Articole Devil

Capitolul I: Începe seria “The Night Chronicles”

“Fiecare crede într-un fel că el există.
Chiar și oameni ca tine, care se prefac că nu cred.” — Ramirez

De-a lungul anilor, M. Night Shyamalan a avut multe idei pentru povești pe care apoi și le-a imaginat ca vor deveni într-o zi filme. Pe măsură ce umplea carnete după carnete cu idei, și-a dat seama că nu le va putea realiza singur. Așa că a decis să le transforme într-o serie de filme realizate de regizori debutanți și în care să joace actori tineri. Astfel a luat naștere seria The Night Chronicles, care va cuprinde filme realizate pe baza ideilor lui Shyamalan.
DEMON este primul film din serie. Shyamalan explică: “A fost fără discuție prima opțiune. Este filmul clasic de groază.”

În Demon, Shyamalan a dorit să exploreze ce se întâmplă dacă Diavolul prinde în capcană și manipulează un grup de oameni într-un loc închis, pentru a-i pedepsi pentru toate relele pe care le-au săvârșit și pentru a-i pune la încercare pe toți înainte de a-și arăta adevărata identitate.

Shyamalan a ales ca totul să se întâmple într-un lift pentru că “în mod normal, când urci într-un lift, nu te uiți la cel de lângă tine, iar apoi liftul oprește, se deschid ușile și cobori. Dar dacă liftul rămâne între etaje și ești constrâns să stai alături de ceilalți într-un spațiu atât de mic, începi să te întrebi cine sunt ei cu adevărat. Iar când se întâmplă primul lucru rău, toți ceilalți devin brusc potențiali dușmani.”

Când a imaginat această viitoare serie de filme, regizorul declară că a fost inspirat de romanele scrise de Agatha Christie, propunându-și să creeze filme care să spună ceva despre timpurile în care trăiește și să transmită mesaje în care crede.

Demon începe să prindă contur

Shyamalan căuta un scenarist care să dezvolte povestea pe care o crease, și avea nevoie de cineva a cărui sensibilitate să se potrivească cu acest subiect.
Astfel l-a găsit pe Brian Nelson, al cărui scenariu pentru provocatorul Hard Candy a lansat o tânără actriță, pe nume Ellen Page.

Odată scenariul terminat, trebuia ca Shyamalan și Mercer să opteze pentru un regizor. Când s-a auzit că se caută un regizor pentru acest proiect, cei doi au fost copleșiți de numărul celor interesați. Au fost aleși frații John Erick și Drew Dowdle. Shyamalan declară: “Mi s-a trimis un film cu adevărat tulburător, intitulat The Poughkeepsie Tapes. A fost primul film pe care l-am văzut în noua mea casă și mărturisesc că a fost o decizie foarte proastă, pentru că m-a speriat îngrozitor. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost realizat, așa că am vrut neapărat să lucrez cu cei doi. M-am rugat de Screen Gems să-mi arate înainte de a-l lansa filmul pe care aceștia tocmai îl încheiaseră și asta m-a convins definitiv că de ei aveam nevoie. I-am cunoscut apoi și am descoperit că sunt extrem de simpatici, isteți și cu un simț al umorului deosebit.”

Trecerea de la regie la producție a fost și grea și ușoară. Obișnuit să fie singurul responsabil pentru filmele pe care le făcea, Shyamalan a descoperit că e foarte benefic să reușească să lase frâiele din mână altora în care ai totală încredere și să poată învăța, astfel, și din calitățile altora.

John și Drew Dowdle au colaborat la fiecare stadiu de producție, la dezvoltarea scenariului, la casting, la filmări. John Dowdle are vorbe la fel de frumoase despre producătorul său: “Night a fost nemaipomenit! E inteligent, entuziast și nu ne-a lăsat mână liberă, ceea ce a fost extraordinar. Fiind înainte de toate regizor, ne-a permis să fim creativi și ne-a încurajat să mergem departe cu imaginația.”

Lui Drew Dowdle i-a plăcut provocarea pe care i-a oferit-o povestea, și anume aceea că suspiciunile se mutau permanent de la un personaj la altul. Publicul nu își va da seama până la final care este Demonul dintre cei blocați în lift.
Shyamalan concluzionează: “A fost o experiență extraordinară să lucrez cu frații Dowdle. M-au impresionat cu viziunea și creativitatea de care au dat dovadă pe tot parcursul dezvoltării proiectului. Împreună am găsit un grup de actori care credem că vor fi vedetele de mâine.”

Castingul

Cele mai importante roluri din Demon sunt cele cinci persoane blocate în liftul unei clădiri de birouri, precum și polițistul și cei doi paznici care încearcă să-i scoată din lift.
Pentru frații Dowdle a fost esențial să găsească actorii potriviți, cu personalități diferite, care să aducă filmului energia și stilul fiecăruia.
Era nevoie de fețe noi, pe care publicul să nu le lege de alte roluri anterioare. Au venit la audiții sute de actori, pentru ca în final să rămână opt.

Shyamalan rezumă importanța castingului: “Demon este un film de echipă; povestea cere cinci personaje care pot fi toate deodată personaje principale, sau care pot fi omorâte în orice moment. Actorii care au fost selectați sunt pe aceeași lungime de undă ca abilități actoricești și prezență pe ecran.

Agentul de vânzări (Geoffrey Arend) este arogant, plin de el și cu gura mare; e convins că poate vinde orice oricui; din nefericire pentru el, secretele pe care le ascunde îi pot fi fatale.
Femeia în vârstă (Jenny O’Hara) nu are nici o jenă să-și exprime opiniile rasiste în public, și, dincolo de aspectul ei fragil, are o voință surprinzător de puternică.
Mecanicul (Logan Marshall-Green) e un tip robust și muncitor, însă îl apasă ceva pe suflet: nu înțelege de ce, ori de câte ori încearcă să-și facă ordine în viață, lumea îi pune piedici; oricum, el n-o să renunțe și vrea să profite de cea mai mică șansă care i se oferă.

Femeia tânără (Bojana Novakovic): soția-trofeu tipică, frustrată că frumusețea și istețimea ei nu i-au adus decât un mariaj cu om de afaceri care nu o respectă; nu lasă pe nimeni să-și bată joc de ea.
Agentul de securitate (Bokeem Woodbine), slăbuț, la prima vedere; de fapt, pachet de mușchi ascuns sub uniformă. Divorțat, cu copii, lucrează ca agent de pază pentru că simte că doar acolo își poate exersa autoritatea.

Cele trei personaje care încearcă să deblocheze liftul sunt Bowden(Chris Messina), detectivul de la omucideri, un tip calm și care inspiră încredere, însă măcinat de alcool, de care s-a lăsat, totuși de 6 luni. E bântuit încă de moartea brutală a familiei sale, petrecută cu cinci ani în urmă. Ramirez (Jacob Vargas) e paznic; catolic practicant, și emigrat recent în SUA, Ramirez e superstițios; e primul care își dă seama că ceea ce se întâmplă în clădire e diabolic și încearcă să-i convingă pe ceilalți că imaginile care se văd pe camera de supraveghere nu vin din lumea noastră. Și mai e Lustig (MATT CRAVEN): tot paznic, partenerul de tură al lui Ramirez; fost soldat în marină, morocănos și deloc încântat că serviciul pe care îl are acum nu e deloc mai solicitant, așa că nu așteaptă decât ca zilele să treacă fără evenimente, și să ajungă liniștit la pensie.

Regizorul Dowdle comentează alegerea actorilor: “Bokeem a fost un actor care a ieșit imediat in evidență, și l-am văzut fără probleme în rolul paznicului. Pentru mecanic am văzut foarte mulți actori care au tratat scena cu foarte multă agresivitate. Logan Marshall-Green a venit și ne-a uimit pe toți, pentru că a fost exact opusul a tot ce văzusem înainte: de-abia șoptea, și transmitea mult mai bine emoțiile cerute de rol. Pentru rolul agentului de vânzări aveam nevoie să aducem filmului o doză de umor. Așa că l-am ales pe Geoffrey, care are un simț al umorului excepțional. Pentru cele două roluri feminine au fost cooptate tânăra actriță australiană Bojana Novakovic, care a impresionat cu rolul din Drag Me to Hell, și veterana actriță Jenny O’Hara, cu o vastă experiență mai ales în teatru.

Chris Messina a fost ales pentru rolul detectivului Bowden și, fiindcă mare parte din film este văzut din perspectiva lui, actorul a fost alegerea perfectă pentru acest rol. Alături de Messina au venit Jacob Vargas și Matt Craven. Cei trei au interacționat atât de firesc, încât regizorul recunoaște că nu a avut prea mult de lucru cu ei.
Scenografia
În toamna lui 2009, când a început producția la Demon, platoul nr. 4 de la Studiourile Pinewood, din Toronto, s-au dovedit locația ideală. Realizatorii au putut să construiască întocmai după specificațiile din scenariu.

Crearea liftului a fost dificilă, pentru că trebuia să fie realist, dar să și lase loc imaginației publicului, pentru că avem dea face cu un thriller supranatural. Frații Dowdle au apelat din nou la scenograful Martin Whist, care lucrase înainte la Cloverfield. Pentru că era esențial ca fiecare personaj să aibă o scenă care să devină semnătura sa în film, realizatorii au creat spațiul liftului ca pe un loc maleabil, care să ne permită să vedem situația prin privirea fiecărui personaj. Astfel, în funcție de acțiunile personajelor, s-a scos peretele drept, apoi peretele stâng, apoi a fost ridicat sau coborât tavanul. În tot acest timp s-a păstrat locul extrem de îngust, pentru veridicitate și pentru a obține efectul de claustrofobie.
Tot pentru verdicitate, ori de câte ori se filma vreo scenă în lift, realizatorii au cerut actorilor să fie prezenți în formație completă, chiar dacă nu aveau nicio replică. Era nevoie ca toți să fie pe aceeași lungime de undă și să simtă emoția și teroarea celuilalt.

Legendarul director de imagine Tak Fujimoto, aflat la a patra colaborare cu Shyamalan, pentru a crea lumina de care era nevoie, a mers atât de departe, încât a cerut întregii sale echipe să poarte tot timpul halate albe de laborator, care să reflecte lumina în continuu.

Publicul trebuie să se aștepte ca Demon să-l poarte într-o călătorie amețitoare și halucinantă, cu un mesaj despre asumarea responsabilității pentru fiecare din faptele noastre. Pentru ca noi să trăim la maximum rezultatul eforturilor realizatorilor, întreaga echipă a făcut tot posibilul să păstreze secretul scenariului; de fapt, mulți au ales să nu citească finalul scenariului decât în ultimul moment.