Sarbatoarea Filmului Francez

[BeNnY]

Filmele bune s-au dus la cluj. Animatiile gen. Si azi a fost deschiderea, cu La Marche de l'empereur (filmul cu pinguini) care a fost frumos, dar foarte plictisitor. Si enervante voice-over-urile. Niste filme care par dragute: Le Couperet, 5x2, L'Equipier. Si atat deocamdata.

[Alex Leo Serban]

hi, benny! long time no see - pe tine & pe ogto
da, si pe mine m-au cam deranjat voice-over-urile... si nu atit vocile (pe cea a copilului am suportat-o - mai putin pe aia a copilului din sala! ), dar textul ala cretin, atit de 'poeticos-tuberculos' & francais, m-a cam doborit... what the heck - 'microcosmos' functiona f f bine si fara timpeniile astea pt spectatori imbecili!

de vazut: neaparat integrala tati (dspr care am facut - in parte - si 'fotogramele' de astazi: invitat, dan perjovschi), si mai ales genialul 'playtime' (care, i can bet, n-o sa prinda la 'grupa mica': tu, ogto, korben etc).
apoi ar mai fi: cele 2 fr. ozon ('5x2', 'le temps qui reste'), 'la cienaga' (argentinian), 'platform' (chinezesc)... cum se vede, filmu francais al mai bun e pe baza de coproductii

dar cei care ati ratat, aseara dupa pinguini, 'stage beauty' la studio - filmul de inkidere al festului britanic -, ati fost f prost inspirati: a fost superb, with an enthusiastic response from the audience (aplauze minute in sir, stat lung pt q & a, etc) :love:

[ogto]

ura, a inceput sarbatoarea filmului francez.

It all began cu maratonul pinguinilor (thx to als), unde N-A vorbit doamna Nestor (spre bucuria tuturos) si doua reclame foarte misto la Orange (daca ar fi fost doar reclamele era mai bine).

"mAratonul Pinguinilor" - Cam plicticos, dragut, nu frumos (putine chestii sunt frumoase). TREBUIE sa fac referitna la episodul genial (aren't they all) din futurama, 'birdbot of icecatraz", astia ajung pe o planeta glaciara plina de pinguini si fac totul varza iar la final dupa ce pleaca si lasa pinguinii sa-si continue viata linistita doi pinguini gasesc doua pusti ramase de la tipi, se uita unu la altul, se incrunta si incarca pustile, The end. Vad ca mai toti au remarcat VO-ul enervant, tipic frantuzesc si poetic (Gen Love & Death, scena cu "Weet" de la sfarsit), o vai, o. nu., u.e., n.a.-t.o .si asa mai departe. Ar fi fost misto un rewrite american la film cu Beach Boys in fundal cand intra aia mici in apa si comentarii Simpsonesti gen "My wife's gonna kill me", "Hey, you're a GUY!" sau "Let's drop the kids of at the incubator and play poker over the the club house". Daca se intoarce stimabilul nightwane in romania si binevoieste sa vada filmul poate chiar vom face un rewrite. Ok, destul despre filmul asta si prea multe paranteze. Astept Marsul lemurilor.

Ce pare misto: LE filmeur, platform, chestii animate, Le Couperet si restul arata a ultra-tragedii frantuzesti poetice cu femei batute, oameni morti si tipi imbracati in negru cu palariute in cap.

[Leonard]

sunt groaznic de multe, cred cã similar cu TIFF-ul. tot încerc sã fac o selecþie la ce sã mã duc, dar am parcurs cam nici jumate din listã ºi deja am ales vreo 15 :(

[obvious]

in afara de le filmeur (aproposito, caut si eu "vies" al tipului astuia, help?!), inca fo doua (gen doo wop de amoru artei) si integrala tati, cam liniste.

mai e ceva de vazut? gen ozon-urile alea?

[ricutza]

am vazut L-ex femme de ma vie. Nu e cine stie ce dar mi s-a parut totusi simpatic. Se apropie destul de mult de stilul hollywoodian al comediilor de vazut duminca seara la televizor, insa pastreaza intamplarile aparte si rasturnarile de situatii specifice filmului francez.

[KORBEN]

sa vedem
1 deschiderea cu marsul pinguinilor 1/5 :sick:
prost inspirata alegerea
muzika retarda, voice-off-uri impardonabil de cacacios-pretentios-poetico-abisale (herbert, u MUST love this movie), pliktis incomensurabil (o ora si jumate de infatuare inutila)
trei chestii frumoase
filmarile subacvatice ( mergea un bjork p fundal) :shock:
cele 10 secunde cu MEDUZE
si PESCARUSUL roscat si criminal cu ciocl blindat :love: :love:
filmu asta a spart simpatia mea pt pinguini (generata de chilly-willy si batman returns si madagascar) si a facut din mine un penguin hater de moment
2 le couperet 4/5 :w00t:
dl gavras, mai putin politic decat am inteles ca e dansul de obicei
jose garcia fenomenal intr-un film care e comedie neagra ca smoala
socant de american-psycho-ish ca feeling si final;
doua ore si 2 minute care nu le simti cand trec, nimic in plus
3 innocence 4/5 :shock:
intr-un cuvint pedophyliaque
pe larg fantasma excelent tinuta ca regie si mister facuta de si pentru pedofili, cu fetite intr-un inetrnat dintr-o padure
multe chestii care sunt sau nu sunt ce par a fi
putin cam lung
4 l`equipier 3/5 :?
daca nu ar fi fost melo-drama ci drama cinstita mi-ar fi placut
o poveste cu un tip care vine intr-un orasel de pe o insulita sa lucreze la far
si fiind bretoni, toti il persecuta, dar el e bun ca painea pamantului
pana o reguleaza pe sotia singurului tip care chiar ii e prieten
mam gandit la dogville (povestea nu are atatea semnifiactii si rama in care e pusa o depuncteaza rau, dar are pe mani bune foarte mult potential, prost exploatat aici) si la stephen king (farul, locuitorii) si la la vie est un long fleuve tranquille (la asta nu stiu de ce m-am gandit)
5 doo wop 1/5 :sick:
pliktisitor, lent, fara vreun lucru inteligent de trasnmis sau artat

[BeNnY]

Feux Roges - 8/10 - Hm. Greu de descris plot-ul. El si ea se cearta in masina. Ea nu mai vrea sa mearga cu el cu masina si ia trenul. El se imbata din ce in ce mai tare. Seara. Dimineata urmatoare el la ea la spital cerandu-si scuze si impacandu-se cu ea. Intre timp fugari, baruri, tipul principal care arata ca un broscoi, cricuri, road kill-uri si, mai ales, whisky. Relativ misto facut si filmat, tensiunea si interesul se tin bine, dar muzica e foarte proasta. Un fel de muzica orientala combinata cu muzica frantuzeasca si muzica de cacat. Iese un cacat pseudooriental-frantuzesc deranjant. M-a plictisit la un moment dat. Dar overall misto.

Mon Idole - 9/10 - Comedie frantuzeasca. Comedie frantuzeasca buna. Inedit macar prin asta. Un tip insignifiant in ierarhia unei companii tv e adoptat de un tip semnificativ in ierarhia aceleiasi companii tv. Suspect de repede. Si e dus la casa lui de vacanta si i se intampla tot felul de chestii la fel de suspecte. La un moment dat incepe se dea senzatia de Calvarul (stiu ca acum am speriat foarte multi oameni, dar asemanarea e vaga), oarecum aceleasi situatii, doar mai putin zoofile si homosexuale, oricum nu se pune accentul pe asta, pentru ca in principiu e o comedie. Un mort mai tarziu filmul se termina. Si e mancata aceeasi cantitate de cacat pe care o mananca un Teletubbie in 3 episoade. Final bolnavicios de optimist si roz. Roz!

Sunt socat. Aparent sunt filme misto in festivalul asta. Astea mi-au placut, iar marsul pinguinilor nu e prost, doar (foarte) plictisitor.

[ricutza]

am vazut si eu azi Innocence si mi-a placut super mult. m-a stresat un pic genericul de inceput care mi s-a parut foarte plictisitor...dupa ce l-am vazut m-am gandit ca cine incepe cu un astfel de generic, continua intr-un ritm alert ca sa nu adoarma spectatorii, dar ce sa vezi, urmeaza o suita de cadre statice si zici ca te uiti la niste fotografii. apoi incepi sa-ti dai seama ca regizoarei ii place sa povesteasca lucrurile mai altfel si filmul incepe sa te prinda. Mi-a placut ca personajele comunica mai mult prin priviri si gesturi decat prin cuvinte, mi-a placut modul in care este tratat un subiect destul de grav si serios si mi-a placut faptul ca fetitele vin in casa intr-un cosciug.

Am vazut apoi Feux Ruges. Nu stiu daca mi-ar fi placut mai mult daca nu l-as fi vazut dupa Innocence, dar asa, mi s-a parut lung, previzibil, plictisitor, cu mult prea multe cuvinte si foarte cuminte realizat avand in vedere ca personajul principal e 70% din film, beat. Subiectul chiar ar fi permis o abordare ceva mai subiectiva, sa fi intrat mai mult in starea personajului, sa-i fi simtit mai mult regretele. Dialogul face legea in filmul asta.

Seara mea s-a incheiat cu Violent Days - Dry, de la care eu ma asteptam sa fie ceva in genul Almost Famous, nu stiu de ce. Insa nu numai ca filmul nu reuseste sa trasmita nici un fel de sentimente legate de perioada rock& roll-ului dar practic nu are nici o idee. N-am reusit sa inteleg ce se vroia de la mine ca spectator. E drept ca am ratat inceputul, dar n-am gasit nici un motiv care sa ma faca sa nu regret ca mi-ai pierdut o ora uitandu-ma la film. N-am simtit personajele, n-am inteles de ce actioneaza cum actioneaza, n-am inteles finalul, n-am simtit nici atmosfera.... mi-a lasat un gust amar.

[Alex Leo Serban]

la 'feux rouges', cel mai tare mi-au placut acele telefoane 'seriale' pe care le da daroussin la un moment dat: unseen before & uncanny!

[BeNnY]

Da, am uitat de aia. Oricum, filmul are niste momente foarte misto. Si fugarul arata ca un big ol' mean machine.

[ogto]

ok, french movies, majoritatea fiind cu 'gay cowboys eatin' pudding', dar am reusit sa trec peste alea si sa vad niste chestii bune :shock:

Feux rouges - am pierdut inceputu filmului dar am prins repede ce se intampla. Un tip gen scund, chel, cocosat, cu camasa bagata in pantaloni pleaca cu nevasta stilata noaptea dupa copii, se cearta, se despart pe drum si tipul merge singur cu masina dupa copii, devenind din ce-n ce-n mai beat si agatand un tip pe drum. Clasfic acest film ca fiind "un 'road movie' improbabi", chestia cu evadatul e bine introdusa in poveste fara sa tipe a "COINCIDENTA HOLLYWOODIANA, mama, fix asta e alesul, cum asa". Cineva s-a plans ca a fost cam plictisitor dar regia si imaginea e foarte misto, gaseste un ritm just right, nici o scena nu tine prea mult, nu zaboveste, cadre misto. Tin minte scena din padure, evadatul il taraie pe tip si il lasa sprijinit de un copac, fiind iluminat de lumina farurilor, iar in spate e negru total, o da. Undeva la mijlocul filmului asta e intr-un satuc si n-o poate contacta pe sotia lui, se duce la un dinner micut cu o tipa franceza neobisnuit de 'buna' si amabila, aici da vreo 20 de telefoane in lant, incercand sa dea de sotia lui. Desi filmu nu e o mare capodopera mi-a placut enorm, dar nu l-as vedea a doua oara. Surprize multe la festivalul asta.

Mon Idole - O da. Aici incepe distractia. Best movie so far. Intr-o televiziune unde toti sunt nemilosi, dog eat dog word, un asistent se remarca in fata sefului uber cool (scena slow-motion pe muzica de la inceput cu sef care intra in caldire ne asigura ca he is the cool element of the story), iar incepe intre asistent, sef si sotia lui o relatie amicala. Tipu se duce la casa de la tara a sefului pt weekend, sa stea cu el si sotia lui, si-o trage cu sotia, cu acordul sotului, vedem pe sotie (diane kruger) goala, marca unui film bun si alte chestii din ce-n ce-n mai bizare. Toate chestia degenereaza sublim intr-o chesti psihopatica, nebuna, crima intunecata si putintica actiune de genul fugit prin padure si urmarit de un batranel cu o pusca, imbracat ca bebelus (sper ca n-am zis prea multe). Povestea e geniala, gen hollywood n-ar putea sa faca niciodata asa ceva, personajele devin din ce-n ce-n mai 'futu-te' pana cand sunt cu totul distruse, nu e nimic gratis, umorul, ciudatenia, crima si actiunea e dozata perfect. Tipul sef aduce aminte a un Alan Rickman mai dur si mai cool (alan rickman e classy, not cool), tipu asistent e cam fraier, cam enervant, cam blunt, perfect, iar tipa e divina. Nu avem parte de cadre miscate sau filmari din mana haotice, muzica e in general buna si cool dar cele mai tari sunt scenele de tipul "sefu intra in slowmotion in cladire" sau asistenul vede pe sotie stand jos nemiscata si restul se misca haotic si rapid in jurul ei. Can it get any better? yes, but it gets worse. Finalul se strica cumplit, adica ultimile 5 minute. O da pe o chestie gen curcubeu si muzica pozitiva, sa intre desenele animate, eu as fi dorit ceva mai sumbra, macabru, urat care in care sa ne fie clar ca toti erau facuti varza. Putea fi perfect (in sensul ca facea tot ce-si propunea sa faca) dar finalul strica. Oricum, genial filmul nontheless.

la blessure - o super plictiseala tampita cu negri imigranti. Cadre lungi si inutile, multa poezie, FOARTE multa poezie. Personajele emana poezie tot filmul, si are 2 ore si 40 min. Numia ca nu era titrat si eu nush franceza decat sa spun "mi se falfaie" si am plecat dupa 20 de minute.

[BeNnY]

La Blessure - Am intrat si am vazut ca n-avea subtitrare. Chiar ma intrebam de ce au venit asa putini la asta, ca suna misto. Cadre fixe, foarte fixe, dar super pretentioase, trage de saracii africani care, na, n-aveau what it takes ca sa faca fata la asa o solicitare. In orice caz. Am inteles eu ceva de-acolo, unu negru se duce sa ia pe cineva de la aeroport, acolo alti negrii sunt bagati intr-o fel de celula de unde-s luati si batuti pe drum si bagati intr-un avion si dupa aia descarcati din avion si bagati la loc in autobuzu cu care au venit. Dar nu prea am inteles aici, astia nu voiau nici in avion nici afara nici nicaieri. Oricum. Dupa vreo 20 de minute primesc un sms ca filmul are 2 ore 40 asa ca fug fara sa ma uit inapoi.

Apoi voiam sa ma duc la Holy Lola dar m-am razgandit pe drum pentru ca probabil e o foarte mare laba. Si m-am dus la Playtime.

Playtime - (din integrala Jacques Tati) - Umorul e de cele mai multe ori bun, dar fizic, gaguri gen stan si bran sau filmele mute, expresionism cat cuprinde. Jacques Tati seamana, ca prezenta pe ecran (si nu numai), cu Peter Sellers. Dar glumele sunt lungite foarte mult si, desi initial erau bune, ajung plictisitoare, le suprafumeaza, na, si e foarte solicitant pentru ca tot timpul apar chestii in cadrele deja haotice si obositoare gen un preot cu un O deasupra capului si trebuie sa cauti chestiile astea. Dar astea nu fac filmul unul prost, deloc, doar ca trebuie sa ai rabdare si energie ca sa-l vezi. Filmul e misto, asa ca o sa mai vad Tati-uri.

[herbert]

(...) voice-off-uri impardonabil de cacacios-pretentios-poetico-abisale (herbert, u MUST love this movie), pliktis incomensurabil

wow, "microbul vorbitor" se gandeste la mine cand se loveste de poezie...
merci. ce sa-ti spun pentru a te mentine in vartejul inspiratiei? poate "Allah Akbar!" - foarte popular astazi in Franta... nu afirm ca trebuie (u MUST) sa rezonezi...

[BeNnY]

5x2 - Nu stiu ce s-ar putea scrie despre filmul asta. Va scriu plot-ul. E prezentata relatia unui cuplu, de la despartire pana la intalnire (in ordinea asta), din momentul in care semneaza actele de divort, la momentul in care ea il deranjeaza pe el in apa cand inoata. Si mi se pare singurul mod in care putea fi prezentata. Sau cel ideal, in orice caz. Mi-a placut ca nu exista un personaj negativ, nu incrimineaza nici pe el nici pe ea, amandoi gresesc, noi hotaram care a gresit mai tare. El poate parea un foarte mare jeg (nu e langa ea cand naste etc.), dar e la fel ca ea, numai ca mai subtila. Primul Ozon.

Mon Ange - 7/10 - O tipa primeste un telefon care nu era destinat ei, in care o detinuta isterica o roaga sa-i ia copilul de la un fel de casa de copii/spital si sa-l aduca sa se vada cu ea la gara. Mama copilului e omorata din cauza unei datorii pe care o avea, iar tipa care primeste telefonul ramane cu copilul pe cap. Filmul nu e prea reusit, dar imaginea si actorii sunt destul de misto (mai ales copilul cand vede ca ma-sa-i moarta), dar Frydman asta trage de niste cadre de te plictiseste pana la epuizare. Si se desfasoara destul de lent, desi sunt alergate personajele principale prin cadru. Dar absolut remarcabila e coloana sonora (care include Tom Waits!!! - combinat cu o polka). Si cam atat. Relatia dintre tipu de 15 ani (atat ii dau eu) si tipa de vreo 26 se dezvolta misto.

Le temps qui reste - 8.5/10 - Simplu si direct si, ma rog, banal: un barbat afla ca o sa moara in vreo 3 luni. Apoi Ozon decide ce face el in lunile astea, care sunt enervant de scurte si filmul mult prea scurt pentru ce-ar fi trebuit sa fie. Moartea trebuie elaborata. Barbatul ala in 85 de minute incearca sa sarbatoreasca viata, dar Ozon nu prea-l lasa, il inghesuie cu restrictii stricte temporale. Asta a fost nasol, foarte. Altfel, filmul misto si actorul foarte bun. Si din nou, coloana sonora a dracu' de buna. Nu stiu ce naiba fac francezii astia de nimeresc muzica atat de bine. Al doilea Ozon.(am inteles ca Sous le sable tot al lui Ozon darama oameni, sa-l vad, sa nu-l vad? ALS?)

Brice de Nice - Film cu prosti. Foarte foarte prosti. Si foarte foarte entertaining. Un tip, Brice (care seamana cu Ali G, oarecum, ca stil) e Boddhist - pentru cei inculti, ca mine, Bodhi e Patrick Swayze din Point Break, nu ca n-ai afla din film cand vezi altarul inchinat lui Patrick Swayze. Si e foarte prost, el si prietenii lui Marius de Frejus, Igor d'Hossegor, Nikos de Mykonos, Babakar de Dakar si Arnaud de Lacanau. El crede ca e un surfer foarte tare. Ma rog, descrierea filmului ar fi stupida si inutila, e unul din filmele absolut retardate, gen Baseketball, care pot sa-ti placa foarte mult sau sa-ti displaca foarte mult. Eu nu m-am mai entuziasmat asa de cand eram o fetita mica. Nu stiam ca francezii sunt capabili de asa ceva. Dar aici coloana sonora nu mai e asa buna - desi sunt 2 momente in care toata lumea canta, musical style.

Sunt prea multe filme, gen TIFF, iar Bucurestiul e un oras de cacat pentru un festival.

[KORBEN]

6 feux rouges 3/5
un barbat traieste in umbra (si, evident, sub papucul) unei sotii constipate; pleaca in vacanta, se cearta, el bea in loc s-o bata pana se kk p ea; ea pleaca la gara; el intalneste un tip dubios si-l ia in masina; a doua zi nevasta constipata nu e de gasit
ar fi iesit un thriller cel putin ok (regie remarcabila, filmat pe-alocuri in maniera classica americana) dar scenariul flatuleaza impardonabil pe ultimii 50 de metrii
si daca e viol, viol sa fie, da sa vedem si noi

7 mon idole 4/5
comedie absolut remarcabila despre un mic viezure sufletist si arivist care lucreaza la un post tv si despre cum intra el in gratiile sefului, guru al emisiunilor tip “bate-ma” si “surprize nasoale, surprize nasoale”
momente demente si o caruta de idei interesante

8 25 degres en hiver 3/5
comedie nici prea dulce, nici prea amara nici prea sufundata in realitatea sociala despre un barbat si trei femei de trei varste diferite (fii-sa, ma-sa si o ukraineanka de varsta lui)
are, cel putin in opinia mea un touch de almodovar

9 la petite chartreuse 3/5
o poveste despre omul care nu a plans niciodata si fetita care dupa ce omul care nu poate sa planga o izbeste cu masina nu mai poate sa vorbeasca e un no-no total
din fericire, actorul principal (olivier gourmet) salveaza ce se mai poate salva

10 holy lola 2/5
doua ore si zece minute pentru o chestie care putea fi, cel mult, subiect de scurt metraj neinteresant
un cuplu francez se duce in cambodgia ca sa adopte un copil
sotia prezinta genul de manifestari in fata carora orice tip ar trebui s-o izbeasca in mod reretat cu capul de chestii mari si contondente (pereti, scari, mobilier)
sotul e un pampalau, care daca tot vroia urmasi putea sa-si gaseasca o femeie apta de procreere
filmul e o chestie gen banal si exemplu perfect de “asa filme sa vezi tu cu ma-ta, tavernier plicticos ce esti!!!!!”

paranteza
le marche de l`empereur trebuie vazut in varianta engleza, cu aceleasi imagini dar fara voice-ff-uri d tot kktu si muzika imbecila
disponibil pe cd este un dokumentar care puncteaza cel putin 3/5
inchid paranteza

11 brice de nice 4/5
comedie. Am ras. Brice un individ cu creierul mort care se crede mare surfer

12 le grande voyage 5/5
film mic, dar bine facut dsp relatia dintre un tata si fiul sau. Care merg la mecca. Din franta. Cu masina. Intimist dar distant, minimalist dar atasant. Cam “formulaique” in ce priveste scriitura.

13 mon ange 2/5
un film care, desi romantic nu mi-a fost antipatic; roluri bine jucate, dar ceva gresit la regie (poezia e cam in ur face, timpii morti)

[Alex Leo Serban]

pt benny

nu, tipu din 'le temps qui reste' (fotografu) decide, pur si simplu, ca ultimele momente ale vietii sale sint ale sale, ii apartin - si de aceea se rupe de familie (cu except bunicii) & iubit/prieteni... nu stiu daca 'sarbatoreste viata' - n-am avut impresia asta -, dar in orice caz vrea sa se bucure de ce i-a mai ramas: 'timpul care ramine'. de aceea si cadrul final - in timp 'real' aproape -, cind plaja se goleste de lume & el ramine acolo, intins... mie mi-a placut tocmai pt ca e scurt, 'economic', fara blablauri metaforico-metafizice. si mi-a mai placut ca mortu-to-be (ca sa zic asa) nu e idealizat & nu are 'un msg f f important de transmis umanitatii': e 'just a guy', destul de arogant-antipatic de altfel, care tries to deal with it in his own way...
nu mi se pare un subiect f complicat, poate ciudat - dar asta e 'specialitatea' lui ozon. ah, si morbid: din ac. pdv, trebuie vazut 'sous le sable'! mi se pare capodopera lui ozon - si cel mai bun rol al lui charlotte rampling ever!!

[obvious]

uuuu....corect, sous le sable.
rampling in schizoidie totala...da' ce, e acum, in fest? nu e!!

[BeNnY]

pt benny

Senzatia asta mi-a dat-o mie. Mi-a placut ca nu a spus nimanui si ca, da, era just a guy. Azi Costa Gavras!

[KORBEN]

14 un petit jeux... 4/5
s-au mai facut demi-comedii cu anturaj mare si regasit dupa ani si problemele lor
da` aici umorul e ok (cam acid, cam "de siruatie", dar eficient)
personajele sunt interesante
si ideea de final (accidental? dar necesar) de realtie suprapusa peste debarasarea unei case de la tara mi se pare f inteligenta
15 le filmeur 5/5
oarecum dogma, oarecum dokumentar, multa poezie, un film funebru (o para putreba, pui de veveritza mortri, batranete, proteze dentare, cancer de piele) despre o lume desirata si murbunda
cele mai bune cadre (cred ca tipu e un fotograf de exceptie) vazute in cinema in ultimele luni
must see, desi este o experienta cat se poate de traumatizanta