Articole The Curse of the Jade Scorpion

(2001)

Blestemul Scorpionului de Jad

Despre productie

Ultima productie Woody Allen se întoarce la anii 40’ pentru a prezenta publicului o idee la care viseazã de ceva vreme: moda hipnozei care a pãrut sa-i vrãjeascã pe multi din Epoca Jazz-ului si chiar din zilele noastre.
“Woody spune mereu ca are mai multe idei decât timp sã le punã în practicã”, remarcã producatorul Letty Aronson. “Ca multe din filmele sale, Blestemul scorpionului de jad este un film de epocã, dar ca si alte productii despre anii 30’ – 40’, temele sale sunt foarte actuale, motiv pentru care prinde foarte bine la publicul din ziua de azi”.
“Este o idee pe care voiam sã o ecranizez de mai multã vreme”, spune Woody. “Nu am fost niciodatã hipnotizat, si nu a existat un motiv special pentru a face filmul; a fost pur si simplu o idee amuzantã iar restul pleacã de la asta.”
Rezultatul este o poveste despre dorinte refuzate, atât romantice cât si ilegale. Este însã adevãrat cã nici o putere de sugestie nu ne poate duce sã facem ceva ce nu dorim cu adevãrat sã facem, în special când e vorba de dragoste? Asta se vede cel mai bine în felul în care este ilustrat rolul femeii în universul masculin din anii 40’ când personajele pricipale lasã la o parte mãstile si-si aratã adevãrata fatã.
“Elizabeth Berkeley este personajul clasic al anilor 40’, spune Allen. “Este secretara sexy, prototipul filmelor din acea epocã. Dupã câte s-ar pãrea, personajul lui Helen Hunt, Betty Ann Fitzgerald, este femeia mai puternicã.”
Dar numai la prima vedere. In ciuda tinutei de ghiatã, “Fitz”, cum i se mai spune, are o legãturã clandestinã cu seful sãul, Dl. Magruder, o chestiune periculoasã la aceea vreme ca si acum. Acestã dualitate a personajului i-a plãcut cel mai mult lui Hunt. “Dragostea pentru el este cea mai mare slabiciune” spune Hunt. “Fitz are o mare slabiciune când vine vorba de bãrbati si dragoste, ca multe alte femei. Pe cât se impune bãrbatilor în viata profesionalã, pe atât nu o poate face în particular. Acesta este exact lucrul fascinant la personajul sau – în ciuda puterii si sexualitãtii sale, în realitate este un dezastru. Nu e nici pe departe atât de stapânã pe sine pe cât pare”.
La polul opus:Jill.
“Este secretara pe care o doresc toti bãrbatii, dar care pleacã mereu singurã acasã”, spune Elizabeth Berkeley, care joacã rolul fetei gen “prinde-o si ciupeste-o”. Iubeste flirtul si toate misculatiile de la birou.
Insã Jill stie sã-si joace cãrtile, mizând pe senzualitatea sa, ceea ce Fitz nu reuseste. “Se vede asta în scena în care Jill ia masa cu Briggs si cu alti sefi. Desi flirteazã timid cu CW, stie unde sã se opreascã si când sã plece acasã.

O a treia femeie intrã în viata lui CW Briggs, Laura Kersington, interpretatã de Charlize Theron, incredibil de frumoasã, bogatã si rãsfãtatã, obisnuitã sã aibã orice bãrbat îsi doreste. Briggs este noua sa tintã, iar felul în care acesta o respinge îl face irezistibil pentru secucãtoarea blondã.
“Acesta este cel de-al doilea film alãturi de Woody dupa , si as lucra mereu cu el”, spune Theron. “Felul în care scrie, dialogurile, sunt diferite fatã de oricare altele…cel putin, eu asa le vãd. Desi este un film de epocã, personajele au multe elemente moderne. Si-mi dã rolurile acestea fabuloase, minunate, ca Laura Kensington. Am iubit personajul acesta…si mai ales rochiile ei!, dar, adaugã ea bosumflându-se, nu mi-au rãmas mie!”.
Theron îsi aduce aminte când i-a spus Woody despre rol si felul în care suna absolut irezistibil. “Prima oara când mi-a vorbit despre rol, mi-a spus: Cine nu si-ar dori sã fie Lauren Bacall?
Aaronson spune cã una dintre cele mai mari calitãti ale lui Allen este felul în care stie care sunt actorii perfecti pentru rolurile sale. “E cãlãuzit doar de viziunea sa si stie exact ceea ce cautã.”
Lucrând pentru prima oarã cu Woody Allen, Helen Hunt a fost încântatã: “Orice actor îsi doreste sã joace cu un regizor care sa-I intuiascã preferintele si sã fie pasionat de munca lui.”
Pentru a-si pregãti rolurile, Helen Hunt si Elizabeth Berkeley au vizionat filme clasice din anii 40’ – “Double Indemnity” si “His Girl Friday”, care au fost izvor de inspiratie pentru stilul epocii.
Bãrbatii din rolurile principale sunt fosti elevi de-ai lui Allen din filmele anterioare, cu exceptia lui Dan Aykroyd, care joacã rolul sefului si amantului ilegal al lui Betty Ann Fitzgerald. Desi drumurile li s-au intersectat de mai multe ori de-a lungul anilor, cei doi nu au avut nicioadatã ocazia sa lucreze împreunã, desi, spun repede amândoi, interesul nu a lipsit.
“Am fost un mare fan de-al sãu de la “Saturday Night Live”, dar nu am gãsit rolul potrivit pânã acum”, spune Allen.
Aykroyd spune insã cã asteptarea a meritat “Imi place cã joc un escroc din anii 40’.Cred cã Magruder o iubeste pe Betty Ann, dar nu are curaj sã o recunoascã. Când ea îi cere mai mult, e mai usor s-o pãrãseascã decât sã facã fatã scandalului.” In ceea ce priveste colaborarea cu Allen, actorul spune: “Cine în acestã industrie nu si-ar dori sã joace cu Woody?”.
Intrebarea este retoricã pentru cei trei actori care au mai lucrat cu Allen :Brian Markinson, Wallance Shawn, David Odgen Stiers. Blestemul Scorpionului de Jad este a cincea colaborare a lui Stiers cu Allen, însã, glumeste actorul, “habar n-am de ce tot apeleazã la mine.”
Stiers, cu vocea sa groasã si familiarã, era perfect pentru rolul luiVoltan, specialistul în hipnozã prieten cu hotul.
Allen mai spune “Imi plac anumite perioade. Anii 20’,30’, 40’ erau vremuri interesante in New York. Era epoca gangesterilor si a jucatorilor de carti – muzica era extraordinara, la fel si hainele…Sunt vremuri care ma atrag.”
Un element din trecut care este prezent in toate filmele lui Woody Allen este muzica, tipica Epocii Jazz. “Allen iubeste muzica. Este muza sa. Are niste cunostinte uluitoare despre muzica din acea vreme”, spune Santo Loquasto, colaboratorul de-a viata a lui Allen.
“Costumele, ca si muzica, au rolul de a sustine povestea” spune Allen.