Adrian Vîlcu

  • Regii şi reginele României pe ecran

    08.07.2011 Articol Regii şi reginele României pe ecran Pentru cei care au apucat regimul de tristă amintire, nu e o noutate că în primii patruzeci de ani ai cinematografiei româneşti en titre monarhii dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, ulterior Casa Regală a României, constituiau un subiect tabu. Maiestatea Sa Mihai I, cel mai apropiat istoriceşte, asociat în mod decisiv şi cu actul de la 23 august şi, desigur, singurul încă în viaţă, era aproape exclus din majoritatea contextelor publice, culturale şi artistice, orice referiri la persoana Sa putându-se face doar vag şi cu conotaţii denigratoare. Carol al II-lea, date fiind posibilităţile de abordare caricaturală, s-a "bucurat" de o relativă mărinimie filmică, pe când Regele Ferdinand şi Regina Maria, datorită rolului lor decisiv în realizarea Marii Uniri de la 1918, nici măcar nu "iezi...
  • Adolescenţii pe ecran

    27.07.2010 Articol Adolescenţii pe ecran Motto 1:În fiecare regizor zace câte un actor adormit. Ssst - să nu-l treziţi!(Ion Henter)Motto 2:În mulţi actori se deşteaptă la bătrâneţe un regizor. Le dorim o tinereţe veşnică!(Mihnea Columbeanu - în replică)Actorii sunt, în esenţă, nişte copii. Poate chiar mai copii decât cei propriu-zişi, dat fiind că, la maturitate, pronumele reflexiv dispare: copilul se joacă; actorul joacă - şi atât... Nu e hiperbolă, nici glumă nu e. Psihologia jocului actoricesc şi cea a jocului copilăresc folosesc resorturi comune din categoria ludicului - o anume putere de a crede în ficţiuni cu totul specială. Copilul o are din necesitate proprie - căci, pentru ca antrenamentele pentru viaţă ascunse în spatele jocurilor sale să dea cu adevărat roade, el trebuie să creadă în ele din tot sufletul. Asemenea şi a...
jinglebells