Articole O

Ideea plasãrii unei ecranizãri contemporane a piesei Othello pe fundalul unei scoli elitiste de baschet a fost a scenaristului, Brad Kaaya. Figura singurului student de culoare dintr-o scoalã de albi i-a inspirat lui Kaaya paralela cu figura eroicã a lui Othello. De asemenea, Kaaya este si un jucãtor înrãit de baschet, ceea ce a servit drept bazã pentru paralela dintre jucãtorii de baschet din “O” si curtenii rãzboinici din piesa shakespearianã. Pe lângã aceste paralele, filmul evidentiazã si aspecte sociale moderne, specifice acestui grup de tineri jucãtori de baschet, cum ar fi relatiile rasiale, abuzurile (mai ales de steroizi sau cocainã) ori violenta scolarã.

Dupã citirea scenariului, regizorul Tim Blake Nelson, laureat al Premiului Obie, a considerat adaptarea ca “o infuzie de pasiune si fragilitate umanã, asemeni originalului” si a acceptat sã fie regizorul filmului. Astfel, cei doi au înaintat scenariul adaptat producãtorilor Eric Gitter si Dan Fried, care au mãrturisit cã sunt încântati de idee: “atât de multe filme pentru adolescenti sunt fie horror, fie comedioare si am considerat cã este momentul sã oferim acestui segment de audientã ceva mai consistent”.

Regizorul si producãtorii au ales ca primã variantã a locului de filmare orasul Toronto, din motive financiare, dar tema filmului a fãcut ca decizia sã fie luatã pentru Charleston, Carolina de Sud, un loc încãrcat de istorie în ceea ce priveste relatiile rasiale. Regizorul Tim Blake Nelson a declarat cã “Charleston-ul îi conferã filmului o locatie unicã si specificã, punându-l pe Odin într-un fundal de campus antebelic, într-o uniformã scolarã rigidã, printre tineri îmbrãcati identic si provenind din familii ce fãceau comert cu sclavi, iar valoarea retoricã a locului este incomensurabilã”.

Nelson a supus actorii unui proces de selectie riguros, cu exceptia lui Mekhi Phifer, care interpreteazã rolul lui Odin. Josh Hartnett, în rolul lui Hugo, este asemãnat cu James Dean, în viziunea producãtorului Dan Fried, “se miscã asemeni un star de cinema, vorbeste la fel, este la fel lui Warren Beatty, lui Steve McQueen. Dar îsi aduce mult contributia la rol”. Pentru rolul lui Desi, producãtorii au ales-o pe Julia Stiles, care nu este strãinã de opera shakespearianã deoarece a mai jucat si în Ten Things I Hate about You (Zece lucruri nu-mi plac la tine) si în Hamlet. “Este o valoare, o persoanã completã si elegantã”. Lui Martin Sheen i-a revenit rolul Antrenorului Duke Goulding, omul ce detine puterea în scoalã datoritã echipei de baschet. Producãtorii considerã drept o adevãratã victorie acceptarea lui Martin. “Unul dintre avantajele prezentei lui Martin este, în primul rând, faptul cã el este un mare actor si cã are un efect deosebit asupra tuturor”, a declarat Dan Fried, “acesti actori tineri au sansa de a vedea un profesionist la lucru… el este mereu cu zâmbetul pe buze si gãseste mereu timp pentru fiecare”.

La rândul lor, actorii sunt încântati de regizorul lor. În opinia Juliei Stiles, “Tim este în primul rând actor si face o muncã extraordinarã ca regizor. Stie foarte bine de ce au nevoie actorii pentru a iesi bine lucrurile, stie cum sã ne vorbeascã pentru a-ti câstiga încrederea si sã nu te simti inhibat”. Dupã Hartnett, regizorul “iubeste scenariul si actorii si aceasta face ca totul sã fie de o mie de ori mai interesant”.

Regizorul Nelson considerã cã fundalul modern al filmului favorizeazã exploatarea temei centrale: eforturile neobosite ale unui tânãr (Hugo) de a face viata amarã altuia pe care-l invidiazã. “Genul de violentã si pasiune la care sunt supuse personajele din Othello îi conduce la crimã si la auto-distrugere. Astfel de probleme îi preocupã astãzi pe tinerii din America li mai ales pe cei din licee. Nu sunt realitãti doar ale spatiului urban”.

Scenele de baschet din film nu sunt doar secvente sportive, ci mai degrabã scene de rãzboi, iar orasul desi este unul al baschetului, filmul demonstreazã puterea pe care o are într-o astfel de scoalã un antrenor, care poate deveni chiar mai puternic decât directorul. Pentru a asigura autenticitatea scenelor de baschet, un teren special amenajat a fost timp de douã sãptãmâni locul desfãsurãrii filmãrilor. S-a lucrat intens la unele scene si un fost mare jucãtor al echipei Colegiului din Charleston declarã cã “pentru astfel de scene actorii au fost antrenati si câte trei ore pe zi, timp de douã sãptãmâni. Pentru o echipã de baschet este greu sã faci coregrafie si chiar dacã actorii nu sunt cei care joacã mereu, este greu sã-i înveti jocul si sã se comporte unitar, ca o echipã”.

Regizorul Nelson a considerat importantã întoarcerea la rolurile originare ale lui Shakespeare pentru a le exploata în profunzime. “Existã o vorbã cã dacã un actor poate interpreta pe Shakespeare, atunci poate juca orice”. În fiecare dupã-amiazã, actorii repetau scene din piesa originalã, fiecare interpretând acea parte ce corespunde rolului sãu din film. Toti au considerat aceste repetitii ca nepretuite pentru interpretarea lor, inclusiv colectivã în “O”.

La locatia de filmare, actorii s-au reunit într-un dormitor de campus. Julia Stiles a declarat cã “este formidabilã experienta din Carolina de Sud deoarece actorii au fost scosi din mediul lor obisnuit si pusi sã convietuiascã împreunã si sã se cunoascã mai bine si sã se simtã bine lucrând împreunã”. Si Mekhi Phifer considerã cã astfel “s-a creat un mediu de prietenie, fiecare actor rãmânând la platou pentru a-si încuraja colegii. Este o sincronizare perfectã si sentimentul este extraordinar”.

Producãtorii au avut de rezolvat o ultimã dilemã: ce-l face pe Hugo sã-i distrugã pe ceilalti? Nelson si Hartnett (interpretul lui Hugo) au încercat sã exploreze personajul cât mai bine si au avut plãcerea de a descoperi personajul asemeni publicului. Hartnett a declarat cã “sentimentele lui Hugo pentru Odin sunt pure în esentã, ca atunci când ai sentimente de dragoste extremã pentru cineva, dar lucrurile se înrãutãtesc. Hugo reuseste sã se detaseze la voie si se poate convinge singur de ceea ce spune sau face”. “Ca si în piesa shakespearianã, Iago îl iubeste pe Othello”, explicã regizorul Nelson, “dar invidia eclipseazã totul”.