Articole Panic Room

“Acest milionar excentric a construit camera de refugiu pentru a se putea apãra în situatia în care cineva ar veni sã-i fure banii”, spune Foster. “Aceastã camerã este destul de specialã. Are opt monitoare conectate la camere video amplasate în toatã casa. Are toate lucrurile de care ai nevoie: o pãturã ignifugã, un aprinzãtor de aragaz, apã, astfel încât dacã esti nevoit sã stai acolo timp de o lunã de zile, o poti face”.

Cu cât crimele, terorismul si rãpirile internationale au început sã domine buletinele de stiri americane, cu atât ’camera de refugiu’ a devenit mai necesarã - sub forma unui spatiu unde sã te poti retrage în cazul unei spargeri armate. Teama, paranoia si instinctele de apãrare sunt cei din urmã factori motivatori, în special pentru aceia care au sarcina de a face ceva în acest sens. Si cu toate cã statisticile aratã o scãdere a ratei criminalitãtii, “oamenii actioneazã conform propriei perceptii a riscului fãrã a observa riscul real”, spunea Jeff Fryrear de la National Crime Prevention Insitute din Louisville în publicatia The New York Times.

“Paranoia a atins în prezent un nivel nemaivãzut pânã acum”, spunea unul din inventatorii echipamentelor Spycams ziarului The Wall Street Journal. Pe mãsurã ce americanii au acces si se intereseazã de cele mai sofisticate echipamente de protectie, cum ar fi camerele video de supraveghere, detectoarele de convorbiri telefonice si localizatoarele conectate la computere, vânzãrile acestor aparate de spionaj civil au urcat de la % 30 la 60% în ultimul an, transformând securitatea si supravegherea într-o industrie cu un profit cifrat la 5 miliarde de dolari.


În California de Sud, circulã un sentiment de nesigurantã în rândurile unor directori din industria cinematograficã si a altor moguli din mediul de afaceri, lucru care a condus la solicitarea unui numãr nemaivãzut pânã acum de camere securizate. Gary Paster, un constructor cu sediul în California, a construit prima camerã securizatã pentru o personalitate din industria divertismentului în anul 1980. Paster declara în ziarul The Los Angeles Business Journal cã a pornit de la constructia unui numãr de sase camere securizate la începutul anilor ’90 pânã la mai mult de 60 în prezent.

Camerele seif ale lui Paster, care costã de la câteva zeci de mii de dolari pânã la peste 100.000 de dolari, au în alcãtuire usi speciale blindate fãcute din “Armortex”, un metal anti-glont, si închizãtori electromagnetice care pot face fatã oricãrui “agresor”, de la bâte de baseball la rafale de armã automatã cu calibrul de 9 mm. Cele mai cãutate sunt usile securizate care transformã o debara obisnuitã sau o camerã de baie într-o camerã seif.

Arhitectii care lucreazã pentru oamenii bogati si puternici elaboreazã în permanentã planuri pentru camere de refugiu. Ele au devenit nu numai o necesitate pentru vilele bogãtasilor, ci de asemenea o mãsurã necesarã de securitate pentru cartierele generale ale corporatiilor si birourile directorilor. Planurile sunt tinute în secret, de la primele schite pânã la sfârsitul constructiei si sunt instalate în ultimul moment de o echipã specializatã.

Motivele pentru care clientii doresc sã-si construiascã aceste camere securizate sunt la fel de variate ca si echipamentele lor sofisticate: unii vor ceva mai mult decât o simplã ascunzãtoare pentru situatia în care ar fi atacati, iar altii considerã cã o camerã de refugiu este o necesitate pentru a-si ascunde averile din calea jefuitorilor din vremurile moderne.

În filmul Camera de refugiu, regizat de David Fincher, ar putea fi singurul lucru care le-ar mentine în viatã pe Meg Altman si pe fiica sa.