Stockard Channing

Pentru o biografie adaugata sau modificata primesti 1 - 20 puncte. La fiecare 100 puncte primesti bonus inca 100 puncte. Cu punctele primite pentru contributii la wiki filme si actori vei castiga DVD-uri!

Nu eşti autentificat.
Dacă vrei să fii menţionat în lista contribuitorilor, poţi să te autentifici aici

<p style="text-align: justify;">Stockard Channing, pe numele adevărat Susan Williams Antonia Stockard, s-a născut la data de 13.02.1944, în New York City, SUA. A făcut parte dintr-o familie catolică cu ascendență engleză și irlandeză. Părinții ei erau Mary Alice, de origine engleză, și directorul de transport maritim, Lester Napier Stockard, care a murit când fiica sa avea 16 ani și căreia i-a lăsat o proprietate considerabilă. Channing a crescut în Brooklyn, a urmat Școala Chapin din New York, apoi, Școala Madeira, un internat de fete din Virginia. S-a specializat atât în literatură, cât și în istorie la Colegiul Radcliffe, de la care a absolvit summa cum laude în 1965. A studiat drama la HB Studio din Greenwich Village din New York. În 1964 s-a căsătorit cu Walter Channing Jr., un om de afaceri al cărui nume de familie l-a păstrat pentru o parte din propriul ei nume de scenă după divorțul ei, patru ani mai târziu. Interesată de actorie, Stockard și-a făcut debutul pe scenă într-o producție a „The Investigation” la compania de teatru experimentală din Boston, în 1966. A plecat la New York, unde a fost pe Broadway membru al corului și a studiat în versiunea muzicală a „Doi domni din Verona”, în 1971. Doi ani mai târziu, a jucat rolul principal Julia în compania națională din Los Angeles. Alte roluri de teatru din acest timp au fost în „Adaptare / Următorul” (1970), „Arsenic și dantelă veche” (1970), „Joacă Strindberg” (1971) și „No Hard Feelings” (1973). A continuat cu roluri mici în comedia The Hospital (1971) și în drama Up the Sandbox (1972). A primit rolul principal de moștenitoare și potențială victimă în comedia lui Mike Nichols, The Fortune (1975), apoi a apărut în The Big Bus (1976), Sweet Revenge (1976), Grease (1978, interpretarea i-a adus un premiu People's Choice pentru „Actrița în rol secundar preferată”). A continuat cu Just Friends (1979) și The Channing Show (1980). Aflată într-un moment critic al carierei sale, Stockard a decis să se întoarcă la prima ei dragoste, teatrul. Cu „Vanities”, „Absurd Person Singular” și „As You Like It” (ca Rosalind), a câștigat aplauze pe Broadway cu musicalul „They Playing Our Song” în 1980, apoi a obținut recenzii deosebite în rolul mamei unui copil cu dizabilități în producția din New Haven „O zi în moartea lui Joe Egg” de Peter Nichols, în 1982. Actrița și-a repetat rolul pe Broadway câțiva ani mai târziu (titlul s-a scurtat acum la „Joe Egg”) și a primit Premiul Tony din 1985 pentru cea mai bună actriță într-o piesă. A mai jucat și a fost nominalizată la premiul Tony pentru prestațiile ei din „Casa frunzelor albastre” (1986); „Șase grade de separare” (pentru care a câștigat și un Obie Off-Broadway), „Patru babuini adorând soarele” (1992); și pentru Eleanor of Aquitaine din „Leul de iarnă”, în 1999. Nominalizată la un Emmy pentru miniseria Echoes in the Darkness (1987), a câștigat un premiu CableACE pentru rolul ei din Tidy Endings (1988). Triumful ei de scenă, s-a transformat în filmul Six Degrees of Separation (1993, a fost nominalizată la premiul Oscar și la Globul de aur la categoria Cea mai bună actriță în rol principal, în 1994). A apărut apoi în To Wong Foo Thanks for Everything, Julie Newmar (1995), Edie & Pen (1996), Moll Flanders (1996), Practical Magic (1998), The West Wings (1999). De asemenea, actrița a oferit vocea Barbara Gordon în mai multe episoade din serialul animat Batman Beyond (1999). A primit un premiu London Film Critics Circle pentru cea mai bună actriță din filmul The Business of Strangers (2001), și a continuat cu rolurile din The Truth About Jane (2000), Life or Something Like It (2002), Behind the Red Door (2003), Le divorce (2003), Must Love Dogs (2005), Sparkle (2007), Multiple Sarcasms (2010), Pulling Strings (2013). A primit un premiu Emmy pentru rolul ei secundar, al mamei Judy Sheppard în The Matthew Shepard Story (2002), un Emmy pentru rolul din filmul de televiziune Jack (2004). Stockard a jucat în seria Out of Practice (2005) și a fost chiar nominalizată la Emmy pentru rolul ei de medic ironic, dar grijuliu. Totuși, spectacolul a durat doar un sezon. Ea s-a descurcat mai bine în rolul mamei lui Juliannei Margulies în popularul serial dramatic The Good Wife (2009). Întorcându-se pe scenă, Stockard a jucat „Lady Bracknell” într-o producție din Dublin, „The Importance of Being Earnest”, în 2010, iar anul următor a fost nominalizată la Tony și Drama pentru „Other Desert Cities”. În 2018, ea a apărut în piesa „Apologia”, la Londra. În plan personal, ea a fost căsătorită cu Walter Channing Jr., din 1964 până în 1967; au divorțat; cu actorul Paul Schmidt, din 1969 până în 1976; au divorțat; cu scenaristul și producătorul David Debin, din 1976 până în 1980; au divorțat; cu David Lefferts Rawle, din 1982 până în 1988; au divorțat. Stockard nu are copii. Ea a avut și o relație de trei decenii cu Dan Gillham.</p>

<p style="text-align: justify;">Stockard Channing, pe numele adevărat Susan Williams Antonia Stockard, s-a născut la data de 13.02.1944, în New York City, SUA. A făcut parte dintr-o familie catolică cu ascendență engleză și irlandeză. Părinții ei erau Mary Alice, de origine engleză, și directorul de transport maritim, Lester Napier Stockard, care a murit când fiica sa avea 16 ani și căreia i-a lăsat o proprietate considerabilă. Channing a crescut în Brooklyn, a urmat Școala Chapin din New York, apoi, Școala Madeira, un internat de fete din Virginia. S-a specializat atât în literatură, cât și în istorie la Colegiul Radcliffe, de la care a absolvit summa cum laude în 1965. A studiat drama la HB Studio din Greenwich Village din New York. În 1964 s-a căsătorit cu Walter Channing Jr., un om de afaceri al cărui nume de familie l-a păstrat pentru o parte din propriul ei nume de scenă după divorțul ei, patru ani mai târziu. Interesată de actorie, Stockard și-a făcut debutul pe scenă într-o producție a „The Investigation” la compania de teatru experimentală din Boston, în 1966. A plecat la New York, unde a fost pe Broadway membru al corului și a studiat în versiunea muzicală a „Doi domni din Verona”, în 1971. Doi ani mai târziu, a jucat rolul principal Julia în compania națională din Los Angeles. Alte roluri de teatru din acest timp au fost în „Adaptare / Următorul” (1970), „Arsenic și dantelă veche” (1970), „Joacă Strindberg” (1971) și „No Hard Feelings” (1973). A continuat cu roluri mici în comedia The Hospital (1971) și în drama Up the Sandbox (1972). A primit rolul principal de moștenitoare și potențială victimă în comedia lui Mike Nichols, The Fortune (1975), apoi a apărut în The Big Bus (1976), Sweet Revenge (1976), Grease (1978, interpretarea i-a adus un premiu People's Choice pentru „Actrița în rol secundar preferată”). A continuat cu Just Friends (1979) și The Channing Show (1980). Aflată într-un moment critic al carierei sale, Stockard a decis să se întoarcă la prima ei dragoste, teatrul. Cu „Vanities”, „Absurd Person Singular” și „As You Like It” (ca Rosalind), a câștigat aplauze pe Broadway cu musicalul „They Playing Our Song” în 1980, apoi a obținut recenzii deosebite în rolul mamei unui copil cu dizabilități în producția din New Haven „O zi în moartea lui Joe Egg” de Peter Nichols, în 1982. Actrița și-a repetat rolul pe Broadway câțiva ani mai târziu (titlul s-a scurtat acum la „Joe Egg”) și a primit Premiul Tony din 1985 pentru cea mai bună actriță într-o piesă. A mai jucat și a fost nominalizată la premiul Tony pentru prestațiile ei din „Casa frunzelor albastre” (1986); „Șase grade de separare” (pentru care a câștigat și un Obie Off-Broadway), „Patru babuini adorând soarele” (1992); și pentru Eleanor of Aquitaine din „Leul de iarnă”, în 1999. Nominalizată la un Emmy pentru miniseria Echoes in the Darkness (1987), a câștigat un premiu CableACE pentru rolul ei din Tidy Endings (1988). Triumful ei de scenă, s-a transformat în filmul Six Degrees of Separation (1993, a fost nominalizată la premiul Oscar și la Globul de aur la categoria Cea mai bună actriță în rol principal, în 1994). A apărut apoi în To Wong Foo Thanks for Everything, Julie Newmar (1995), Edie &amp; Pen (1996), Moll Flanders (1996), Practical Magic (1998), The West Wings (1999). De asemenea, actrița a oferit vocea Barbara Gordon în mai multe episoade din serialul animat Batman Beyond (1999). A primit un premiu London Film Critics Circle pentru cea mai bună actriță din filmul The Business of Strangers (2001), și a continuat cu rolurile din The Truth About Jane (2000), Life or Something Like It (2002), Behind the Red Door (2003), Le divorce (2003), Must Love Dogs (2005), Sparkle (2007), Multiple Sarcasms (2010), Pulling Strings (2013). A primit un premiu Emmy pentru rolul ei secundar, al mamei Judy Sheppard în The Matthew Shepard Story (2002), un Emmy pentru rolul din filmul de televiziune Jack (2004). Stockard a jucat în seria Out of Practice (2005) și a fost chiar nominalizată la Emmy pentru rolul ei de medic ironic, dar grijuliu. Totuși, spectacolul a durat doar un sezon. Ea s-a descurcat mai bine în rolul mamei lui Juliannei Margulies în popularul serial dramatic The Good Wife (2009). Întorcându-se pe scenă, Stockard a jucat „Lady Bracknell” într-o producție din Dublin, „The Importance of Being Earnest”, în 2010, iar anul următor a fost nominalizată la Tony și Drama pentru „Other Desert Cities”. În 2018, ea a apărut în piesa „Apologia”, la Londra. În plan personal, ea a fost căsătorită cu Walter Channing Jr., din 1964 până în 1967; au divorțat; cu actorul Paul Schmidt, din 1969 până în 1976; au divorțat; cu scenaristul și producătorul David Debin, din 1976 până în 1980; au divorțat; cu David Lefferts Rawle, din 1982 până în 1988; au divorțat. Stockard nu are copii. Ea a avut și o relație de trei decenii cu Dan Gillham.</p>

Tastează codul de mai jos