Ripping Riddance este un film în care privitorul asistă la îmbinarea a două elemente: transformarea naturalului, firescului într-o stare artificială, mecanică, şi sentimentul constant al eliminării trecutului sau prezentului. Transformarea menţionată anterior este exprimată în cadrul filmului pornind de la plasarea corpului (spatelui) într-o formă de cuib creată din confetti; lumina lovind spatele creează liniile orizontale, iar respiraţia naturală de la început, odată accelerată, îşi pierde naturaleţea, devenind aproape mecanică şi ritmică...