Articole Quo Vadis

Romanul Quo Vadis si cinematograful au aceeasi vârsta. Henryk Sienkiewicz scria episoade din roman si le tiparea in ziare in timp ce fratii Lumiere construiau cinematograful. Quo Vadis a fost publicat in intregime la doua luni dupa ce primul film a fost vizionat si a facut repede cariera. In 1898, devenise deja cel mai popular roman in Statele Unite si a avut un mare succes in multe tari europene. A fost tradus in 48 de limbi straine si a fost publicat in peste 80 de tari.

In 1899, fratii Lumiere au produs un film, cu o lungime de câteva secunde, numit “Nero testeaza otrava pe sclavi”, inspirat din romanul lui Henryk Sienkiewicz.

In 1901, Ferdinand Zecca a filmat o compozitie de câteva scene numita Quo Vadis iar Lucien Nonquet a realizat “Martiriul Crestinilor”.

In anii 1908 – 1909, Georges Melies in filmul sau “Civilizatia de peste secole”, arata scene cu otravirea sclavilor si focul care a cuprins Roma. In Statele Unite, Edwin Porter a realizat “Nero da foc Romei” iar Luigi Maggio a regizat in Italia filmul “Nero”.

In 1910, Andre Calmette face un film intitulat “In timpul primilor crestini”, produs de Film d’Art, casa de productie din Franta.

In 1912, prima versiune de lung metraj a lui Quo Vadis a fost regizata de Enrico Guazzoni. Filmul, in care au fost angajati sute de functionari, a aratat incendierea Romei, orgia de la palatul lui Nero, crestinii aruncati leilor, tortele umane, moartea lui Petronius. Filmul a fost foarte apreciat si a avut mari incasari.

In 1924, tot in Italia, Gabriellino D’Anunzio (fiul poetului) si George Jacoby au regizat Quo Vadis. A fost o mare tensiune la filmari si s-au intâmplat multe accidente. Unul dintre ele a fost fatal – un leu a sfârtecat un actor ce-l interpreta pe Seneca.

In 1951, Metro Goldwin Mayer, a decis sa produca Quo Vadis, fiind un film cu sunet regizat de Mervyn Le Roy, având si o distributie de exceptie: Robert Taylor, Deborah Kerr, Peter Ustinov. A fost un adevarat succes financiar.

In 1985, televiziunea italiana a produs sase episoade dintr-o serie numita Quo Vadis, regizata de Franco Rossi. Rolul lui Nero a fost jucat de Klaus Maria Brandauer, apostolul Petru a fost interpretat de Max von Sydov iar Pomponia de Francoise Fabian.

Câteva “scene istorice” au fost filmate pâna in 1910, in epoca de pionierat, si patru filme de lung metraj au fost produse apoi dupa opera literara, ceea ce a contribuit si la alte adaptari pentru ecran, cum ar fi: “Aventurile lui Robin Hood”, “Romeo si Julieta”, “Ben Hur”, “Napoleon”, “Cleoparta”, si altele.

Bazate pe scrierile lui Henryk Sienkiewicz, cinematografia a trasat multe coordonate pentru a ilustra istoria in ceea ce priveste Roma antica si inceputurile crestinismului.

Realizatorii nu au fost singurii care s-au inspirat din Quo Vadis. Multi compozitori de muzica au folosit filmul sau romanul.

In 1901, in Acona, Italia, G. Bezzi a pus in scena opera Quo Vadis, iar Ruperto Chapi a facut acelasi lucru in Madrid. Dar Quo Vadis – opera lui Jean Nougeues (cu libretul lui Henri Cain) – a fost cea mai populara dintre toate. Premiera sa a avut loc la Nisa in 1909.

Quo Vadis a fost de asemenea cântata si in sali de concerte. Printre altii, Emil Mlynarski a scris opera “Ligia” in 1898. Un oratoriu Quo Vadis op.13 compus de Feliks Nowowiejski a avut insa cel mai mare succes. El a fost cântat de peste 200 de ori in toata lumea.

Un director de teatru englez, Wilson Barret, dupa ce a citit romanul Quo Vadis l-a pus in scena in 1900. Mai mult de 10 adaptari pentru scena au fost jucate in teatrele din Franta, Italia, Belgia, Polonia, Rusia si America.