incapacitatea acestuia de a rãspunde e interpretatã drept ... "ocolire a rãspunsului" ...
Se întâmplã chiar sã ne fie întãritã aceastã convingere în momentul în care nici mãcãr nu-l bagã în seamã pe suferindul Lãzãrescu cerând apã ºi nu o preocupã decât propria ei durere de fiere. Aceste douã momente par a fi duºul pe care îl primeºte spectatorul iniþiat ºi care urmãreºte fãrã idei prestabilite filmul.

Cred cã astfel se delimiteazã clar Sistemul ºi se taie ceea ce pãrea "puntea de legãturã", iar asistenta îºi "recapãtã" sau e plasatã - ºi din punct de vedere al comportãrii faþã de bolnav - locul sãu "la baza piramidei". :?

Cam asta ar fi pe moment ... scuze cã am lungit-o aºa, dar nu m-am putut abtine.

[Pitbull]

Bravo, dom'le!
Admirabil discurs analitic - iar majoritatea observatiilor sunt juste. Chiar si cele cu care n-as fi de acord, sunt sustinute inteligent si convingätor.
Toatä aceastä meticuloasä poliloghie si-ar avea locul într-un studiu mai amplu - eventual, un "Capitol M.D.L." dintr-o carte despre filmul românesc în general, sau filmul românesc postrevolutionar, etc.
La nivel strict imediat, analizele tale au efectul benefic al unui dus rece pentru täntäläii care se iau de "bâtâitul camerei" si alte asa-zise defecte (construite), si pun emoticoane verzi lângä "M.D.L.". Am avut si d-ästia aici, în topic, destui - vezi paginile anterioare.

[Coshava]

Ca ºi concluzie ( temporarã ) ºi ca pãrere despre astfel de reacþii : cred cã acest film deranjeazã ºi pentru cã vine cu pretenþia clarã sã schimbe standardele ( prãfuite :oops: ) ale filmului românesc.

ªi din multe puncte de vedere o reuºeºte din plin !!

[Pitbull]

Ba bine k nicht!
CARE standarde, monser? "Präfuite"? Singurele standarde (la propriu) ale filmului românesc au fost amatorismul si diletantismul! Tot ce-am avut noi bun (Ciulei, Daneliuc într-o perioadä, Pintilie pânä la un punct, Nae Caranfil, si alti câtiva, chiar mai jos de ei - Pita, Tatos, Märgineanu, Veroiu), au fost si sunt off-standard! Singurii care au impus "standarde" (în cel mai räu sens al cuvântului - adicä MULT si PROST) au fost: Drägan, Muresan, Saizescu, Bostan, Nicolaescu, & Co.! Dinozauriada veselä! Or, dinozaurii au murit la sfârsitul Secundarului, pe când primatele au apärut abia în Cuaternarul târziu. Ce-are Cristi Puiu cu ästia?
Stii, m-a enervat comparatia lui A.L.S. cu "caviar si kk" (într-un context mai putin onorabil), dar aici merge pä felie!

[Coshava]

CARE standarde, monser? "Präfuite"? Singurele standarde (la propriu) ale filmului românesc au fost amatorismul si diletantismul!

:oops:
Eu voiam sã fiu delicat ºi m-am exprimat aºa ... mai eufemistic.

Ce-are Cristi Puiu cu ästia?

Din fericire cam nimic. :lol:

Apropo de "bâþâiala" camerei - pe care nici eu nu am "simþit-o" ca un pic deranjantã decât la început, când Lãzãrescu e în bucãtãrie ºi undeva pe traseul cu Salvarea - am aºa ... un fel de nelãmurire personalã : dupã pãrerea mea ea s-a vrut a reda ºi aºa ... "tremurul ºi fremãtarea vieþii" ( nu mã pot exprima prea clar la ora asta, sunt dupã o nuntã :oops: ). În final - când Lãzãrescu e pregãtit de operaþie ea continuã sã "bâþâie". Dupã pãrerea mea ( sau mai exact ... cum mi-ar fi plãcut mie sã fie :lol: ) - dacã lui Lãzãrescu i se fãcea "toaleta mortuarã" normal ar fi fost ca ea sã fie fixã, distanþatã, etc. Sã însemne asta cã el nu moare totuºi atunci ? :? Sau pur ºi simplu ... dacã s-a filmat într-o stil 95% s-a continuat tot aºa ? :?

Oricum - mersi de aprecieri.

P.S. : Mie "Omuleþul" lui Gopo mi-a plãcut totuºi tare muuult !! :love:

[Pitbull]

Frumos spus, "tremurul si fremätarea vietii", dar nu cred cä Puiu s-a dorit atât de abscons... Mai degrabä, a urmärit doar o cât mai accentuatä "stare de real", conjugatä cu stângäcia voitä a altor elemente (le-am enumerat în cronicä), obtinând, pe lângä realism, nervozitatea, tensiunea, instabilitatea, precaritatea întregii situatii. Dacä asa stau lucrurile, nesiguranta cadrului din final se înscrie si ea în sistemul estetic construit.

[Coshava]

Frumos spus, "tremurul si fremätarea vietii", dar nu cred cä Puiu s-a dorit atât de abscons... {...} Dacä asa stau lucrurile, nesiguranta cadrului din final se înscrie si ea în sistemul estetic construit.

Just - în fond simplitatea ºi naturaleþea sunt cuvintele de ordine ale filmului, ceea ce nu-l împiedicã sã fie cât se poate de "artistic".

[christi]

L-a vazut si Roger Ebert.... i-a dat punctaj maxim.... cronica aici: http://rogerebert.suntimes.com/apps/.../60508009/1001

[MinRep]

Da, articolul lui Roger Ebert e destul de reusit... si tipu' nu-mi prea place. Totusi, trebuie sa ma recunosc surprins ca a cuplat la "Moartea domnului Lazarescu". Dar nu a fost singurul: pe rottemtomatoes.com are un procentaj de 89%: aici. Iar cronicile pozitive sunt - in general - scrise cu cap.

[jeleu]

Pana acum 67.000$ incasari in SUA. Not great, but not bad either. Probabil ca o sa mai ruleze la 'local arthouses' cateva saptamani si o sa mai scoata ceva parai.
Totusi sanse slabe sa aiba profit.