Gabriele D'Annunzio

Pentru o biografie adaugata sau modificata primesti 1 - 20 puncte. La fiecare 100 puncte primesti bonus inca 100 puncte. Cu punctele primite pentru contributii la wiki filme si actori vei castiga DVD-uri!

Nu eşti autentificat.
Dacă vrei să fii menţionat în lista contribuitorilor, poţi să te autentifici aici

<p style="text-align: justify;">Gabriele D'Annunzio, pe numele real Gaetano Rapagnetto d'Annunzio, principe de Montenevoso, s-a născut la 12.03.1863, în Pescara, Abruzzi e Molise, Italia, și a decedat în urma unei hemoragii cerebrale, la 01.03.1938, în Gardone Riviera, Lombardia, Italia. Tatăl său, Francesco Paolo Rapagnetta, era un bogat proprietar de pământ, un timp, primar la Pescara. Și-a adăugat D'Annunzio la nume, în 1851, în urma adoptării sale de către mătușa sa (sora mamei sale), care, în cea de a doua căsătorie, se căsătorise cu Antonio D'Annunzio. La nașterea fiului său, acesta a fost înscris în Registrul Stării Civile doar cu numele de D'Annunzio. Mama sa se numea Luisa de Benedictis. Gabriele a fost elev la Liceul Cicognini, din Prato, Toscana. La 16 ani, a publicat prima culegere poetică, întitulată Primo Vere (1879); a scris lucrarea Postuma. În 1881, a intrat la Universitatea Sapienza din Roma, unde a frecventat diferite cercuri literare, între care cel al revistei Cronaca Bizantina, și a scris articole de critică literară pentru presa locală. Erou al Primului Război Mondial, a susținut fascismul la începuturile acestuia, dar apoi s-a îndepărtat de acesta. Principal reprezentant al decadentismului italian, iar, mai târziu, și un susținător al futurismului, d'Annunzio a rămas celebru prin două din cele șapte romane ale sale, Plăcerea (1889) și Fecioarele dintre stânci (1899). A fost scriitor /poet, romancier, nuvelist, dramaturg, cunoscut pentru Samson and the Slave Queen (1963), La luz, tríptico de la vida moderna (1917), La crociata degli innocenti (1917). A fost un susținător al fascismului în Italia și unul dintre cei mai puternici admiratori ai lui Benito Mussolini. A publicat Canto Nuovo (1882), Terra Vergine (1882), L'Intermezzo di Rime (1883), Il Libro delle Vergini (1884) și majoritatea nuvelelor, adunate sub titlul San Pantaleone (1886). Primul său roman, Il Piacere (Plăcerea), publicat în 1889, a fost urmat în 1891 de L'Innocente (Inocentul) și Giovanni Episcopo în 1892. În 1882, a publicat o culegere de poeme întitulate Elegii romane<em>. </em>S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, apoi marinar și aviator. Misiunile sale din Trieste, Pola, și mai ales zborul deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă. În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume, unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921.Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din cămașă neagră, care a devenit apoi uniforma fasciștilor. Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă Fasci di Combattimento, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în Primul Război Mondial pe post de trupe de comando. În armata lui d’Annunzio era simțită puternic și prezența militanților futuriști conduși de Marinetti, prezent în persoană în Fiume. Când acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri, în postul său de comandă, Mino Somezi și Mario Carli, alți doi futuriști de seamă, i-au luat locul în Fiume. D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de Mussolini. Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D'Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923. A fost creat prinț de Monte Nevoso în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D'Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție. În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani). A scris 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc. În 1976, regizorul Luchino Visconti a ecranizat cu succes opera sa, Inocentul. În plan personal, Gabbriele a fost căsătorit cu Maria Hardouin di Gallese, din 1883 până în 1891. Au divorțat. Au avut trei copii. D'Annunzio a încetat din viață la 74 de ani.  </p>

Tastează codul de mai jos

Greu de citit? Regenererare cod

Au contribuit la biografia actorului

Iulidesprefilme

A colaborat cu

Filme pe genuri

Filme 2025

Filme noi

Gabriele D'Annunzio

Au contribuit la biografia actorului