Ciné verité

Răzvan și Dorin sunt prieteni din copilărie, colegi de școală. În pofida anilor trecuți, cei doi sunt și azi prieteni nedespărțiți, ”cei mai buni prieteni” cum se raportează unul față de celălalt.

Răzvan și Dorin nu sunt numai vechi și buni prieteni, ei sunt și parteneri într-o firmă pe care au pornit-o împreună și care, împotriva tuturor dificultăților inerente unui mediu concurențial extrem de dur (suntem în România zilelor noastre), cei doi au reușit să conducă cu inspirație afacerea și să ajungă să se plaseze într-o poziție de top în domeniul lor de activitate.

Răzvan și Dorin nu sunt numai niște prosperi oameni de afaceri, ei sunt și niște oameni de mare sensibilitate și generozitate, au pus bazele unei fundații: ”Solidaritatea”, care desfășoară cu regularitate acțiuni caritabile în beneficiul celor aflați în dificultate. Banii necesari pentru aceste acțiuni sunt colectați de la parteneri, prieteni, cunoștințe, toți din high-life-ul bucureștean care participă în păr la evenimentele mondene de mare anvergură organizate de ”Solidaritatea”.

Corina și Mona sunt soțiile lui Răzvan și Dorin. Două femei de o factură cu totul aparte, pe cât de frumoase, de epatante pe atât de sensibile (ca și soții lor) și gata să se implice în toate acțiunile desfășurate în beneficiul celorlalți. Corina și Mona, în pofida diferenței de câțiva ani dintre ele, sunt legate una de cealaltă într-o strânsă și trainică prietenie.

Mai presus de toate, un lucru este comun celor două familii: Onoarea! Cinstea. Felul în care reușesc să ofere, în permanență, celor din jur, imaginea perpetuă a unor oameni pentru care onoarea este cea mai înaltă împlinire la care aspiră, la care au avut acces și de la care nu ar accepta să se abată pentru nimic în lume.

Această nobilă și frumoasă imagine publică este, cu siguranță, rațiunea pentru care un tânăr regizor realizează un film despre cei patru. Înconjurat de o echipă întreagă de profesioniști, regizorul fixează pe peliculă o mulțime din evenimentele publice reprezentative care se desfășoară în prezent; va asista la finalizarea discuțiilor și la semnarea unui important acord de cooperare cu niște prestigioși parteneri străini; va purta discuții tête-à-tête cu cei patru protagoniști a viitorului film, a cărui lansare pe marile ecrane va avea loc chiar în finalul filmului nostru.

Cercul de prieteni al celor două familii este foarte larg, în afara oamenilor de afaceri distingem figuri notorii din viața politică, cultură, sport.

Deputatul Vărzaru este unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lor. El apreciază așa cum se cuvine atât performanța profesională a firmei pe care Dorin și Răzvan o conduc împreună, cât și acțiunile filantropice pe care Fundația ”Solidaritatea” le organizează cu regularitate. Este un ”sfătuitor” a celor doi bărbați și, în grija pe care o are pentru oamenii din circumscripția electorală în care a fost ales, se bucură de susținerea discretă a acestora.

Dar ”Mariajul model” nu este de fapt decât un ”decor” pentru publicitate, în fapt cele două cupluri se mint în față, se înșeală de ani buni unii pe alții: soția lui Răzvan este amanta lui Dorin, în timp ce soția lui Dorin trăiește o pasiune fierbinte în brațele lui Răzvan.

Situația se perpetuează de ani de zile; niciuna din părți nu știe, sau nu pare să aibă nici cel mai mic indiciu privitor la infidelitate partenerilor de viață și, probabil, ar merge mai departe așa, până la adânci bătrâneți, firește în absența apariției unor tentații noi.

Seismul se produce din momentul în care Mona nu mai acceptă postura duplicitară în care s-a complăcut până acum. Nu mai poate, nu mai vrea să mintă, să trăiască alături de un bărbat pe care nu-l mai iubește, Dorin, ruptă de bărbatul pe care îl iubește și de care e sigură că e iubită cu adevărat, Răzvan; omul care e convinsă că poate să dea un sens nou vieții ei. Decizia pe care o ia: divorțul de Dorin este de neclintit, în pofida apelurilor celorlalți trei de-a fi rezonabilă și de a nu produce pagube greu de recuperat. Calcule greșite...

Grație zelului firmei de security care le asigură protecția celor doi parteneri de afaceri, Răzvan și Dorin au aflat de multă vreme, fiecare pe cont propriu, de felul în care ”onoarea de familiști” este grav maculată tocmai de cel pe care îl considerau ”cel mai vechi și bun prieten”. Câte un set de fotografii și câte un dvd cu o înregistrare video constituie probe care nu mai lasă loc nici unei îndoieli. Dar, până la urmă, ajung să considere că viața trebuie trăită cu înțelepciune, cu toate bucuriile pe care ni le oferă și cu toate necazurile pe care nu le putem evita.

Au fost și sunt gata să meargă mai departe, ca și până acum. Corina este alături de ea. Singură Mona pare intratabilă. Ar fi, totuși, o soluție, care i-ar mai atenua durerea sufletească cu care se confruntă și pe care le-o propune ca ultimă concesie: cooptarea ei ca asociată în firma prosperă a celor doi bărbați. Stupoarea și refuzul vehement atât al Monei, cât și a lui Dorin și Răzvan este temperat cu tact și discreție de bunul lor prieten deputatul Vărzaru care, convins de calitățile speciale ale Monei, apreciază că ar fi benefică intrarea ei și în politică, unde are în față un viitor care o va duce până în rândul viitorilor lideri ai României de mâine.
Sigur, o asemenea perspectivă nu mai poate fi refuzată de nimeni.

Tot acest joc al măștilor, al duplicității duse la extrem este construit într-o suită perpetuă de secvențe-surpriză, nimic din ceea ce se întâmplă nu este știut și nu este anunțat de momentul prezent; cei care trăiesc dezvăluirile se trezesc dintr-o dată în fața unei realități cu totul străină de cea pe care și-o imaginau. Dialogul este extrem de viu și de percutant definind inconfundabil tipologia personajelor.

O comedie de moravuri, o comedie amară, într-o notă de absurd și de grotesc.