Credeti in ecranizari?

[Windom]

Ce conteaza daca e original un film mediocru? Care e ratiunea sa de a fi? Doar faptul ca e original? Sa fim seriosi...
Adica e mai valoroasa o duda originala decit o ecranizare (mai mult decit) reusita?

[Federico]

Ce conteaza daca e original un film mediocru? Care e ratiunea sa de a fi? Doar faptul ca e original? Sa fim seriosi...
Adica e mai valoroasa o duda originala decit o ecranizare (mai mult decit) reusita?

Conteaza din punctul de vedere al autorului. Nu asta e esenta artei? A CREA.
Bine, in conventiile in care spunem ca omul poate sa creeze ceva cu adevarat.
Tutea spunea ca se strica de ras cand aude cum i se ataseaza omului atributul "creator" pentru ca el, omul, nu poate decat sa imite creatia pura.

Bremen1980, eu ma refeream la "Stalker" .

[Ammelie]

Sunt 2 situatii diferite in care cele se pot ’suprapune’ carte si filmul: sa vezi un film dupa ce ai citit cartea si sa citesti cartea dupa ce ai vazut filmul. Doua situatii de care imi amintesc:
- ‘Scafandrul si fluturele’ – am citit intai cartea si mi-a placut foarte mult, filmul nu chiar atat.
- ‘Soareci si oameni’ – filmul l-am vazut acum cativa ani, iar citind cartea nu puteam sa-l vad decat pe John Malkovich ca Lennie.
Deci se pare ca in cazul meu conteaza ordinea in care le-am ‘parcurs’; sau mai bine zis, cred ca e cea mai importanta imaginea pe care eu am apucat sa mi-o fac despre un personaj sau altul.
Dar oare ce ne asteptam sa gasim cand citim cartea dupa ce am vazut filmul (sau invers)? O confirmare sau o revelatie?

[copila_satanista]

Cand citesti cartea dupa ce ai vazut filmul ai parte de o completare de informatii in primul rand pentru ca un film nu poate reda volumul unei carti . Pe de alta parte iti satisfaci curiozitatea (valabila si in sens invers) cu privire la calitatea filmului fata de cea a cartii. In general este apreciata mai mult cartea tocmai din cauza complexitatii ei ridicate in comparatie cu filmul si pentru faptul ca iti lasa imaginatia sa creeze tot ce tine de simturi. Pentru cei care fac un film bazat pe o carte devine destul de dificil sa depaseasca imaginatia ta si sa adauge elemente deosebite care sa te faca sa vezi filmul cel putin cu aceeasi placere cu care citesti cartea. In acelasi timp o idee buna dintr-o carte e buna si pentru un film.

[Radu1711]

cred in ecranizari cum cred in franele de Dacie glumesc

[Federico]

1) Care contributie e mai valoroasa in ridicarea unei cladiri - arhitectul sau inginerul constructor? Artistul stim care e dintre cei doi.
2) Andre Bazin da si el un verdict pozitiv fenomenului - in "Ce este cinemaul" - si ii numeste ignoranti pe detractori, insista cu un argument absolut tembel (adaptarea aduce cartii o crestere a numarului de cititori) dar in acelasi timp recunoaste ca ecranizarile sunt o imitatie a altor arte si sunt scuzabile uneia inca instabile, incomplete si imature ( marele teoretician scria asta prin anii '50) .
3) O dezbatere profesionista pe marginea subiectului intre Andrei Gorzo si als intr-un super-articol pe care ar trebui sa si-l insuseasca orice cinefil care se respecta. http://agenda.liternet.ro/articol/37...-din-film.html
Cateva extrase: "Ce ne facem însă cu unele păreri radicale, care consideră că ecranizările nici măcar "nu sînt Cinema"?"
"Iar asta mă consolează şi mă confirmă, într-un fel, pentru că (tu ştii asta) eu cred că o poveste are o singură formă - ideală - de exprimare: dacă un roman sau o nuvelă sau o povestire sînt perfecte, ce rost are să le "vizualizezi"?! Ca să "vezi ce iese"? Păi, nu poate ieşi decît ceva derivat - şi inevitabil inferior."
"Filmul poate privi Cartea în ochi fără să se ruşineze? " [Asta e o intrebare cu respuns implicit in faptul ca a fost ridicata numai.]

[Windom]

N-or fi ecranizarile cinema (eu nu sint deloc de acord cu opinia asta btw, imi pare aberanta) insa, cu siguranta, cinemaul ar fi mult mai sarac fara ele. Si ce ne facem cu o situatie in care un roman obscur e scos la lumina numai si numai gratie unei ecranizari? Vezi cazul Do Androids Dream of Electric Sheep? vs Blade Runner de ex... Daca avem un scriitor obscur (nu vorbesc de Philip K. Dick aici, i'm just making a point) si un regizor genial care scoate diamantul din rahat si-l slefuieste, al cui e meritul? Al scriitorului ratat sau al artistului "slefuitor"?
Eu cred ca privesti problema de pe pozitii gresite pentru ca rămîi plafonat la nivel de idee. Nu exista un razboi legat de cui i se cuvine meritul. Nu e vital acum sa stabilim cine merita sa fie numit artist si cine nu. Scriitorul foloseste condeiul, regizorul camera. Ok, ideea i-a apartinut initial scriitorului - toata cinstea si recunostinta. Nu cred ca exista regizor care incearca sa-i fure aceasta coroana de pe cap. Ceea ce încearcă el să facă, în cel mai bun caz (cel al auteur-ului) e să dea o interpretare proprie respectivei scriituri. În cel mai rău caz, e vorba de pană de inspiraţie (vorba fie între noi, prefer o ecranizare unei continuări made in Hollywood, în cazul ăsta).

[Federico]

Si ce ne facem cu o situatie in care un roman obscur e scos la lumina numai si numai gratie unei ecranizari? Vezi cazul Do Androids Dream of Electric Sheep? vs Blade Runner de ex... Daca avem un scriitor obscur (nu vorbesc de Philip K. Dick aici, i'm just making a point) si un regizor genial care scoate diamantul din rahat si-l slefuieste, al cui e meritul?

Sigur, asta cu scosul la lumina e un efect pozitiv... dar colateral, ce in vecii vecilor nu ar trebui sa fie unul din scopurile - oricat de marunte - in sine ale filmului.
Intr-adevar, cand un regizor (de regula auteur) se orienteaza catre o scriere obscura semi-esuata, e un semn ca chiar are o viziune si are intentii creatoare ( Asta e enigma mea principala - implica suficient efort creator acest demers pt a putea fi numit artistic? ) ... dar covarsitoarea majoritate a adaptarilor vizeaza taraba cu best-seller-uri, si asta spune multe. Cat despre slefuitul diamantului, poza completa nu cumva e cea cu scriitorul ratat care a sapat un an de zile in piatra seaca dupa comoara dar s-a intors cu un cufar plin cu gunoaie; vine cineastul si se uita mai bine in cufar si vede un diamant pe care il slefuieste intr-o bijuterie care te lasa gura-casca? Al cui e meritul acum? Al amandurora poate?

Ceea ce încearcă el să facă, în cel mai bun caz (cel al auteur-ului) e să dea o interpretare proprie respectivei scriituri.

Poftim? In cel mai bun caz se ajunge abia la limita acceptabilului? Deci restul sunt niste papagali.

Iarasi, teoretic vorbind, un om... echilibrul intruchipat, cu o viata normala consumator al tuturor artelor, care citeste o carte pe saptamana si merge la cinema o data la doua saptamani, pe care nu-l preocupa prea mult stilurile regizorale si forma in care turnat fondul, ci vrea doar o tema proaspata si coerenta pentru meditat... de cate ori ar alege in "ziua de cinema" un film facut dupa o carte pe care a parcurs-o deja?
Asta e punctul meu de vedere. E elitism penibil, utopie naiva, pedantism ridicol? Cer prea mult?

[copila_satanista]

1) Care contributie e mai valoroasa in ridicarea unei cladiri - arhitectul sau inginerul constructor? Artistul stim care e dintre cei doi.

comparatia este gresit aleasa pentru ca, desi filmul porneste de la ideile cartii, nu poti sa spui ca doar asta il compune... cum am mai spus: nu este chiar foarte usor sa faci un film care sa concureze cu complexitatea cartii pe care este bazat si cu imaginatia cititorului.
pe de alta parte si pe mine au inceput sa ma sacaie cazurile din ce in ce mai dese de ecranizari, reecranizari, preluari de idei etc doar deoarece acestea aduc succes prin ceea ce reprezinta, ca apoi sa nu dovedeasca prea multa calitate.

[Windom]

Poftim? In cel mai bun caz se ajunge abia la limita acceptabilului? Deci restul sunt niste papagali.

In cel mai bun caz se ajunge la o opera de arta care-si depaseste conditia de capusa ce suge seva artistica din scriitura. Artistul-regizor (auteur-ul) recurge la mijloacele celei de-a 7-a arte pentru a creea ceva de sine statator, opera ce-si cistiga valoarea prin implementarea acestor mijloace, proprii artei cinematografice. Cu alte cuvinte, atit cartea cit si filmul au valoare artistica, fiecare in propria liga.

[bremen1980]

Asta cu originalitatea nu cred ca mai preocupa acum pe cineva .Pai nu inseamna postmodernismul o reciclare a vechilor teme .Este si ecologic sa utilizezi ceea ce a mai fost folosit de catre altii. .Si pe urma nimeni nu este original 100 %.Toti vampirizeaza mai mult sau mai putin viata sau opera altcuiva. Filmul ''fura'' de la literatura ,muzica ;literatura fura si ea de pe unde apuca.

[Federico]

1) Da, o ecranizare nu ramane complet sub aripa cartii... nu se reduce numai la story, cum spunea si Cinemania... dar, ia spune, cam cat cantareste scheletul epic al noii opere? 70% , 80 %... hai, negociem?
2) Stiu ca am spus ca a facut treaba buna Scorsese cu romanul "Shutter Island" pe topicul respectiv dar, apoi mi-am amintit ca pe cate de tare m-a impresionat mizanscena viselor in film, spunandu-mi "Oau, ce tare e Marty, asta inseamna regie de clasa. " , pe atat de mare mi-a fost dezamagirea cand, citind cartea, am observat ca reprezentarea literara era aproape identica, si imi tot suna in cap intrebarea "Pai atunci ala ce gatu' mamii lui a facut? Nici macar scenariul n-a fost in stare sa-si-l faca singur. "
3) In "A Clockwork Orange" (cartea) Burgess ne prezinta o serie de ultra-violente cu care isi omorau timpul baietii; Kubrick le reia constiincios in film cu exceptia celei in care e agresat intelectualul cu cartile la brat (care iesea din biblioteca, parca, nu-mi amintesc clar) . In ce a constat adaptarea acestui acestui calup literar? In intr-un reductio de-a dreptul ofensator la adresa scriiotrului? Cum ar veni,"Mda, pai de scena asta nu era nevoie mai Tony... si cu ea si fara ea... " Din punctul meu de vedere adaptarea la spatiu se face - daca se face! - prin prelucrare, nu prin eliminare.
4) De ce nici macar una dintre capodoperele general acceptate, deci opera de sine statatoare,"The Godfather", nu mai lasa loc unei lecturari firesti, ca in cazul oricarei alte carti,a romanului pe care s-a bazat?
5) Bremen, vorbim de furat - in sensul de inspiratie- daca acesta se multumeste cu o idee sau un manuchi de idei, cu un pasaj, un capitol si atat. Numai ca acum nu se mai numeste ecranizare. Eu nu cred ca scriitorii fura in halul in care o face filmul, ei raman in sfera inspiratiei.

[copila_satanista]

1. as negocia la un procent cat mai maricel pentru bagajul care vine pe langa epic dar asta depinde de talent si de cat de mult sunt interesati sa o faca. eu spun ca ar putea cantari foarte mult si daca te chinui bine poate ajungi sa scoti si dintr-un roman prost un film bun. deci e bine sa analizam ecranizarea in sine nu sa generalizam si sa spunem ca ecranizarile = bullshit automat ci ecranizarile >/= bullshit

[Ipu]

"Ce ne facem însă cu unele păreri radicale, care consideră că ecranizările nici măcar "nu sînt Cinema"?" [/i]

Acele păreri se referă mai cu seamă la întreprinderile cinematografice în genul seriei Harry Potter, dar până și în acele cazuri ecranizarea are farmecul ei.

Există numeroase filme care și-au depășit pretextul literar. Exemplul care-mi vine acum repede în minte, deși nu cel mai potrivit:
http://www.youtube.com/watch?v=EeHQ7HapFTU&hd=1

[rvn]

Eu cred ca o ecranizare nu poate decat sa "imbogateasca" savoarea lecturii,in cele mai multe cazuri, mai ales daca se respecta firul epic si viziunea regizorala este fidela in cele mai mici amanunte, atmosferei existente in carte.
Aspectul cel mai important este cel cu momentul vizionarii.
Mi s-a intamplat si mie o chestie asemanatoare.Aveam vreo doi'spe ani si-mi picase in miini,din intamplare,"Tess d'Urberville".Evident ca nu era momentul pentru ea,atunci.Am abandonat dupa cateva pagini.Dupa cativa ani, am vazut filmul facut de Polanski, mi-am reamintit de carte si am vrut s-o citesc.Pur si simplu, n-am avut rabdare pana la capat.
Filmul n-a putut fi detronat de carte,atat mi s-a parut de reusit.
Acelasi lucru se poate intampla si invers.Poti fi cucerit definiv de carte si filmul ti se pare inutil sau ma degraba o incercare nereusita de a reda senzatii pe care numai lectura cartii ti le poate oferi.
Depinde in mare masura de propriul film,acela pe care-l vedem cu ochii mintii, atunci cand citim.

[Federico]

Eu cred ca o ecranizare nu poate decat sa "imbogateasca" savoarea lecturii,in cele mai multe cazuri [... ]

Nu crezi. ca isi propune cam putin o opera ce se vrea a fi originala si independenta?

Mi s-a intamplat si mie o chestie asemanatoare.Aveam vreo doi'spe ani si-mi picase in miini,din intamplare,"Tess d'Urberville".Evident ca nu era momentul pentru ea,atunci.Am abandonat dupa cateva pagini.Dupa cativa ani, am vazut filmul facut de Polanski, mi-am reamintit de carte si am vrut s-o citesc.Pur si simplu, n-am avut rabdare pana la capat.

Ha-ha, exactly my point, numai ca privesti pe dos lucrurile. O opera de sine statatoare nu ar fi avut efectul asta, daca nu ar supt pe fata seva, cum zice Windom, si n-ar mai prazita o lectura fireasca.
Grid Modorcea spunea in "Istoria gandirii estetice romanesti de film" ca asta se intampla pt ca perceptia umana se indragosteste de prima forma in care i se infatiseaza o tema artistica... si, cum spunea si als, in arta un sentiment neputand fi aratat in mai multe moduri, experientele ulterioare par goale. Mai zicea ca doar in cazul unui discernamant de fier, sustinut de experineta si profesionalism e posibil sa fie evitata capcana asta a prejudecatii.

[rvn]

ecranizarea este opera de sine statatoare si originala, chiar daca este "copie fidela" a cartii.
De fapt are ceva in plus, fata de carte: animatie. Personajele prind viata, decorurile parca le atingi cu mana, e o altfel de perceptie,in primul rand vizuala.
Originalitatea consta de fapt, in forma pe care i-o da autorul filmului,proprie si personala.