SONDAJ: Top Filme 2011

[Sieg]

update Top 10 Released

1. Melancholia (Lars Von Trier)
2. Another Year (Mike Leigh)
3. 127 Hours (Danny Boyle)
4. Never Let Me Go (Mark Romanek)
5. Rango (Gore Verbinski) - *new entry*
6. Midnight in Paris (Woody Allen)
7. Drive (Nicolas Winding Refn)
8. Margin Call (J.C. Chandor)
9. The King's Speech (Tom Hooper)
10. Black Swan (Darren Aronofsky)

Black Swan este mult supraapreciat. Scenele de lesbi cu Natalie P. au contribuit substantial la rating si buget...

[Liviu-]

Ma indoiesc ca asta e motivul pentru care Black Swan e supraapreciat, o afirmatie cu care sunt de acord, desi n-ar parea dupa pozitia pe care se afla in topul meu. Mai degraba Twinsen a ochit motivul asta, ca si altii inaintea lui cand am mai discutat despre film. Din pacate nu prea au fost in cinemaul mioritic filme care sa fie vizibil peste Black Swan. Executia filmului a fost la inaltime, chiar daca psihologia lui e oarecum de balta.

In alta ordine de idei am mai invartit si eu filmele prin topul oficial si am introdus Des hommes et des dieux. Si in topul neoficial a intrat The Day He Arrives, desi nu cred ca o sa ramana prea mult timp acolo. A fost primul film de Sang-soo Hong pe care l-am vazut si cred ca vor mai urma si altele.

[Mercutio]

Black Swan este mult supraapreciat. Scenele de lesbi cu Natalie P. au contribuit substantial la rating si buget...

ca au contribuit (scenele lesbi) la rating nu discut, dar la buget nu prea inteleg cum or fi contribuit.

ca au contribuit (scenele lesbi) la rating nu discut, dar la buget nu prea inteleg cum or fi contribuit.

Poate s-au vandut bilete in timpul filmarilor.

[Federico]

Top 10 Released
1. Le quattro volte

Jesus, ce optiune... insolenta!
Mie mi-a placut aspectul jucaus-experimental al..."chestiei", dar luat la bani marunti nici nu sunt sigur ca-l consider (la fel ca si cu "The Sunset Limited" ) un film, in sensul deplin al termenului.

Twinsen, daca l-ai vedea!...

Poate s-au vandut bilete in timpul filmarilor.

lolz

[Liviu-]

Jesus, ce optiune... insolenta!
Mie mi-a placut aspectul jucaus-experimental al..."chestiei", dar luat la bani marunti nici nu sunt sigur ca-l consider (la fel ca si cu "The Sunset Limited" ) un film, in sensul deplin al termenului.

L-am vazut si eu acum cateva ore. Mi-a placut, dar nu intr-atat de mult incat sa intre in top. E un film oarecum simplist, chiar daca aparent pare a avea o oarecare filosofie, dar ca experiment e destul de interesant.

Twinsen, daca l-ai vedea!...

Daca tot suntem la asta, Twinsen, ca tot m-ai intrebat de Anatolia, nu e un film pe care sa ti-l recomand dupa experienta din turneu. E un film foarte static, cu destul de putin dialog si mai e si lung pe deasupra. Nu stiu, nu pare genul tau de film.

Daca tot suntem la asta, Twinsen, ca tot m-ai intrebat de Anatolia, nu e un film pe care sa ti-l recomand dupa experienta din turneu. E un film foarte static, cu destul de putin dialog si mai e si lung pe deasupra. Nu stiu, nu pare genul tau de film.

Pai tot nu e de gasit nicaieri. In seara asta am incercat Nader And Simin, A Separation. Am rezistat jumate de ora.

[MinRep]

Jesus, ce optiune... insolenta!
Mie mi-a placut aspectul jucaus-experimental al..."chestiei", dar luat la bani marunti nici nu sunt sigur ca-l consider (la fel ca si cu "The Sunset Limited" ) un film, in sensul deplin al termenului.

Really? Eu as zice ca, alaturi de ”Essential Killing”, „Le quattro volte” este singurul film din ultimii ani care se apropie de un cinema ”pur”, al imaginilor.
Dar oricum, sunt multe lucruri de admirat la regia lui Frammartino. Dincolo de sistemul de imagini si „coregrafia” anumitor secvente, acesta are un simt al spatiului, al geografiei (si geometriei) locurilor in care filmeaza, cu satul asezat in „centrul universului” si toate evenimentele avand loc in jurul acestuia. „Le quattro volte” nu este un film experimental, nici un film care se bazeaza pe un gimmick/tertip. In felul sau, este chiar un film narativ. Sau un documentar... Imi place ca nu poate fi incadrat intr-un gen anume.

[Liviu-]

Ah, pai daca la Nader si Simin ai rezistat o jumatate de ora (mi s-a parut la fel de captivant ca un thriller) la Anatolia timpul se masoara pana la 10 minute. Mai bine nu-l mai cauta Idem pentru The day he arrives, in caz ca erai curios, fiind vorba de un film sud coreean.

Heh, pe Song Sang-soo il stiam demult de la "On the Occasion of Remembering the Turning Gate" si "Virgin Stripped Bare by Her Bachelors". Nu simt nevoia sa mai vad vreun film de el.

[Federico]

Really? Eu as zice ca, alaturi de ”Essential Killing”, „Le quattro volte” este singurul film din ultimii ani care se apropie de un cinema ”pur”, al imaginilor.
Dar oricum, sunt multe lucruri de admirat la regia lui Frammartino. Dincolo de sistemul de imagini si „coregrafia” anumitor secvente, acesta are un simt al spatiului, al geografiei (si geometriei) locurilor in care filmeaza, cu satul asezat in „centrul universului” si toate evenimentele avand loc in jurul acestuia. „Le quattro volte” nu este un film experimental, nici un film care se bazeaza pe un gimmick/tertip. In felul sau, este chiar un film narativ. Sau un documentar... Imi place ca nu poate fi incadrat intr-un gen anume.

Mda, nu am eu cel mai fin ochi din lume, dar n-am obsrvat multe din chestiile de care pomenesti. Cel putin nu constient. Insa are un inefabil ciudat filmul, in ansamblu, pt asta i-am dat si eu o mentiune. Dar, nu stiu, unul din criteriile mele este sa vad sudoarea efortului creator al artistului cum se evapora de pe panza. Filmul asta are aerul ala de "ieftin", care pt mine e detul de letal.
"Essential Killing" n-am vazut.

Pai tot nu e de gasit nicaieri. In seara asta am incercat Nader And Simin, A Separation. Am rezistat jumate de ora.

De exemplu la Melancholia si Incedies le-am dat shift-del pe la jumatate [...]
Din pacate as avea nevoie de o perfuzie ca sa ma uit la un film american despre copacul vietii starring Brad Pitt. It's not going to happen.

Fantastic.
Inconoclasmul tau sparge bariera dupa bariera.

LE:

Really? Eu as zice ca, alaturi de ”Essential Killing”, „Le quattro volte” este singurul film din ultimii ani care se apropie de un cinema ”pur”, al imaginilor.

Da, sub aspectul asta, ai dreptate. Ca idee, intentie, da. Dar mie mi s-au parut prea saraci imaginile, n-au cine stie ce forta. Si nu ma refer aici la frumusetea de tip Malick...

Nu e fantastic, e destul de neplacut pentru mine. Ii invidiez sincer pe cei care se bucura de multe filme. Eu daca gasesc macar un singur film pe luna care sa imi placa, e o luna buna... Noroc ca mai completez cu anime si documentare.

[Federico]

Yeah, yeah, ignorance is bliss.


Noapte buna.

Yeah yeah, apa de ploaie. Daca voiam sa fac pe desteptul nu spuneam ca ma uit la desene animate, fie ele si japoneze. Ce pot sa fac daca in primele 30 de minute din A Separation singura scena care mi s-a parut interesanta e cea in care ii spune lui fie-sa sa ceara restul? Restul e de o banalitate infioratoare. Incepe cu o scena de divort intre doi necunoscuti, de ce mi-ar pasa de ei? E cu totul altceva cand construiesti niste personaje si APOI le aduci la un divort, nunta whatever. Asa ai avea mai multe informatii ca sa judeci cine are dreptate si mai important ai avea niste legaturi emotionale cu ele.

Apoi personajele se concentreaza in jurul unui batran senil care practic nu spune nimic (foarte convenabil pentru scenarist). Cine are grija de oxigenul lui? E ok ca o femeie sa-l schimbe cand face pe el? Vai, a iesit singur pe strada! Ce se pierde din vedere e ca pana si domnul in varsta e tot un necunoscut si de asta e dificil sa ai un atasament emotional real fata de el. Deci de jumatate de ora ma uitam la niste scene banale din viata unor straini. Like watching paint dry.

Compara asta cu un alt ensable-piece gen Fanny & Alexander a lui Bergman care incepe cu vreo 5 minute concentrate strict pe un singur personaj si trairile sale sufletesti , fara un singur cuvant si apoi se extinde cu eleganta, in valuri, folosind acel personaj ca o cheie pentru a deschide o intreaga familie cu zeci de membri, care ajung sa ne fie la fel de apropiati ca niste cunostiinte vechi. Nu-i de mirare ca de Fanny & Alexander se mai vorbeste dupa 30 de ani, iar de A Separation toata lumea va uita in 3 ani...

[Liviu-]

iar de A Separation toata lumea va uita in 3 ani...

Ma indoiesc foarte tare de asta. Dar sa lasam timpul sa vorbeasca...

Eu intre timp am vazut Guilty of romance... are profunzimea varfului Everest. De la un moment dat chiar mi-am dorit sa fie un film porno pe bune. Nu stiu daca incearca sa impresioneze sau pur si simplu omul a simtit nevoia sa vada niste femei dezbracate din propria frustrare. As fi curios ce semnificatie are scena in care tipa din rolul principal urineaza in fata unor copii. Presimt ca-i ceva simbolistica aici, ceva de genul tipa e el, noi suntem copiii, el se pisa in fata noastra prin filmul asta, iar noi cascam gura. In general imi plac filmele mai diferite (Love Explosure e un bun exemplu), dar filmul asta e pur si simplu o aberatie, nu e drama, nu e comedie, nu e porno... e vid.

[Kriss_Kringle]

Sau e exact ceea ce pare,adica un golden shower.

[Liviu-]

Lol... i had to google that

Exact asta e. Lui Sono ii place sa se pise pe noi, nu asta am zis si eu? Scena aia e de fapt un rezumat pentru intreg filmul...

[Federico]

Yeah yeah, apa de ploaie. Daca voiam sa fac pe desteptul nu spuneam ca ma uit la desene animate, fie ele si japoneze.

Nu mi-a trecut prin cap nicio secunda ca ai fi facut asta. Si am raspuns in consecinta: cu o gluma pesudo-auto-ironica de o inocenta imaculata.

Ce pot sa fac daca in primele 30 de minute din A Separation singura scena care mi s-a parut interesanta e cea in care ii spune lui fie-sa sa ceara restul? Restul e de o banalitate infioratoare. Incepe cu o scena de divort intre doi necunoscuti, de ce mi-ar pasa de ei? E cu totul altceva cand construiesti niste personaje si APOI le aduci la un divort, nunta whatever. Asa ai avea mai multe informatii ca sa judeci cine are dreptate si mai important ai avea niste legaturi emotionale cu ele.

Apoi personajele se concentreaza in jurul unui batran senil care practic nu spune nimic (foarte convenabil pentru scenarist). Cine are grija de oxigenul lui? E ok ca o femeie sa-l schimbe cand face pe el? Vai, a iesit singur pe strada! Ce se pierde din vedere e ca pana si domnul in varsta e tot un necunoscut si de asta e dificil sa ai un atasament emotional real fata de el. Deci de jumatate de ora ma uitam la niste scene banale din viata unor straini. Like watching paint dry.

Nu stiu ce sa zic, nu am inca (si nici nu situ daca imi doresc una) o explicatie rationala pentru ce mi s-a intamplat, dar stiu doar ca filmul m-a luat de piept de la prima scena si a dat constant cu mine de pamant, pana la final. Tu poti sa-ti explici cum a reusti autorul sa ma pacaleasca? Si nu numai pe mine.

Compara asta cu un alt ensable-piece gen Fanny & Alexander a lui Bergman care incepe cu vreo 5 minute concentrate strict pe un singur personaj si trairile sale sufletesti , fara un singur cuvant si apoi se extinde cu eleganta, in valuri, folosind acel personaj ca o cheie pentru a deschide o intreaga familie cu zeci de membri, care ajung sa ne fie la fel de apropiati ca niste cunostiinte vechi. Nu-i de mirare ca de Fanny & Alexander se mai vorbeste dupa 30 de ani, iar de A Separation toata lumea va uita in 3 ani...

Oricat ar parea de paradoxal, imi plac amandoua la nebunie. Filmul lui Bergman cred ca e chiar intr-un top 25 la mine.

Presimt ca-i ceva simbolistica aici, ceva de genul tipa e el, noi suntem copiii, el se pisa in fata noastra prin filmul asta, iar noi cascam gura..

Hei, asta-i cumva (si) o aluzie la cum am batut eu campii despre Drive cu eseul ala?

Eu prefer sa vad o femeie sexy care urineaza, unui batran care face acelasi lucru. Liviu, ai perfecta dreptate cand zici ca Guily of romance "nu e drama, nu e comedie, nu e porno" si tocmai asta il face deosebit, ca are elemente din toate astea si din crime/ thriller si din art movie dar NU e nici una din ele. Sono a fost un poet inainte de a face filme si poate cheia e in poezia pe care o recita profesoara universitara prostituata:

I should have never learned words
simply because i know japanese and bits of a foreign tongue
i stand still inside your tears

Nu cauta la el o incadrare intr-un gen care poate fi exprimat in cuvinte. Te legi de un golden shower de 20 de secunde, dar cum ramane cu scene ca cea a ceaiului de la mama profesoarei, amara ca vitriolul daca ar putea fi gustat, dar simultan de o comedie intensa? Sau de cea in care femeia, vanzatoare de carnaciori in supermarket, repeta complet goala in fata oglinzii textele cu care atrage clienti, simultan puternica prin recenta descoperire a propriei atractii si victima a societatii. Sono si cand taie cadavre si pune viermi pe ele o face cu pasiune reala, nu doar ca socheze gratuit. Am spus deja pe threadul asiatic ca Sono e nebun si ca filmul e partial un gunoi, nu-i asa? Dar daca te blochezi in asta, o sa-ti scape inteligenta sa vie, pasiunea si rafinamentul cu care construieste un poem al depravarii.

[Mercutio]

...Ce pot sa fac daca in primele 30 de minute din A Separation singura scena care mi s-a parut interesanta e cea in care ii spune lui fie-sa sa ceara restul? Restul e de o banalitate infioratoare. Incepe cu o scena de divort intre doi necunoscuti, de ce mi-ar pasa de ei? E cu totul altceva cand construiesti niste personaje si APOI le aduci la un divort, nunta whatever. Asa ai avea mai multe informatii ca sa judeci cine are dreptate si mai important ai avea niste legaturi emotionale cu ele.

Apoi personajele se concentreaza in jurul unui batran senil care practic nu spune nimic (foarte convenabil pentru scenarist). Cine are grija de oxigenul lui? E ok ca o femeie sa-l schimbe cand face pe el? Vai, a iesit singur pe strada! Ce se pierde din vedere e ca pana si domnul in varsta e tot un necunoscut si de asta e dificil sa ai un atasament emotional real fata de el. Deci de jumatate de ora ma uitam la niste scene banale din viata unor straini. ...

piesa de rezistenta a filmului rezida in scenariu, in intriga. n-ai cum sa judeci dupa 30 de minute. e adevarat ca scenele de inceput par banale. dar ele capata importanta mai tarziu, cand iti dai seama ca ce s-a intamplat nu e acelasi lucru cu ce ai presupus. cum a mai zis cineva pe aici, si eu mi-as dori sa vad vreun film romanesc cu un scenariu atat de bine realizat.