Articole Looking for Eric

(2009)

În căutarea lui Eric

Interviu cu regizorul

“Am primit un mesaj că Eric Cantona încearcă să ia legătura cu mine...”

Se întâmpla acum doi sau trei ani. Fără el nu ar fi existat niciun film. Un producător francez foarte amabil, Pascal Caucheteux, a vorbit cu Rebecca și ne-a propus să ne întâlnim cu el și cu Eric. Evident îl cunoșteam pe Eric Cantona, îl știam ca persoană publică foarte bine și îl știam ca un fotbalist fantastic. Știau că eu și cu Paul eram interesați de fotbal. Așa că ne-am întâlnit. Eric avea câteva idei care erau toate interesante, în special povestea unei relații cu un fan. Paul și cu mine nu puteam să realizăm o astfel de lucrare în termeni de poveste, personaje și dezvoltarea lor, dar ne-am gândit că este o zonă interesantă de explorat, nu numai plăcerea fotbalului și rolul pe care îl joacă fotbalul în viața oamenilor, dar și noțiunea celebrității și cum sunt construite celebritățile în presă și televiziune, au o calitate supraomenească în mințile oamenilor.

Paul a plecat cu o foaie albă de hârtie și a scris o poveste care a încercat să unească aceaste elemente. Nu au fost ezitări în a le arăta lui Eric deoarece ne întâlnisem de vreo două sau trei ori și aveam idee cine este: părea cineva care nu se credea superior și avea o sclipire în ochi cu privință la întregul proiect. A fost amuzant, nu a fost o treabă dificilă. Speram doar să se simtă bine și a fost destul de amabil să spună că da.

De ce Cantona?

Este original, strălucit, agil și perceptiv. Gândește puțin în afara jocului și discuțiile sale cu jurnaliștii erau mereu amuzante și înțelepte. Este în mod evident un om de calitate, știam asta despre el după felul în care se purta în public. Pe masură ce vorbeam cu el, în special după ce a vorbit Paul cu el, gândurile lui despre joc și rolul său în el și ce a încercat să facă și cum a apreciat totul au devenit o parte din proiect.

Când Eric intră într-o încăpere chiar știi că este acolo. Ce-i drept dintre puțini oameni dar este un om cu o charismă considerabilă. Actorii vorbesc despre proiecție naturală, în care poți comunica de pe scenă până în spatele publicului fără să faci aparent nimic. Eric a făcut asta pe un teren de fotbal, a comunicat cu 70.000 de oameni. Este o abilitate naturală extraordinară.

Ce sperați să transmită filmul publicului?

Faptul că este despre prietenie și despre faptul că trebuie să ne acceptăm pe noi înșine. Este un film împotriva individualismului: suntem mai puternici într-un grup decât de unul singur. Poți să comentezi asta, dar e vorba despre solidaritatea prietenilor. Acest lucru este evident într-un grup de suporteri ai fotbalului, dar este întâlnit și la locul de muncă și la oamenii cu care lucrezi.