Jennifer O'Neill

Jennifer O'Neill s-a născut la 20.02.1948, în Rio de Janeiro, Brazilia. Părinții ei au fost Irene Freda (născută Pope),  originară din Londra, și Oscar Delgado O'Neill, un brazilian de origine portugheză, spaniolă și irlandeză. Tatăl lui O'Neill, născut în Puerto Rico, a fost pilot de bombardier în al Doilea Război Mondial și mai târziu a deținut o companie de aprovizionare medicală. Străbunicul ei patern, Oscar O'Neill Sr., a fost președintele Băncii din Rio de...

Jennifer O'Neill s-a născut la 20.02.1948, în Rio de Janeiro, Brazilia. Părinții ei au fost Irene Freda (născută Pope),  originară din Londra, și Oscar Delgado O'Neill, un brazilian de origine portugheză, spaniolă și irlandeză. Tatăl lui O'Neill, născut în Puerto Rico, a fost pilot de bombardier în al Doilea Război Mondial și mai târziu a deținut o companie de aprovizionare medicală. Străbunicul ei patern, Oscar O'Neill Sr., a fost președintele Băncii din Rio de Janeiro. Când era mică, s-a mutat cu familia în Statele Unite, unde ea și fratele ei mai mare, Michael, au crescut în New Rochelle, New York, și Wilton, Connecticut. O'Neill a început să călărească la 9 ani și a câștigat peste 200 de panglici la concursuri hipice în adolescență. La 14 ani, după ce părinții au informat-o că familia se mută la New York, O'Neill a încercat să se sinucidă luând o supradoză de somnifere, a intrat în comă aproximativ două săptămâni. După mutarea familiei sale la New York, doi dintre vecinii lui O'Neill i-au sugerat să devină model. La 15 ani, în timp ce urma cursurile școlii Dalton din Manhattan, a început să apară pe coperțile revistei Vogue, Cosmopolitan și Seventeen. A devenit cunoscută ca model în adolescență și pentru munca sa de purtătoare de cuvânt pentru cosmeticele CoverGirl, care a început în 1963 și s-a întins pe parcursul a trei decenii. O'Neill este inclusă în Centrul pentru Istoria Publicității din cadrul Muzeului Național de Istorie Americană al Institutului Smithsonian pentru contractul său de lungă durată cu CoverGirl cosmetics ca model și purtător de cuvânt în reclame și spoturi de televiziune. O'Neill și-a folosit în mare parte veniturile din modelling pentru a-și finanța cariera ecvestră, ceea ce i-a permis să-și cumpere propriul cal, Alezon. Totuși, când ea avea 15 ani, calul s-a împleticit în fața unui perete la un concurs hipic, aruncând-o și provocându-i fracturarea gâtului și a coloanei vertebrale inferioare în trei locuri. Accidentarea i-a provocat dureri de spate pe tot parcursul vieții. O'Neill a abandonat școala Dalton la 17 ani pentru a se căsători cu primul ei soț, directorul IBM, Deed Rossiter. Și-a făcut debutul în lungmetraj în filmul de comedie For Love of Ivy (1968), urmat de un rol principal în filmul western Rio Lobo (1970). S-a remarcat în rolul din drama de epocă Summer of '42, în Such Good Friends. În 1972, a jucat alături de Tom Jones în emisiunea specială de televiziune The Special London Bridge Special, în thrillerul polițist The Carey Treatment (1972) și în drama Glass Houses. A continuat cu roluri principale în Lady Ice (1973), The Reincarnation of Peter Proud (1975), Whiffs. La mijlocul anilor 1970, O'Neill a apărut în mai multe filme italiene, inclusiv Floarea din gura lui (1975), în ultimul film al lui Luchino Visconti, The Innocent (1976), în filmul de groază The Psychic (1977). Inițial, a fost distribuită în filmul Gaura neagră (1979), dar i s-a spus că trebuie să se tundă. A cedat, bând vin în timpul tunsorii și plecând vizibil afectată. A pierdut rolul după un accident de mașină grav în drum spre casă. A fost distribuită în schimb în filmul de acțiune cu arte marțiale Forța unuia (1979), în drama Cloud Dancer (1980), în filmul de groază Scanners (1981), în serialul de televiziune Cover Up (1984–1985). La televiziune, a jucat în telenovela Bare Essence (1982), în serialul Cover Up (1984), în filmul I Love NY (1987), în filmul Perry Mason: The Case of the Shooting Star (1986). În 1991, O'Neill a jucat în thrillerul Committed, iar în 1994, în The Visual Bible: Acts (1994). În 1988, O'Neill a devenit creștină din nou, și, inspirată de regretul pe care l-a simțit pentru avortul făcut la 22 de ani, a devenit activă în mișcarea anti-avort. De atunci, a scris mai multe cărți, inclusiv memoriile Surviving Myself (1999), în care și-a detaliat cariera, căsniciile, experiențele cu anxietatea și depresia postpartum, credința religioasă. O'Neill a fondat Fundația Hope and Healing at Hillenglade din Nashville, Tennessee, o fundație de terapie asistată de ecvestre, specializată în tratarea veteranilor de război care suferă de tulburare de stres posttraumatic. Din anii 1990, O'Neill a apărut ocazional în film și la televiziune, inclusiv în filmul independent Doonby (2013) și în filmul biografic I'm Not Ashamed (2016). În plan personal, O'Neill a fost căsătorită de nouă ori cu opt bărbați (recăsătorindu-se cu al șaselea soț) și a avut trei copii, câte unul cu fiecare dintre trei dintre soții ei. După nașterea primului ei copil, Aimee, O'Neill a suferit de depresie postpartum și s-a internat într-un spital de psihiatrie pentru tratament, care a inclus terapie cu electroșocuri. A fost căsătorită pentru scurt timp cu producătorul de televiziune și coregraful premiat cu Emmy, Nick De Noia, din 1975 până în 1976. De Noia, care a fost și managerul lui O'Neill la momentul căsătoriei lor, era homosexual nedeclarat. În 1987, de Noia a fost ucis de unul dintre foștii săi asociați. Cel de-al cincilea soț, John Lederer, a abuzat-o sexual pe prima ei fiică, Aimee. O'Neill nu a crezut acuzația după ce Lederer a trecut mai multe teste cu detectorul de minciuni, iar acuzația de abuz a tensionat relația ei cu fiica sa. Pe 23 octombrie 1982, O'Neill a suferit o rană prin împușcare în casa ei de pe strada McClain din Bedford, New York. Ofițerii de poliție care au interogat-o pe O'Neill au stabilit că se împușcase accidental în abdomen cu un revolver la proprietatea ei în stil francez, cu 25 de camere și teren de 12 hectare, în timp ce încerca să stabilească dacă arma era încărcată. Soțul ei de la acea vreme, John Lederer, nu se afla în casă când pistolul a fost descărcat, dar alte două persoane se aflau în casă. În 2004, O'Neill a scris și a publicat From Fallen to Forgiven (De la căzut la iertat), o carte cu note biografice și gânduri despre viață și existență. O'Neill a scris a doua autobiografie, CoverStory, a fost purtătoarea de cuvânt a campaniei de conștientizare Silent No More, o organizație pentru persoanele care regretă că ele sau partenerii lor au făcut avorturi. Prin urmare, a fost căsătorită cu Deed Rossiter, din 1965 până în 1971; au divorțat; au avut un copil; cu Joseph Roster, din 1972 până în 1974; au divorțat; cu Nick De Noia, din 1975 până în 1976; au divorțat; cu Jeff Barry, din 1978 până în 1979; au divorțat; cu John Lederer, din 1979 până în 1983; au divorțat; au avut un copil; cu Richard Alan Brown, din 1986 până în 1989; au divorțat; au avut un copil; cu Neil Leonard Bonin, din 1992 până în 1993; au divorțat; cu Richard Alan Brown, din 1993 până în 1995; au divorțat, cu Mervin Sidney Louque, Jr., din 1996 și în prezent.