"Lampa cu cäciulä"

Pitbull · 29 Mar 2007, 11:42

O potecä initiaticä - "Lampa cu cäciulä"
Mult comentatul "minimalism" se achitä si aici

"Miraj"-ele - vi le mai aduceti aminte? Läzile alea masive si greoaie care, dupä ce apäsai pe buton, încet-încet începeau sä bâzâie, pe urmä sä vorbeascä, si-ntr-un târziu li se lumina si ecranul. Au reprezentat o epocä, în România - anii saizeci-saptezeci, cu prelungiri. Chiar si dupä '89, multe familii särace, mai ales la tarä, continuau sä-si atârne relatia cu lumea largä de câte un televizor cu lämpi. Îmbolnävirea lui - sau, mai räu, moartea - putea reprezenta o adeväratä dramä, mai ales pentru un copil; si cu atât mai mult pentru unul istet, ca bäiatul din filmul lui Radu Jude.
Asadar, familia e särmanä, dar cumsecade; locuiesc într-un fund de cätun de câmpie, de unde drumul pânä la cel mai apropiat oräsel trece peste sapte väi si-o vale-adâncä. Si, într-o duminicä, tatäl se îndurä sä ducä la reparat televizorul, pentru fiul säu dornic sä vadä la ora sase "filmu' äla cu Bruzli".
Aceasta este esenta prozei "Povestire de duminicä", de Florin Läzärescu - o naratiune parcä fäcutä anume spre a deveni film de scurt metraj. E aproape derutantä în simplitatea ei. În dramaturgie, unul dintre exemplele structurale negative e cel asa-numit cu "mä dusei si mä-ntorsei" - adicä o poveste în care nu se rezolvä nimic, sau cel mult se rezolvä la modul liniar, preväzut încä din start: "mä dusei sä cumpär pâine si mä-ntorsei cu pâinea" - sau, aici, cu televizorul reparat.
Si atunci - de ce este filmul atât de bun? Cä este!
În primul rând, pentru cä Radu Jude a simtit perfect esenta povestirii: nu conteazä ce se întâmplä, conteazä cum se întâmplä; si se întâmplä foarte uman si adevärat, iar aparatul stie sä observe cu discretie si acuitate cele mai subtile detalii si nuante. Conform autorului, e un film despre importanta lucrurilor mici în viatä - si despre relatia tatä-fiu (Gabriel Spahiu si Marian Bratu).
Asa cum spunea recent Andrei Gorzo, e imposibil sä mai vezi pe ecran un tatä si un prichindel bätând drumurile, färä ca în minte sä nu-ti räsune acel sfâsietor "Papa...! Papa...!!!" din finalul "Hotilor de biciclete" ai lui De Sica - comparatie în dezavantajul recentului "Pursuit of Happyness", dar absolut onorabilä pentru "Lampa cu cäciulä". Cäci, pästrând proportiile cuvenite, putem identifica în televizorul stricat un fel de bicicletä neorealistä, iar în cuplul Spahiu-Bratu, ceva la fel de adevärat ca între cei doi neprofesionisti de neuitat ai lui Don Vittorio. Scurta poveste - poveste de duminicä, de-o zi, comprimatä în nici jumätate de orä - parcurge spatii banale, prozaice, seci, fiecare cu ciudätenia ei (cel mai mult mi-a pläcut säntoiul întortocheat care taie brambura câmpia, pe care tatäl îl trece pe jos, copilul prin aer - purtat de tatä - dupä care cautä amândoi scândurile läsate de alti drumeti cine stie pe unde, ca sä si le aducä în dreptul cärärii si sä traverseze cu televizorul în päturä; reperul, prezent si la dus, si la întors, are un ce de drum initiatic, sau mäcar de atare potecä - desi poate as fi dorit ca, la înapoiere, sä constatäm o micä închidere de ciclu, cam a aripioara cräiesei albinelor). Se retin, de asemenea, autobuzul de la dus, cu bacsisul pentru sofer si schimbatul pantofilor, si break-ul paradit de la întors... Înghetata doritä de copil, si cârciuma (pentru cä au rämas bani de-o înghetatä si de-o bere) în care se mai produce un mic incident verbal. Atelierul lui Bichescu (Alexandru Georgescu, alt actor teribil de profund si expresiv pe lângä care regisorii români trec färä sä-l vadä - noroc cä l-a mai väzut Radu Muntean, în "Hârtia va fi albasträ"), depanatorul de televizoare atotputernic în siktireala lui, bisnitar dar si om de treabä - si curtea casei, plinä de ciudätei veniti si ei cu câte-un apärätel la reparat, unde are loc haiosul dialog dintre bäiat si mos, despre "coarnele" sau "antenele" furnicii. Ulita de-acasä, de unde totul a început si unde totul se sfârseste, cu replica bäiatului "Uite cam acum începe" si cäzätura tatälui cu televizor cu tot, riscând sä compromitä la spartul târgului toatä odiseea.
Foarte frumos construit finalul. Dupä film, Collins comenta cä se temuse sä nu aparä hodoronc-tronc vreo "rästurnare" care sä strice totul. Singura rästurnare din final e aceea cä... asteptäm cu sufletul la gurä sä vedem dacä televizorul va merge sau nu (dovadä cä Radu Jude a stiut el bine ce-a fäcut, în cele douäzeci si trei de minute anterioare). Cele douä replici resemnate ale copilului, "Nu merge...", ne fac sä icnim în râs c-un nod în gât. În sfârsit, când lada-ncepe sä zumzäie, apoi ecranul se lumineazä oblic undeva în stânga cadrului, simtim întru totul bucuria personajelor (sever autocenzuratä, ca la tarä). Pe acest fond picä la tanc replica de-un haz nebun a tatälui: "Vezi, dom'le, Bichescu ästa? Poti si sä cazi cu televizoru', si tot merge!" - dupä care cei doi merg la masä, cadrul rämâne acelasi, si un fade out ne lasä cu genericul final curgând peste comentariul tembel al unei crainice de la teleenciclopedia.
De altfel, acest final atât de strâns si economic articulat nu e singurul care dovedeste cä Radu Jude stie sä filmeze. Dupä revelatiile din ultimii doi-trei ani, ne cam tâtâie pipotele de fricä sä nu se räsufle brusc totul - dar iatä cä, în urma alde Puilor, Porumboilor, Muntenilor & Co., tot vin altii si altii, la fel de buni. Mult comentatul "minimalism" se achitä si aici, cu succes, de misiunea unei arte narative precise si angajante. Jude foloseste cu sigurantä aparatul, arätând în primul rând ceea ce e de arätat, färä stilizäri inutile si calofilii (sau cacofilii) ostentative; naturaletea cadrelor e totodatä expresivä în sine, miscärile de camerä, pe urmele personajelor, îsi depäsesc automat rolul informativ, dobândind treptat dinamism si încärcäturä dramaticä; lumina crudä, ca-n realitate (dar färä sterilitäti "fotografice"), reconstituie rapid si eficient atmosfera mohorâtä nu numai a unei duminici ploioase în satele de câmpie, ci si a acelui mod de viatä în ansamblul lui.
De remarcat si abstractizarea reperelor spatio-temporale - povestea se petrece undeva (la câmpie) cândva (în ultimele douä decenii). Televizorul cu lämpi o agatä de epoca Ceausescu, dar filmul cu Bruce Lee o trage clar dincoace de Revolutie. Pretul televizorului de ocazie oferit de Bichescu ("zece chiftele" - mii, sä fie?) ar plasa-o pe la începutul anilor nouäzeci, iar numerele masinilor, si mai recent - desi, în fond, n-are nici o importantä; Radu Jude n-a vrut decât sä relateze o întâmplare umanä, nicidecum "de epocä".
Ca sä-i däm si criticului ceea ce i se cuvine, as zice cä n-ar fi stricat, undeva la început, un element care sä semnifice mai apäsat importanta televizorului pentru copil. Informatia respectivä o primim adecvat, dar elementul afectiv se constituie mai mult ulterior, pe parcurs - în special prin flerul lui Radu Jude de a ne pune în empatie cu emotiile personajelor. Poate cä dacä prima secventä ar fi apäsat doar putin, cu mare grijä, pe pedala respectivä (am în minte câteva exemple cum s-ar fi putut face, dar n-are rost sä le însir aici - nici mäcar nu stiu dacä-s juste), toatä povestea care urmeazä, färä a schimba nimic în ea, s-ar fi desfäsurat pe un întreg palier de tensiune si mai ridicat. E o mizä la care cred cä meritä sä meditäm.
Micul Marian Bratu se relevä surprinzätor de talentat, reusind intuitiv sä-si construiascä personajul din câteva replici si intonatii: un pui de täran inteligent, setos de culturä, stoic si cuminte dar nu lipsit de îndräznealä si personalitate, cu acea perspectivä deziluzionatä (dar nu învinsä!) asupra vietii a copiilor cu fond uman puternic, crescuti în säräcie si greutäti.
Gabriel Spahiu e bun cum îl stim, capabil sä ascundä un adevärat univers interior sub acel chip aspru si cam dezarmonios, cu privirea aparent goalä, dusä undeva departe... Apäsat de viatä, sätul de toate, pästreazä totusi destule resurse de omenie ca sä fie pe cât de complex, pe atât de cuceritor - mä gândesc cä sunt milioane ca el, care ar avea sansa sä se identifice cu personajul (si sä-si recunoascä viata într-a lui), în ideea (idealistä) cä "Lampa cu cäciulä" ar rula prin satele românesti. Poate doar la televizor sä-l vadä - cu conditia sä-l ia în päturä si sä-l ducä din timp la vreun dom' Bichescu, într-o duminicä noroioasä.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 martie, 2006, h. 11:00-12:23
Bucuresti, România

Leonard · 29 Mar 2007, 11:55

jeez! cum poþi sã pierzi vremea 83 de minute (cît durata unui lungmetraj) scriind despre un scurtmetraj (ºi unul prost)?

Pitbull · 29 Mar 2007, 12:08

1) E scurt, da' bun.
2) Ce tie nu-ti place, nu-i întotdeauna prost.
3) Au fost chestii de spus.
4) Uneori, n-am nimic împotrivä sä pierd eu, ca sä câstige altii.

Alex Leo Serban · 29 Mar 2007, 16:15

nu e prost, e ok: bine filmat, bine jukt etc
dar cre k tot hype-ul facut filmului i-a daunat - pt k lumea asteapta marea capodopera...
problema e k e ff previzibil k poveste: la tot pasul, anticipam pasul urmator (hai sa fim seriosi pitbull, k kestia cu tv-ul kre merge totusi (desi cazuse p drum) e clara d la o poshta! i mean, c'mon, minimalism-minimalism, da makr atita sa fi invatat si d la ne-minimalistii d americani: a good happy ending!)

lazarescu are scenarii mai bune

Pitbull · 29 Mar 2007, 16:49

Da, este previzibil - dar, culmea, nu m-a deranjat, poate pentru cä, asa cum am spus si în cronicä, n-am simtit cä era important CE se întâmplä, ci CUM se întâmplä (evident, la 23 de minute, e OK; la 90, we'd have had a problem!). La asta mä refeream si apropo de final: chiar dacä e previzibil cä televizorul va merge, totusi stäm câteva clipe cu sufletul la gurä, în asteptare - cam la fel ca-n "Hârtia...", unde speräm totusi sä nu-i împuste, desi väzuseräm încä de la început... Dupä care simtim bucuria copilului într-un mod foarte sincer si profund (poate si pentru cum rostise de douä ori "Nu merge..." înainte).
Altfel, ai dreptate cä existä riscul ca lumea sä astepte "marea capodoperä", când el de fapt e doar foarte bun, färä a fi iesit din comun. Eu unul, de pildä, chiar nu stiam la ce sä mä astept, nu citisem povestirea, nu stiam subiectul, eram curios si pregätit pentru orice.
Azi am citit si povestirea, pe Liternet. Nu prea mi-a pläcut. E scrisä stângaci - stilul lui Läzärescu pare sä releve un talent încä nerodat si neslefuit. Unele detalii sunt mai bune în povestire - dar, per ansamblu, scenariul o reasazä mai bine.

drudu · 01 Apr 2007, 22:16

Originally Posted by Alex Leo Serban:

lazarescu are scenarii mai bune

ca ala cu mos craciun? sau tzatza craciun, cum ar veni? sunt f.curioasa sa vad cum iese

herbert · 01 Apr 2007, 23:44

bine filmat, onorabil jucat - asta e supriza placuta.
din pacate, povestea e subtire si cam marginala. ori poate nu s-a gasit modalitatea potrivita pt a transpune filmic o asemenea poveste, nu s-a gasit fanta pentru un feeling de copil, care sa se contureze mai clar in film, asa cum e in nuvela...
de fapt, e greu sa filmezi "simtirea" intr-un scurtmetraj.
un scurt memorabil, pe care-l stochezi, e unul care..., sa zicem, te curenteaza...
cred ca Lazarescu are aplecare pt scenariu.
scrie o proza cinematografica. vezi "Trimisul nostru special", aparut anul trecut la Polirom.

Alex Leo Serban · 02 Apr 2007, 06:44

pt drudu

exact ala! s keama 'poveste d craciun' si e hilarious

din pakt 'domnii' din cnc n-au avut destul simt al umorului, to put it mildly

pt herbert

ai pus toate punctele p 'i', sint intru totul d acord!

ulrich · 03 Apr 2007, 16:15

despre "lampa" nu prea stiu ce sa spun,dar r.jude m-a impresionat ultima data intr-un spot facut ptr. un ziar: http://www.iqads.ro/clipul_publicitar_1165/

30 desecunde in care arata ce stie despre oameni:niste nuntasi de cartier cu costume sifonate,fete asimetrice si smocuri de par cazut pe ochi(unde i-a gasit,nene?)...tampenii facute la betie.pur si simplu burl(ac)esc

Proletar · 03 Apr 2007, 16:20

Originally Posted by ulrich:

despre "lampa" nu prea stiu ce sa spun,dar r.jude m-a impresionat ultima data intr-un spot facut ptr. un ziar: http://www.iqads.ro/clipul_publicitar_1165/

30 desecunde in care arata ce stie despre oameni:niste nuntasi de cartier cu costume sifonate,fete asimetrice si smocuri de par cazut pe ochi(unde i-a gasit,nene?)...tampenii facute la betie.pur si simplu burl(ac)esc

da, e reclama la fosta Averea...

Alex Leo Serban · 03 Apr 2007, 19:17

deci: aici discutam dspr produsu numit 'lampa cu caciula'
nu dspr radu jude in general
kre e f talentat

29 Mar 2007, 11:42	#1
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	"Lampa cu cäciulä" O potecä initiaticä - "Lampa cu cäciulä" Mult comentatul "minimalism" se achitä si aici "Miraj"-ele - vi le mai aduceti aminte? Läzile alea masive si greoaie care, dupä ce apäsai pe buton, încet-încet începeau sä bâzâie, pe urmä sä vorbeascä, si-ntr-un târziu li se lumina si ecranul. Au reprezentat o epocä, în România - anii saizeci-saptezeci, cu prelungiri. Chiar si dupä '89, multe familii särace, mai ales la tarä, continuau sä-si atârne relatia cu lumea largä de câte un televizor cu lämpi. Îmbolnävirea lui - sau, mai räu, moartea - putea reprezenta o adeväratä dramä, mai ales pentru un copil; si cu atât mai mult pentru unul istet, ca bäiatul din filmul lui Radu Jude. Asadar, familia e särmanä, dar cumsecade; locuiesc într-un fund de cätun de câmpie, de unde drumul pânä la cel mai apropiat oräsel trece peste sapte väi si-o vale-adâncä. Si, într-o duminicä, tatäl se îndurä sä ducä la reparat televizorul, pentru fiul säu dornic sä vadä la ora sase "filmu' äla cu Bruzli". Aceasta este esenta prozei "Povestire de duminicä", de Florin Läzärescu - o naratiune parcä fäcutä anume spre a deveni film de scurt metraj. E aproape derutantä în simplitatea ei. În dramaturgie, unul dintre exemplele structurale negative e cel asa-numit cu "mä dusei si mä-ntorsei" - adicä o poveste în care nu se rezolvä nimic, sau cel mult se rezolvä la modul liniar, preväzut încä din start: "mä dusei sä cumpär pâine si mä-ntorsei cu pâinea" - sau, aici, cu televizorul reparat. Si atunci - de ce este filmul atât de bun? Cä este! În primul rând, pentru cä Radu Jude a simtit perfect esenta povestirii: nu conteazä ce se întâmplä, conteazä cum se întâmplä; si se întâmplä foarte uman si adevärat, iar aparatul stie sä observe cu discretie si acuitate cele mai subtile detalii si nuante. Conform autorului, e un film despre importanta lucrurilor mici în viatä - si despre relatia tatä-fiu (Gabriel Spahiu si Marian Bratu). Asa cum spunea recent Andrei Gorzo, e imposibil sä mai vezi pe ecran un tatä si un prichindel bätând drumurile, färä ca în minte sä nu-ti räsune acel sfâsietor "Papa...! Papa...!!!" din finalul "Hotilor de biciclete" ai lui De Sica - comparatie în dezavantajul recentului "Pursuit of Happyness", dar absolut onorabilä pentru "Lampa cu cäciulä". Cäci, pästrând proportiile cuvenite, putem identifica în televizorul stricat un fel de bicicletä neorealistä, iar în cuplul Spahiu-Bratu, ceva la fel de adevärat ca între cei doi neprofesionisti de neuitat ai lui Don Vittorio. Scurta poveste - poveste de duminicä, de-o zi, comprimatä în nici jumätate de orä - parcurge spatii banale, prozaice, seci, fiecare cu ciudätenia ei (cel mai mult mi-a pläcut säntoiul întortocheat care taie brambura câmpia, pe care tatäl îl trece pe jos, copilul prin aer - purtat de tatä - dupä care cautä amândoi scândurile läsate de alti drumeti cine stie pe unde, ca sä si le aducä în dreptul cärärii si sä traverseze cu televizorul în päturä; reperul, prezent si la dus, si la întors, are un ce de drum initiatic, sau mäcar de atare potecä - desi poate as fi dorit ca, la înapoiere, sä constatäm o micä închidere de ciclu, cam a aripioara cräiesei albinelor). Se retin, de asemenea, autobuzul de la dus, cu bacsisul pentru sofer si schimbatul pantofilor, si break-ul paradit de la întors... Înghetata doritä de copil, si cârciuma (pentru cä au rämas bani de-o înghetatä si de-o bere) în care se mai produce un mic incident verbal. Atelierul lui Bichescu (Alexandru Georgescu, alt actor teribil de profund si expresiv pe lângä care regisorii români trec färä sä-l vadä - noroc cä l-a mai väzut Radu Muntean, în "Hârtia va fi albasträ"), depanatorul de televizoare atotputernic în siktireala lui, bisnitar dar si om de treabä - si curtea casei, plinä de ciudätei veniti si ei cu câte-un apärätel la reparat, unde are loc haiosul dialog dintre bäiat si mos, despre "coarnele" sau "antenele" furnicii. Ulita de-acasä, de unde totul a început si unde totul se sfârseste, cu replica bäiatului "Uite cam acum începe" si cäzätura tatälui cu televizor cu tot, riscând sä compromitä la spartul târgului toatä odiseea. Foarte frumos construit finalul. Dupä film, Collins comenta cä se temuse sä nu aparä hodoronc-tronc vreo "rästurnare" care sä strice totul. Singura rästurnare din final e aceea cä... asteptäm cu sufletul la gurä sä vedem dacä televizorul va merge sau nu (dovadä cä Radu Jude a stiut el bine ce-a fäcut, în cele douäzeci si trei de minute anterioare). Cele douä replici resemnate ale copilului, "Nu merge...", ne fac sä icnim în râs c-un nod în gât. În sfârsit, când lada-ncepe sä zumzäie, apoi ecranul se lumineazä oblic undeva în stânga cadrului, simtim întru totul bucuria personajelor (sever autocenzuratä, ca la tarä). Pe acest fond picä la tanc replica de-un haz nebun a tatälui: "Vezi, dom'le, Bichescu ästa? Poti si sä cazi cu televizoru', si tot merge!" - dupä care cei doi merg la masä, cadrul rämâne acelasi, si un fade out ne lasä cu genericul final curgând peste comentariul tembel al unei crainice de la teleenciclopedia. De altfel, acest final atât de strâns si economic articulat nu e singurul care dovedeste cä Radu Jude stie sä filmeze. Dupä revelatiile din ultimii doi-trei ani, ne cam tâtâie pipotele de fricä sä nu se räsufle brusc totul - dar iatä cä, în urma alde Puilor, Porumboilor, Muntenilor & Co., tot vin altii si altii, la fel de buni. Mult comentatul "minimalism" se achitä si aici, cu succes, de misiunea unei arte narative precise si angajante. Jude foloseste cu sigurantä aparatul, arätând în primul rând ceea ce e de arätat, färä stilizäri inutile si calofilii (sau cacofilii) ostentative; naturaletea cadrelor e totodatä expresivä în sine, miscärile de camerä, pe urmele personajelor, îsi depäsesc automat rolul informativ, dobândind treptat dinamism si încärcäturä dramaticä; lumina crudä, ca-n realitate (dar färä sterilitäti "fotografice"), reconstituie rapid si eficient atmosfera mohorâtä nu numai a unei duminici ploioase în satele de câmpie, ci si a acelui mod de viatä în ansamblul lui. De remarcat si abstractizarea reperelor spatio-temporale - povestea se petrece undeva (la câmpie) cândva (în ultimele douä decenii). Televizorul cu lämpi o agatä de epoca Ceausescu, dar filmul cu Bruce Lee o trage clar dincoace de Revolutie. Pretul televizorului de ocazie oferit de Bichescu ("zece chiftele" - mii, sä fie?) ar plasa-o pe la începutul anilor nouäzeci, iar numerele masinilor, si mai recent - desi, în fond, n-are nici o importantä; Radu Jude n-a vrut decât sä relateze o întâmplare umanä, nicidecum "de epocä". Ca sä-i däm si criticului ceea ce i se cuvine, as zice cä n-ar fi stricat, undeva la început, un element care sä semnifice mai apäsat importanta televizorului pentru copil. Informatia respectivä o primim adecvat, dar elementul afectiv se constituie mai mult ulterior, pe parcurs - în special prin flerul lui Radu Jude de a ne pune în empatie cu emotiile personajelor. Poate cä dacä prima secventä ar fi apäsat doar putin, cu mare grijä, pe pedala respectivä (am în minte câteva exemple cum s-ar fi putut face, dar n-are rost sä le însir aici - nici mäcar nu stiu dacä-s juste), toatä povestea care urmeazä, färä a schimba nimic în ea, s-ar fi desfäsurat pe un întreg palier de tensiune si mai ridicat. E o mizä la care cred cä meritä sä meditäm. Micul Marian Bratu se relevä surprinzätor de talentat, reusind intuitiv sä-si construiascä personajul din câteva replici si intonatii: un pui de täran inteligent, setos de culturä, stoic si cuminte dar nu lipsit de îndräznealä si personalitate, cu acea perspectivä deziluzionatä (dar nu învinsä!) asupra vietii a copiilor cu fond uman puternic, crescuti în säräcie si greutäti. Gabriel Spahiu e bun cum îl stim, capabil sä ascundä un adevärat univers interior sub acel chip aspru si cam dezarmonios, cu privirea aparent goalä, dusä undeva departe... Apäsat de viatä, sätul de toate, pästreazä totusi destule resurse de omenie ca sä fie pe cât de complex, pe atât de cuceritor - mä gândesc cä sunt milioane ca el, care ar avea sansa sä se identifice cu personajul (si sä-si recunoascä viata într-a lui), în ideea (idealistä) cä "Lampa cu cäciulä" ar rula prin satele românesti. Poate doar la televizor sä-l vadä - cu conditia sä-l ia în päturä si sä-l ducä din timp la vreun dom' Bichescu, într-o duminicä noroioasä. Pitbull (Mihnea Columbeanu) 28 martie, 2006, h. 11:00-12:23 Bucuresti, România

29 Mar 2007, 11:55	#2
Leonard alter-ego Join Date: Feb 2003 Location: Paper St. Soap Company Posts: 1,967	jeez! cum poþi sã pierzi vremea 83 de minute (cît durata unui lungmetraj) scriind despre un scurtmetraj (ºi unul prost)? __________________ Prepare to evacuate soul

01 Apr 2007, 23:44	#7
herbert Guru Join Date: May 2004 Posts: 2,026	bine filmat, onorabil jucat - asta e supriza placuta. din pacate, povestea e subtire si cam marginala. ori poate nu s-a gasit modalitatea potrivita pt a transpune filmic o asemenea poveste, nu s-a gasit fanta pentru un feeling de copil, care sa se contureze mai clar in film, asa cum e in nuvela... de fapt, e greu sa filmezi "simtirea" intr-un scurtmetraj. un scurt memorabil, pe care-l stochezi, e unul care..., sa zicem, te curenteaza... cred ca Lazarescu are aplecare pt scenariu. scrie o proza cinematografica. vezi "Trimisul nostru special", aparut anul trecut la Polirom. __________________ "Nu te apleca decat pentru a iubi. Daca mori, tu continui sa iubesti" - Rene Char

03 Apr 2007, 16:15	#9
ulrich Guru Join Date: Feb 2004 Posts: 430	despre "lampa" nu prea stiu ce sa spun,dar r.jude m-a impresionat ultima data intr-un spot facut ptr. un ziar: http://www.iqads.ro/clipul_publicitar_1165/ 30 desecunde in care arata ce stie despre oameni:niste nuntasi de cartier cu costume sifonate,fete asimetrice si smocuri de par cazut pe ochi(unde i-a gasit,nene?)...tampenii facute la betie.pur si simplu burl(ac)esc __________________ Our lives begin to end the day we become silent about things that matter.

Thread Tools	Search this Thread
Show Printable Version Email this Page	Search this Thread: Advanced Search

Filme pe genuri

Filme 2024

Filme noi

Descarcă aplicaţia Cinemagia

Urmăreşte-ne pe

Filme pe genuri

Premii filme

Filme noi

Filme 2024

Index filme

Program cinema

Actori populari

Trailere filme

Filme populare

Premiere cinema

În curând la cinema

Filme noi în SUA

Program TV

29 Mar 2007, 12:08	#3
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	1) E scurt, da' bun. 2) Ce tie nu-ti place, nu-i întotdeauna prost. 3) Au fost chestii de spus. 4) Uneori, n-am nimic împotrivä sä pierd eu, ca sä câstige altii.

29 Mar 2007, 16:15	#4
Alex Leo Serban Guru Join Date: May 2003 Posts: 4,805	nu e prost, e ok: bine filmat, bine jukt etc dar cre k tot hype-ul facut filmului i-a daunat - pt k lumea asteapta marea capodopera... problema e k e ff previzibil k poveste: la tot pasul, anticipam pasul urmator (hai sa fim seriosi pitbull, k kestia cu tv-ul kre merge totusi (desi cazuse p drum) e clara d la o poshta! i mean, c'mon, minimalism-minimalism, da makr atita sa fi invatat si d la ne-minimalistii d americani: a good happy ending!) lazarescu are scenarii mai bune

29 Mar 2007, 16:49	#5
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Da, este previzibil - dar, culmea, nu m-a deranjat, poate pentru cä, asa cum am spus si în cronicä, n-am simtit cä era important CE se întâmplä, ci CUM se întâmplä (evident, la 23 de minute, e OK; la 90, we'd have had a problem!). La asta mä refeream si apropo de final: chiar dacä e previzibil cä televizorul va merge, totusi stäm câteva clipe cu sufletul la gurä, în asteptare - cam la fel ca-n "Hârtia...", unde speräm totusi sä nu-i împuste, desi väzuseräm încä de la început... Dupä care simtim bucuria copilului într-un mod foarte sincer si profund (poate si pentru cum rostise de douä ori "Nu merge..." înainte). Altfel, ai dreptate cä existä riscul ca lumea sä astepte "marea capodoperä", când el de fapt e doar foarte bun, färä a fi iesit din comun. Eu unul, de pildä, chiar nu stiam la ce sä mä astept, nu citisem povestirea, nu stiam subiectul, eram curios si pregätit pentru orice. Azi am citit si povestirea, pe Liternet. Nu prea mi-a pläcut. E scrisä stângaci - stilul lui Läzärescu pare sä releve un talent încä nerodat si neslefuit. Unele detalii sunt mai bune în povestire - dar, per ansamblu, scenariul o reasazä mai bine.

02 Apr 2007, 06:44	#8
Alex Leo Serban Guru Join Date: May 2003 Posts: 4,805	pt drudu exact ala! s keama 'poveste d craciun' si e hilarious din pakt 'domnii' din cnc n-au avut destul simt al umorului, to put it mildly pt herbert ai pus toate punctele p 'i', sint intru totul d acord!

03 Apr 2007, 19:17	#11
Alex Leo Serban Guru Join Date: May 2003 Posts: 4,805	deci: aici discutam dspr produsu numit 'lampa cu caciula' nu dspr radu jude in general kre e f talentat