Păreri Fallen Leaves

(2023)

Frunze căzătoare

Ordonează după

Data

Rating

boris.vultur pe 30 Octombrie 2023 17:46

Vioara dezacordată a sufletului

....așa se exprimă un personaj...Vedem fierăraie, moloz, ciment, oameni triști, iar în planul doi, în tonuri sumbre, clădiri impunătoare, marca secolului prezent. Dar sufletul uman? Asta îl preocupă pe regizorul Aki Kaurismaki, Film excelent, promovând speranță în ritm de muzică retro, cu un final greu de ghicit.

yo pe 07 Octombrie 2023 00:11

Un film pe care l-am simțit ca pe o gura de aer proaspat in marea de realizari tip box office actuale. Fără efecte speciale și dialoguri inutile, sigur pare prea simplu pentru unii.
O interpretare demna de actori buni si un sarcasm de apreciat, in stil nordic.
Un film perfect pentru începutul de toamna.

rosix pe 12 Martie 2024 14:58

Film excelent

Film excelent in care viata omului simplu ni se prezinta asa cum e, anosta si vecina cu derapajul total... Lumea traieste in lipsuri, deprimata, dar cand da drumul la radio sa asculte o stire sau o muzica, aude doar de Ucraina peste tot.

laura_harabor pe 20 Ianuarie 2026 21:21

Frunze căzătoare (2023) – Romantismul care refuză promisiunea

Într-un peisaj cinematografic saturat de povești care insistă că „totul va fi bine”, Frunze căzătoare, filmul lui Aki Kaurismäki, funcționează ca o replică tăcută, dar fermă. Este un film care nu promite salvare, nu oferă rețete emoționale și nu încearcă să convingă spectatorul că speranța este inevitabilă. Și tocmai din acest refuz se naște un romantism neașteptat, profund și durabil.

Povestea îi urmărește pe Ansa, angajată într-un supermarket, și pe Holappa, muncitor pe șantier, prins într-o relație distructivă cu alcoolul. Ambii duc vieți solitare, marcate de precaritate și de o rutină lipsită de orizont. Decorul urban este rece, industrial, lipsit de orice urmă de confort, iar existențele lor par să se desfășoare în paralel, fără… citeşte

Smrs pe 28 Iulie 2024 13:46

Bunicel

Film sumbru si realist, ce rămânea să mai fie noir și contextul era perfect. Deși pare că ii lipsește ceva cât să surprindă drama aceea pe care o aștepti ca cinefil, scenariul demitizează superb ideea că finlandezii au viața perfectă, au sondajele despre nivelul de fericire si de trai cele mai ridicate si educația cea mai bună. Filmul arată corect și natural nefericirea și oboseala psihică si fizică a săracului de rând..pardon, a omului de rând. Tragicomedia iese din faptul că ăstia mai sunt și neindemânatici și ghinioniști, dar măcar sunt perseverenți. Altfel, dacă erau români ar fi zis că tot ce li se întâmplă sunt semne că nu trebuie să se mai vadă.

sabinalin pe 28 Martie 2024 08:38

,,Ne-om aminti candva tarziu/ De-aceasta intamplare simpla/ De-aceasta banca unde stam/ Tampla fierbinte langa tampla,,. Personajele din filmul lui Aki nu stau pe banca. Dar intamplarea e cat se poate de simpla. Simplitatea e mare lucru intr-o lume care nu stie cum sa faca sa fie lucrurile cat mai complicate. Conform sondajelor Finlanda e tara cu cei mai fericiti oameni din lume. Fericirea... Cu totii o cautam, cu totii ne-o dorim, constient sau inconstient. Sau, daca nu, macar ne dorim compania cuiva. Asa si personajele din filmul lui Aki. Oameni simpli, cu vieti liniare in care ziua de maine nu difera prea mult de aceea de astazi. Monotonie si depresie. Sa dai zilnic drumul la radio si acolo sa auzi in permanenta ca e razboi. Si cand se termina un razboi incepe altul si altul. Razboaiele noastre cele de toate zilele... Mai e loc pentru simplitate, pentru frumusete, pentru intelegere,… citeşte