Articole Self/less

Ca scenariști, frații David și Alex Pastor au descoperit că procesul de creație este încurajat de ceea ce-i ține treji noaptea. „Cred că fiecare înțelege ideea de aș vrea să am mai mult timp”, spune David. „Noi am vrut să scriem despre un personaj puternic care are tot ceea ce-și poate dori, dar al cărui trup cedează și care află că banii pe care-i are ar putea să-i cumpere o nouă viață. Și, cu toate că o nouă tehnologie revoluționară este cheia pentru noua lui viață, am decis să nu intrăm pe panta tehnică și să facem povestea noastră cât se poate de mult o fabulă. Pe noi ne interesau detaliile morale”.

Alex își amintește: „Cu cât discutam mai mult despre asta, cu atât mai interesat eram de modul în care poate cineva să „cumpere timp”, pentru că uneori, oamenii care au bani scapă cu lucruri pe care noi, ceilalți muritori, nu le-am putea face fără consecințe. SF-ul pe care David și eu îl scriem explorează probleme morale și etice. Pentru „Self/less: Transfer de viață”, ne-am interesat de tehnologia care ne poate scăpa de moarte și care ar fi prețul de dincolo de bani. Aceste idei se leagă de teme universale”.
David notează: „Moartea este lucrul pe care îl avem în comun cu toții. Este marele semn de întrebare de la capătul drumului pe care mergem. Și oare suntem vreodată pregătiți pentru ce urmează?”

Alex răspunde: „Nu cred că suntem vreodată gata să murim, pentru că este scris în materialul nostru genetic să luptăm pentru supraviețuire, să fim în permanentă mișcare cât de mult putem”.
Ridicarea de întrebări morale și tratarea problemelor legate de mortalitate au fost multă vreme caracteristici definitorii ale poveștilor de science-fiction. Frații Pastor au creat un scenariu care a atras atenția industriei de film pentru că ajunsese pe lista neagră a celor mai bune scenarii nematerializate în filme.

Regizorul Tarsem Singh voia să încerce și ceva care să fie „mai puțin fantastic”. Ca atare, a dat peste scenariul fraților Pastor pe care l-a considerat „la 20 de minute în viitor, așa că nici măcar nu l-am privit ca pe un SF. Dar era, în mod clar un thriller, avea acțiune și eu chiar căutam toate astea pentru a le pune într-un film”.

Legat de mortalitate, Singh întreabă: „Ar vrea vreunul dintre noi să trăiască veșnic, într-un trup care îmbătrânește, cu un cateter înfipt în piele, sau pot exista și alte variante? La câte lucruri poți cumpăra acum, pe piața neagră, un ficat sau poate chiar mai mult, era clar că această discuție se putea purta”.
„Mințile noastre pot trăi mult mai mult decât trupurile, dar ce putem face? Dacă Einstein sau Steve Jobs ar fi trăit mai mult, ei ar fi putut face mai mult pentru umanitate”.

Producătorul Ram Bergman spune: „Când am primit scenariul, am simțit că este un concept la care se poate raporta multă lume; era ceva foarte bine ancorat în realitate, chiar dacă exista elementul de SF. Acesta era un film care putea fi foarte bine un thriller, dar care, în același timp putea ridica niște întrebări. Povestea are ceva în ea...”
L-am sunat pe Jim Stern pentru că el a fost producător la „Looper: Asasin în viitor” alături de mine și am simțit că acest scenariu era la fel de provocator și incitant care avea să incânte publicul și să ridice întrebări morale”.

Stern comentează: „Am remarcat că, la fel ca și „Looper”, și acest film putea fi ceva pe care oamenii să-l discute după vizionare – lucru care a caracterizat multe dintre cele mai bune filme de science fiction. „Self/less: Transfer de viață” se încadrează în stilul clasic de a spune o poveste pentru cineva care caută soluții faustiene și am stiut că acest scenariu avea să-i facă pe oameni să vorbească despre film. Cercetarea făcută de David și de Alex i-a condus pe aceștia către ceva ce fac șerpii – își schimbă pielea, ies din pielea lor. De aici vine și termenul de „schimbarea pielii” din film.
„Sunt așa de multe aspecte la care oamenii să se poată raporta: mântuirea, o a doua șansă, folosirea unei oportunități de a te putea distra mai mult în viață”.

Bergman își amintește: „Jim mi-a spus că ar trebui să-l aducem pe Peter Schlessel – cu care am lucrat la ooper – ca producător. Peter a citit scenariul și a acceptat imediat propunerea de a face filmul”.
Toată lumea era dornică să se întâlnească cu Singh. Alex comentează: „Ceea ce adaugă el scenariului este fascinant!” „El a fost extrordinar pentru scenariul nostru”, mai spune David. „El creează o imagine extraordinată, dar acest scenariu avea să fie și pentru el ceva diferit”.

Bergman spune: „L-am admirat întotdeauna pe Taesem pentru imaginea pe care o creează. Este un lucru rar să găsești un regizor care să aibă viziune. La prima întâlnire, Tarsem mi-a spus că el a văzut „Self/less: Transfer de viață” ca fiind inspirat de thrillerurile lui Roman Pollanski din anii 1960 și 1970”.
Stern remarcă: „Tarsem a avut imaginea completă a ceea ce putea să fie acest film și a ceea ce voia el să încerce să facă. Cum personajele sunt pe primul loc, thrillerul și SF-ul își găsesc singure locul. „Self/less: Transfer de viață” i-a oferit lui Tarsem oportunitatea de a explora un personaj în profunzime și el a fost foarte pasionat de această poveste”.

„Omenirea încearcă mereu să profite de știință și au fost cazuri reale, încercări de clonare, de tot felul de proteze animatronice, de transumanism. Așa încât accesul la transferul de conștiință este o posibilitate destul de puternică. Prezentăm aceste elemente de poveste într-un mod reținut, pentur ca publicul să poată crede și să accepte ideea că, dacă rămân pe aici și am și ceva bani în buzunar, poate că pot face asta”.

Actorul Ryan Reynolds adaugă: „Cred că fiecare iubitor de film este atras atunci când o dorință devine o parte cheie a unui film. Prelungirea vieții, înșelarea morții – dacă și acolo unde resursele necesare există, un astfel de gen de știință nu pare foarte departe.
„Îmi place să joc personaje care au în față alegeri morale, iar personajul Damian este foarte interesant, pentru că are o anume flexibilitate morală. Publicul se va întreba dacă ar putea face așa ceva. „Self/less: Transfer de viață” te proviacă”.

Frații Pastor au creat protagonistul lor ca un om care a lucrat toată viața în imobiliare, în construcții, pentru că aceste meserii, de regulă, creează personaje cu personalități uriașe. „Una dintre cărțile mele preferate este „The Power Broker” a lui Robert Caro”, spune David „Subiectul ei, Robert Moses, a avut mai multe poziții publice în New York, pe parcursul secolului XX și, în cartea lui Caro, îți dai seama cât de tare a modelat el orașul pentru a-l aduce la forma în care o știm noi, azi”.
„Am considerat că este interesant să ai un personaj care a construit monumente, dar care își dă seama că nici asta nu este suficient pentru el”.

Așadar, Damian Hale, „Omul care a construi New York-ul”, după cum îl numește revista „Time”, este un titan care nu se mai simte nemuritor. Alex remarcă: „Damian a fost egoist, a impus tuturor voința sa și a, luat ceea ce a vrut, fără să țină cont de sentimentele altora. Cu toate că asta i-a adus o avere uriașă, această călătorie îi va arăta care au fost victimele colaterale și el va trebui să se împace cu felul în care și-a trăit viața”.

Reynolds remarcă: „Este un strop de narcisism în motivul pentru care Damian acceptă „schimbarea pielii”, dar eu cred că el s-a luptat cu o parte dintre lucrurile pe care le-a făcut în viață, așa încât o a doua șansă este atractivă pentru el din această perspectivă”.

Stern îl laudă pe Reynolds și spune că „el a fost prima noastră alegere pentru acest rol”. El este un actor talentat și extrem de subtil, care poate fi și serios și fermecător și este destul de inteligent și de sigur pe el, pentur a ști că nu trebuie să exagereze, pentru a atrage publicul”.

Abordat de realizatorii de film pentru rolul lui Damian Hale în forma sa originală, laureatul Premiului Oscar Ben Kingsley, a rezonat imediat cu dihotomiile personajului. Actorul spune: „Eu cred că Damian a avut mereu un orgoliu uriaș. el este foarte creativ, are multă imaginație, dar acest on extrem de puternic nu se judecă pe sine cu asprime”.

„El nu mai are prea mult de trăit, cu toate acestea, își face mereu manichiura, merge la masaj, își aranjează barba, merge la croitor și este într-o stare de negare: „Nu mor!” A trebuit să-i expun vulnerabilitățile, pentru ca publicul să poată spune că el seamănă cu unchiul sau cu tatăl cuiva.

Kingsley remarcă: „În Tarsem Singh, am avut regizorul perfect pentru această poveste. El își are obârșia în India și un aspect ale acelei culturi imense pe care l-am discutat cu el este reîncarnarea care face oamenii să viseze, dar care este și un principiu, o credință. este ceva ce nouă, în Occident, ne este străin”.
„Damian trebuie să se reîncarneze și el dă peste un geniu, Albright, care îl poate ajuta să păcălească moartea – chiar dacă asta îl va costa o avere. În poezia lui Tarsem și în mitologia acestei povești, Damian este regele care moare și se întrupează în prinț.

Singh spune: „Damian este omul care are totul, în afară de vârstă, dar el a fost un om egoist, care nu și-a pus niciodată ordine în viață și care nu-și va putea niciodată șterge trecutul”.

„Cred că mintea este totul, în timp ce inima este doar o pompă. În „Self/less: Trasnfer de viață” Damian are ocazia de a mai lua o gură din mărul proverbial și se confruntă cu decizia de a fi un altfel de om”.
Stern spune: „Având un actor așa de mare cum este Sir Ben, cel care-l întruchipează în mod dramatic pe Damian, simți că personajul suferă de singurătatea, în ciuda averii și a puterii sale”.

Când Damian intră într-o zonă morală cam gri chiar și pentru el și face înțelegerea cu Albright, Bergman spune: „Vedem o parte din Steve Jobs în acest personaj carismatic – Albright: este om de știință, este un vizionar și un om care vinde în același timp”.

„Sunt un fan al lui Michael Goode pentru că el dă un spiril aparte interpretărilor sale. Pentru a-l interpreta pe Albright, am vrut pe cineva care să se potrivească fizic și ca vârstă lui Ryan Reynolds”.
Goode glumește: „Păi, dacă e să te întorci la viață, Ryan Reynolds este o idee al dracului de bună! Personajul meu este de partea răului, dar există și ceva bun în substrat: „Dacă Einstein ar fi trăit mai mult, și-ar fi continuat teoriile”.

„Self/less: Transfer de viață” aruncă o privire unor idei mari, căci cine nu s-a întrebat cum ar fi să se poată întoarce? Multe lucruri m-au îndemnat să accept această slujbă și, unul dintre ele a fost faptul că regizor era Tarsem Singh. Îmi amintesc că m-am uitat la „The Cell – Conexiune inversă” și m-am întrebat cine o fi individul. Nu mai văzusem asemenea filmări. E minunat să lucrezi cu el”.

Actorului i-a făcut de asemenea plăcere să se confrunte cu „provocarea de a transmite toate detaliile științifice pe care le dezvălui Albright”. Reynolds îl laudă pe Goode pentru că face totul așa de simplu, încât chir crezi ceea ce spune Albright – ba chiar îi înțelegi și convingerile, felul în care vede el lumea”.
Singh remarcă: „Nu l-am privit niciodată pe Albright ca pe un personaj negativ. el joacă după reguli, până ce Damian o ia razna și Albright nu mai are de ales. Emoțiile intră într-o ecuație care nu le permite prezența, după calculele lui Albright”.
„Dar este o tragedie și în povestea lui Albright, ceea ce face ca omul să fie de acord cu argumentele pe care le oferă el”.

Goode recunoaște: „Singura dată când m-a copleșit ceea ce făceam acolo a fost când a trebuit să-i dau replica lui Sir Ben. A fost extraordinar, dar eu am avut o experiență de dedublare. Îmi tot spuneam că filmez o scenă cu Sir Ben Kingsley”.

Pentru Reynolds, nu a existat posibilitatea de a juca vreo scenă cu Kingsley pentru că, așa cum avea el să spună ulterior: „Omida nu cunoaște fluturele”. Reynolds recunoaște că „a fost un privilegiu să pot spune că am jucat într-un film alături de Sir Ben. Ne-am întâlnit și am stat de vorbă despre gândurile noastre legate de ideea de a profita la maximum de timpul pe care-l ai, ceea ce constituie una dintre temele principale ale filmului”.

Stern avea experiența a doi actori care jucau același rol, pentru că făcuse „Looper” cu Bruce Willis și cu Joseph Gordon-Levitt. Producătorul spune că a discutat cu Tersem despre continuitatea personajului de la Sir Ben la Ryan. Fiecare actor a stabilit câteva marcaje pentru celălalt și Tarsem îi spunea lui Sir Ben: „Ryan face așa, poți face și tu?” „Pentru ambele încarnări ale lui Damian, suspansul psihologic este o componentă cheie a călătoriei lor, atunci când publicul are informații pe care personajele de pe ecran nu le au”.

„Au fost așa de multe răsturnări de situație în scenariu, încât nu am putut anticipa. Pe măsură ce povestea înaintează și tu și personajele constatați că este mult mai mult acolo decât ai fi crezut”, remarcă Victor Garber, cel care a jucat rolul prietenului fidel al lui Damian și partenerul lui de afaceri Martin. „Scenariul mi s-a părut inteligent, uimitor și original”.

„Există o asemenea preocupare acum față de ideea de a trăi mai mult, încât oamenii sunt gata să meargă la extrem. Oricât de tare aam încerca să ne schimbăm, noi rămânem tot noi în adâncul nostru”.
Prieteni și în viața reală, Ben Kingsley și Victor Garber au adus un plus de credibilitate scenelor pe care le-au jucat împreună. „Victor este un actor care își permite să fie vulnerabil în fața altui actor. Eu sunt la fel”, ne-a spus Kingsley.

Singh se minuna: „În mâinile lui Victor, personajul Martin devine așa de simpatic, iar atunci când a jucat scenele cu Sir Ben se vedea că se uita la el ca la un om la care ține. Dar, la scurtă vreme de la începutul acțiunii, prietenia le este pusă la încercare”.

O altă pereche de prieteni în viața reală, Rayn Reynolds și Derek Luke, au putut cu ușurință să redea camaraderia dintre Damian și noul lui prieten Anton – pe care Damian îl cunoaște după „schimbarea pielii”. „Derek este un actor pe care te poți baza în fiecare zi, atunci când faci un film”, spune Reynolds.
Luke comentează: „Ceea ce-mi place la ideea de a face un film este că reacționez la scenariu ca un fan. Ceea ce mi-a plăcut la „Self/less: Transfer de viață” a fost că avea combinația perfectă de dramă, suspans, SF și thriller. Pentru mine, ca actor, este important ca totul să fie credibil. Ryan are această calitate de a mă face să cred în poveste”.

„Anton îi arată lui Damian cum să trăiască viața, pentru a uita de trecut și a se concentra pe ceea ce ar putea să urmeze, să se bucure de aroma și ospitalitatea New Orleans-ului. Am vorbit cu Tarsem despre cum putem transmite sensibilitățile mele lui Anton. Este un personaj interesant de jucat, pentru că este un tip așa de cumsecade – dar lucrurile se cam încing pentru Anton!”

„Personajele se confruntă cu o organizație care ascunde ceva înspăimântător și care are multe de mascat”, sugerează Reynolds. „Damian, cu noua sa identitate Edward, devine un fugar. Este obișnuit să controleze lucrurile și, dintr-o dată, asta nu se mai întâmplă”.

Pe măsură ce povestea se complică, și apar fuga și urmărirea, Singh și Reynolds au lucrat cu scenariștii să „lase un fel de firimituri, pentru ca acestea să poată fi urmărite”, spune regizorul. „Îmi place să creez întrebări la care să răspund vizual, așa că ideea a fost să-l facem pe Damian să „vadă” ceva, ceva cu ochiul minții, sau ceva într-o poză și să pornească să investigheze”.

Reynolds spune: „Damian este mânat de curiozitate, așa încât atunci când vede cu ochiul minții indicii, nu poate să nu le urmărească. Ele indică tonurile mai întunecate ale poveștii”.
Stern comentează: „Ceea ce vede el sunt ca niște mici explozii într-un vis recurent al lui Damian și Ryan redă foarte bine felul în care personajul realizează că ele sunt evenimente de care chiar trebuie să-și aducă aminte. Pentru că nu insistăm prea mult asupra lor, am creat surpriza și ceea ce descoperă iubitorul de film urmărind povestea”.

„Pe ecran aceste amintiri sunt de scurtă durată, pentru că personajul vrea să scape de ele, atunci când acestea apar”, confirmă Singh. „Ele nu sunt imagini complete, așa cum aș filma, ci secvențe care sunt invazive, dar și frumoase”.

Bergmen dezvoltă ideea: „Tarsem și directorul de imagine Bremândan Galvin au avut ideea inspirată de a filma scene scurte, cu două camere manuale, așa încât totul este la nivel de percepție oculară pentru public. Filmul a fost filmat cu obiective mai mari și într-un stil mai clasic”.

Singh clarifică: „Atunci când un stil de a filma este catalogat drept „realist”, oamenii încep să se gândească ca o cameră introdusă în telefon, ceva care a devenit fals legat de ideea de „realism”. Pentru ca știința din această poveste să pară reală, am vrut o perspectivă mai stilizată și o filmare mai statică”.
„Pregătirile pe care le face Tarsem sunt inegalabile”, spune Stern. „Fiecare cadru, fiecare moment, totul este în mintea sa. Nu-mi amintesc să fi văzut ceva scris, peste că el gândea totul și făcea asta cu mult entuziasm”.

„Când am început să filmăm „Self/less: Transfer de viață”, am descoperit că regizorul avea mult umor și multă energie”, remarcă Bergman. Reynolds confirmă, adăugând că „energia pe care Tarsem o aduce în platou este palpabilă. El vine cu magie și nu poate fi epuizat niciodată. Aș merge peste tot după el”.

„Tarsem a sărit de mai multe ori pentru a arăta vreunui cascador cum vrea el să sară”, mărturisește Bergman. Și, într-un registru mai puțin riscant, producătorul spune că regizorul și production designerul Tom Folden discutau mereu despre cum va arăta ceva pe ecran.

Singh spune: „Tom găsește mereu ceea ce ne trebuie și rezolvă orice fel de provocare. Pentru secvențele de laborator, n-am vrut ca totul să arate ca și cum Albright ar fi descoperit roata. Totul trebuia să arate ca lucrurile cu care sunt obișnuiți oamenii de o anumită vârstă, de la acceptarea propriei mortalități sau a cuiva apropiat. Dar aveam nevoie să fim totuși, în viitorr, la cam 20 de minute de prezent”.

Creatorul de costume Shay Cunliffe, atunci când a fost invitată să lucreze la „Self/less: Transfer de viață”, spune că nu a ezitat „pentru că scenariul era așa de bun și pentru că m-am bucurat de perspectiva de a lucra cu Tarsem. Dar am avut și ceva emoții, pentru că aveam să fiu un nou membru al echipei. Tersem a lucrat cu Brendan și cu Tom așa de mult... Iar costumele pentru acest film fuseseră făcute de Eiko Ishioka.

„Tom și echipa m-au pus la curent cu ce-i place lui Tarsem și cu ce voia el pentru acest film. Atunci am discutat cu Tarsem despre Damian, atât din punct de vedere practic cât și ca stil și detalii legate de noile și vechile încarnări ale personajului. Am păstrat spiritul și gusturile scumpe”.

Cunliffe mai adaugă: „Această poveste este avangardistă, dar noi ne-am limitat la o schemă de culori care să ducă cu gândul la ceva rupt de timp. Tarsem a simțit că dacă lucrurile sunt cât mai reale, asta se va potrivi mai bine în povestea care are elemente de fantastic. Am aplicat ceea ce mi-a cerut el și el a avut încredere că voi da tot ce am mai bun”.

Urmărind unul dintre motivele vizuale notabile ale filmului Damian în pielea lui „Edward” se confruntă cu Madeline, interpretată de Natalie Martinez. Atunci, conștiința sa este și mai fragmentată. „Secretele ies la iveală”, spune actrița. „Acel om vine la Maddie, ea simte că ceva nu e în regulă și apoi se dezlănțuie iadul”.

Martinez spune: „Maddie trebuie să lovească și să fie lovită în film. Am încercat să fac cât mai multe dintre cascadorii, atâtea câte m-au lăsat, pentru că asta dă realism scenelor”. Și Ryan a fost foarte cooperant în ceea ce privește cascadoriile, mai ales că el este atletic, ceea ce a fost minunat, pentru că filmul are destulă acțiune, care însă se încadrează bine în poveste.

Singh spune: „Ceea ce e bine este că am construit acțiunea. Nu am avut urmăriri de la primul cadru. Aici, acțiunea are un motiv și apare după ce s-a stabilit clar povestea personajelor”.

Bergman remarcă: „Lucrurile scapă din mână atunci când apare în film Madeline, deși ea este sufletul emoțional al filmului. Această femeie este puternică pentru că așa trebuie să fie. Când Natalie a venit să dea probă pentru rol, mi s-a părut extrem de naturală”.

Singh își amintește: „A venit și a dat prova și atunci am spus că ea trebuie să fie. A citit cea mai grea scenă și a jucat-o perfect!” „Când am filmat acea scenă, spațiul era foarte strâmt, ceea ce permitea prezența unei singure camere. Trebuia să fim pregătiți. Natalie a făcut scena perfect la a treia dublă. Îmi amintesc că mi-am spus că nu-mi vine să cred că a reușit!”

Reynolds remarcă: „Din unele puncte de vedere, Natalie are cea mai grea sarcină din film, pentru că ea devine ochii și vocea publicului. ea dă farmec și căldură rolului”.

Martinez spune: „Când am citit scenariul, mi-am dat seama că mare parte din scenele cu Maddie sunt emoționale și dramatice. Ea a trecut prin multe, dar este foarte corectă cu ea însăși. Am privit „Self/less: Transfer de viață” ca pe un film despre a doua șansă, nu doar pentru Damian. Cele mai multe dintre personaje se confruntă sau s-au confruntat cu alegeri morale, cu dileme”.

Madeline este catalizatorul schimbării în viața lui Damian. „Se spune că personajul este ceea ce ai în gene plus mediul, dar mediul se schimbă”, ne explică Singh. „Damian a trăit într-o bulă de aer, are o personalitate de mascul alfa și mai mulți bani decât poate să numere și are șansa acum să se revanșeze, să devină un altfel de om pentru un grup restrâs”.

Reynolds comentează: „Când Damian își transferă conștiința și „moare”, el lasă vraiște în urmă. A încercat să se revanșeze facă de o fiică matură, Claire (Michelle Dockery) chiar înainte de a trece prin procesul de schimbare a pielii, dar nu reușește să încheie acel capitol. Dar viața evoluează și el este din nou inspirat s-o facă, chiar și în mijlocul tuturor pericolelor”.

„El este un om care și-a permis sieși să piardă, dar cred că el află că o capitulare nu înseamnă neapărat a pierde. Damian câștigă foarte mult atunci când devine prezent și face un sacrificiu”.

Actorul concluzionează: „Titlul filmului – Self/less – este interpretat diferit de fiecare dintre personajele principale. Și fiecare spectator va decide ce înseamnă acesta pentru el...