Articole The Ant Bully

(2006)

Lucas, spaima furnicilor

Un copil ar putea invata foarte multe de la o furnica

De la producãtorul nominalizat la Premiul Academiei, John A. Davis (Jimmz Neutron: Boy Genius) si producãtorii Tom Hanks si Gary Goetzman (The Polar Express) vine aventura de familie, “Lucas, Spaima Furnicilor”, combinând vioaia animatie de calculator de ultimã generatie cu o poveste spiritualã si caldã pentru copiii de toate vârstele.

Hanks si Goetzman erau în sincronizare cu Davis în ceea ce priveste prezentarea unei povestirii cu teme multiple si lectii de viatã fãrã a se adresa doar tinerilor spectatori.

Davis, un fan de demult al tâfnoaselor desene animate clasice ale Warner Bros., a încercat dintotdeauna sã mentinã un anumit nivel de sofisticare în munca sa, întotdeauna atent la faptul cã, ”copiii înteleg mult mai mult decât lumea crede. Când eram copil, stiam întotdeauna când mi se vorbea de sus si resimteam acest lucru. Adevãrul este cã, copii sunt destul de isteti si de atenti la ceea ce se întâmplã în jurul lor.”

Demonstrând cã tine la ceea ce a declarat, Davis admite cã au fost momente când oamenii din echipã si-au adus copii pentru a vedea imagini de timpuriu ale filmului si el a descoperit cã ei furnizau feed-back-uri valoroase – într-un caz chiar influentând ultima revizie a lui Davis la finalul povestirii.

Filmul “Lucas, Spaima Furnicilor”, observã Davis, ”are mai multe teme legate între ele si care sunt egale ca importantã. Lucas nu învatã doar despre munca în echipã, depre prietenie, curaj si valoarea comunitãtii când lucreazã cu furnicile, dar de asemenea el învatã despre abuzul de putere si despre cum este sã fi în locul altcuiva. La început, când el se uitã la furnici, el nu le ia în consideratie deoarece ele sunt mici si aparent nesemnificative, lucru care crede el îi permite sã facã cu ele tot ceea ce el doreste. Doar în momentul în care el vede ramificatiile actiunilor el începe sã se gândeascã la faptul cã poate nu este un lucru corect ceea ce el face.”

La început, în încãierãrile sale cu bãtãusul Steve care întotdeauna îl duc pe el pe partea pierzãtorilor, si apoi mai târziu, când el drept rãzbunare loveste musuroiul de furnici, Lucas în mod alternativ joacã rolurile de victimã si de bãtãus în poveste. Îi ia ceva timp si câteva experiente interesante pânã sã descopere aceastã ironie umilitoare. Din momentul realizãrii acestui lucru, spune Davis, ”Ai putea atunci, dacã ai vrea, sã extrapolezi dincolo de nivelul bãtãusilor de cartier si al copiilor în vârstã de 10 ani si sã o aplici la alte lucruri care se întâmplã în lume deoarece este foarte mult un concept universal. Doar pentru cã ai putere sau mâna mai puternicã nu îti acordã automat dreptul a de a o folosi.”

Între timp în miniaturã, Lucas este în mod constant surprins, încântat si speriat si câteodatã toate cele trei deodatã, sã învete cã lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Furnicile pot avea sentimente, broastele care sunt amuzant de fugãrit pot fi prãdãtori de temut, si propria lui peluza familiarã – care în trecut lui Lucas îi pãrea doar o bucatã plictisitoare de iarbã dintre casa sa si trotuar – este chiar teatrul de luptã pentru abuzul teritorial si drama de viatã si de moarte precum o junglã primitivã.

Cine stia?!

Prin schimbarea perspectivei sale, Lucas vede fiecare lucru din jurul sãu într-o manierã cu totul nouã, chiar si lucrurie pe care el le-a considerat permise în întrega sa viatã.