Tinker Tailor Soldier Spy

[Chambord]

Mi-am cumparat cartea acum vreun an, dupa ce citisem The spy who came in from the cold, care mi-a placut foarte mult. N-am fost niciodata un fan al genului spionaj. Dar cartea aceea imi placuse. Era bine scrisa si avea un simt al istoriei specific romanelor care isi depasesc cheia primara de lectura. Mi-am dat seama ca Le Carré scrie despre oameni reali cu o meserie atipica, nu face caricaturi (James Bond). Si m-am apucat cu avant de Tinker tailor (aparuta in 1974). M-a captat intrucatva dar cred ca nu stateam foarte bine cu rabdarea in perioada aceea pentru ca mi s-a parut mult mai stufos decat precedentul. Prea multe fire si prea multe personaje pentru lenea mea de moment. Asa ca l-am abandonat dupa vreo 100 de pagini. Apoi, peste cateva luni apare in presa zvonul ca va aparea ecranizarea. Ciudat, mi-am zis. Ma batea gandul sa ma reapuc de carte pentru a fi pregatit pentru film dar m-am luat cu altele si n-am mai reusit. Apoi a venit filmul. Care mi-a placut foarte mult. Atmosfera retinuta, in care zbarnaiau idei si piste; contrastul dintre eleganta si violenta mi-au amintit de carte. Si, ca intr-o scena cheie din film a lipit niste chipuri pe piesele de joc din mintea mea. Evident, dupa film, m-am repezit din nou la carte si, surpriza, cu ajutorul dat de film, imi parea acum extraordinar de fluenta si de legata. Asta in conditiile in care am realizat destul de repede ca sunt cat se poate de diferite. Ca fir narativ. Amandoua pleaca din A si ajung in B dar drumul e cu totul altul. Cu alte cuvinte scenaristii filmului chiar au facut treaba si au rescris toata afacerea. Din pacate pentru ei, puse fata in fata cartea castiga clar. Era si imposibil sa mearga cap la cap si sa inghesui o carte de 300 pagini, foarte concentrata ca volum informatie intr-un film de 2 ore dar in majoritatea punctelor, acolo unde filmul a ales sa fie original nu prea i-a iesit. Am retinut doar 3 scene remarcabile din film care nu sunt in roman (piesele de sah amintite mai sus, party-ul de Craciun la The Circus cu Mosul deghizat in Lenin si toata lumea cantand imnul URSS si "lacrima" de sange din final). In rest, atunci cand a cautat cu orice pret originalitatea nu i-a iesit. Ca sa nu mai zic de multimea de detalii de plot si caracterizare de personaje care n-au supravietuit in scenariu. Si mai e ceva, totala lipsa de "bun-simt" politic a cartii (capitol la care filmul se inclina serios, de ex. l-au facut gay pe Guillam, ca sa mai bifeze o nisa de public. cam cheap). Sterge pe jos (foarte finut) si cu americanii si cu britanicii si cu rusii, reusind paradoxul de a nu pune etichete si a nu anatemiza pe nimeni. Practic, deznodamantul nu e o victorie pentru nimeni. Sau daca e, e una extrem de trista. Asa cum gandea cu voce tare Smiley la un moment dat, fata in fata cu Karla: "Don't you think it's time to recognise there is as little worth on your side as there is on mine?"

film: 9 / 10 (foarte bun)

carte: 10 / 10 (esential)

[Federico]

Filmul cu cea mai complexa, calofila si fetisista estetica a anului, cot la cot cu Drive.
Si cu acting-ul care executa unele dintre cele mai acute forari (probail alaturi de Melancholia si A Separation) in ceea ce inseamna suflet, emotie, si inefabilul acela care joaca un rol decisiv in mecanismul definitiei fiintei umane. Ma refer la momente precum expresia ungurului cu care ia masa Prideaux in Budapesta, in fractiunile de secunda in care Jim realizeaza ca i s-a-ntins o cursa; la "what's that shrug for?" scene (mai precis spus: the actual shrug); scena de la petrecere cand Smiley realizeaza ca Bill s-a asezat la o masa din spatele lui si-i face ochi dulci neveste-sii; zbieratul "what are you then, Bill?"; cumpana dintre flashback-ul cu "nothing is genuine anymore" si situatia prezenta care-l declanseaza cu Simely studiind pentru prima oara tabla de sah cu suspectii lui Control. etc. etc. Briliante pure.

[Chambord]

Ma refer la momente precum expresia ungurului cu care ia masa Prideaux in Budapesta, in fractiunile de secunda in care Jim realizeaza ca i s-a-ntins o cursa;

In carte, Jim pleaca, trimis de Control dupa ofiterul care chipurile ar avea numele cartitei in Brno, Cehia nu in Budapesta. Iar "cursa" e mult mai detaliata si capturarea e orchestrata voit teatral (la modul bombastic, se petrece undeva intr-o padure, cu armata si presa implicate) de catre Karla (e un spil si cu asta). Filmul pastreaza in nuce ideea de teatral prin setting-ul, personajele si miscarile care duc la capturare.

Get the book. E la Rao.

http://www.librariabucuresti.com/Carti-Cartita-4154.htm