Credeti in Dumnezeu

[indiferrent]

Moartea este ceva rau si a fost creata de el, fapt care il face cel mai mare criminal. In serie...
Biblia expune tot raul pe care il creem ca o prezicere a lui Dumnezeu. Adica el stia ce se va intampla, stia ca ne vom distruge dinainte de a ne crea, fapt care il face pe el raspunzator pentru ca el ne-a creat asa, nu noi ne-am transformat.

[dragonfly_drk]

Moartea este ceva rau si a fost creata de el, fapt care il face cel mai mare criminal. In serie...
Biblia expune tot raul pe care il creem ca o prezicere a lui Dumnezeu. Adica el stia ce se va intampla, stia ca ne vom distruge dinainte de a ne crea, fapt care il face pe el raspunzator pentru ca el ne-a creat asa, nu noi ne-am transformat.

repet:

Aşa e lumea asta construită şi aşa trebuie să o trăim

Ar trebui să te bucuri că ţi-a dat darul ăsta

Cu moarte, fără moarte, aşa a făcut El lumea asta şi pace. Plus că moartea nu e un lucru rău. Prin ea, El ne cheamă la El, într-o altă dimensiune, alt spaţiu, mai bun. Dar asta numai după ce ne-am îndeplinit menirea aici. Viaţa asta e ca un job. La sfârşit, vei fi promovat sau concediat.

Şi cu asta, serios, eu mă retrag. Discuţia asta nu îşi are niciun rost. Dacă ai citit Biblia, îţi recomand să o faci din nou. Dacă nu, îţi recomand să începi să o faci. Nu te lua după prosuţa asta de libelulă care nu o citit-o şi crede în cai verzi pe pereţi.

[indiferrent]

Cu moarte, fără moarte, aşa a făcut El lumea asta şi pace. Plus că moartea nu e un lucru rău. Prin ea, El ne cheamă la El, într-o altă dimensiune, alt spaţiu, mai bun. Dar asta numai după ce ne-am îndeplinit menirea aici. Viaţa asta e ca un job. La sfârşit, vei fi promovat sau concediat.

Şi cu asta, serios, eu mă retrag. Discuţia asta nu îşi are niciun rost. Dacă ai citit Biblia, îţi recomand să o faci din nou. Dacă nu, îţi recomand să începi să o faci. Nu te lua după prosuţa asta de libelulă care nu o citit-o şi crede în cai verzi pe pereţi.

Am acceptat dezbaterea asta care, evident, este inutila si poate dura 132546767 de ani, in speranta ca o sa pot descoperi in argumentele tale cateva idei interesante care sa faca legatura cu o presupusa divinitate(nu cu asta despre care vorbim).
Avand in vedere ca sunt miliarde de oameni pentru care isus nu a existat si care multi dintre ei poate nici nu au auzit de el, ma asteptam sa-mi dai niste argumente mai rationale in ceea ce priveste existenta unui dumnezeu diferit pentru fiecare dintre noi in functie de educatia pe care ne-a oferit-o familia si societatea

[dragonfly_drk]

Motivul pentru care există o diversitate atât de mare este datorat diferenţelor de cultură şi civilizaţie imense dintre popoare. Şi cu toate astea, mi-am pus şi eu întrebarea: "dacă există Dumnezeu cu adevărat, de ce nu exista o singură religie?" Răspunsul a venit nesperat de repede când am cunoscut pe cineva care toată viaţa a aprofundat Biblia şi istoria religiilor. Mi-a spus că toate religiile au la bază aceleaşi chestii şi că în mod surprinzător, încă de la începutul timpurilor, pe vremea când nu exista o conexiune clară între popoarele lumii, oamenii au scris despre un Dumnezeu, un Rai, un Iad, învăţături, potop, etc. Asemănările sunt izbitoare, chiar dacă ele diferă datorită faptului că fiecare popor a ales să îşi scrie istoria în felul său. Deci, până la urmă, Dumnezeu e diferit pentru fiecare dintre noi însă El e numai unul. Acum, că îl percepem diferit, depinde foarte mult de societatea în care trăieşte fiecare sintre noi şi istoria pe care o are în spate. Dacă Dumnezeul nu ar fi existat, ar fi trebuit să existe cel puţin o regiune în care să nu se vorbească despre existenţa a ceva, sub o formă sau alta. Dar până la urmă nu contează istoria din spatele divinităţii atât de mult decât la nivel de înţelegere a ei. Restul, e la fel.

Dacă vroiai argumente care să facă legătura cu o presupusă divinitate, ar fi trebuit poate să mă întrebi cum cred în Dumnezeu, de ce şi mai ales cât cred din toată "povestea" asta. Faptul că te-ai angrenat într-o discuţie despre învăţăturile religiei m-a determinat să încerc să îţi aduc argumente pentru ea şi nu pentru existenţa în sine a unei divinităţi.

Depinde foarte mult cum te raportezi la El şi cum ajungi să Îl simţi, să Îl cunoşti. În cazul meu, nu pot să spun că am fost influenţată (pentru că ăsta e primul impuls a oamenilor care nu cred vis-a-vis de cei care cred. Că suntem manipulaţi de Biserică şi de societate). Nu. la mine nu a fost aşa. Trăiesc într-o familie de necreştini. Încă de când eram mică, subiectul Dumnezeu era evitat şi nici nu era acceptată măcar o discuţie despre El în casă. La şcoală, datorită influenţelor din familie, profesorilor de religie le puneam beţe în roate. Nu credeam în Dumnezeu dar îmi plăceau poveştile despre El şi, paradoxal, mergeam la olimpiada de religie. Nu am aprofundat niciodată pentru că nu găseam rostul, totul era doar o poveste, un basm, şi atât. De Biserică nici să mai vorbim. Dacă am călcat într-una de 10 ori în viaţa mea, e mult.
dar am deviat de la subiect. Eu cred că în fiecare om există ceva. Ceva ce ei simt dar nu ştiu ce e. Ceva de neînţeles care se află undeva mai presus decât ei. Şi dacă te uiţi puţin în jur o perioadă de timp, vei observa ce influenţă puternică are acel ceva asupra noastră. Semne, miracole, întâmplări ciudate, relaţii cauzale etc. Chestii la care nu poţi găsi un răspuns. Acela e Dumnezeu. Sau acel ceva, pentru că numele de Dumnezeu e relativ. I-am dat un nume ca să ne fie mai uşor să vorbim despre El (chiar dacă, poate ar fi fost de ajuns doar să simţim, fără să încercăm să vorbim). Cred că cea mai mare greşeală a omului e Biblia. Desigur, e o carte care într-un fel ar trebui să ghideze şi nicidecum să facă omul să se îndoiască. Dar apariţia Bibliei a pierdut din feellingul ăla pe care îl avem cu toţii. Acela că undeva, ceva e mai presus de noi şi ne arată lucrul ăsta în fiecare zi doar că majoritatea oamenilor nu au ochi să vadă lucrul ăsta pentru că s-au lăsat influenţaţi prea mult din lucrurile făcute de oameni, pentru a se simţi mai aproape de divinitate. Nu cred că poţi însuşi lucruri umane unei divinităţi (icoane, biserică, popi, etc.) Chestia asta e lame pentru că nu aşa se înţelege existenţa ci prin noi înşine. Plus că e aproape imposibil să descri ceva ce nu ai văzut niciodată ci doar simţit.
Lasă argumentele Indiferrent. Uită-te doar în jur. Oricât de multă răutate ai vedea, uită-te mai atent. Vei observa nişte chestii incredibile.
Iar cei care nu simt, nu o fac pentru că nu ar exista ceva în ei ci pur şi simplu pentru că au renegat sentimentul respectiv, pe motiv că nu l-au înţeles. Dar el a existat cândva acolo, numai că au uitat de el.

Aş vrea să îţi aduc argumente. Multe. Dar unele dintre ele nu le pot posta aici şi în plus şi de aş avea posibilitatea, mie greu acum să vorbesc despre religie şi divinitate. Poate într-o zi, cândva, când lucrurile o să se aşeze. Şi în plus, e bine întotdeauna să nu cauţi răspunsuri în alte părţi ci în tine.

[indiferrent]

Cred ca respectarea anumitor reguli de moralitate, regasite in scrierile religioase, iti pot oferi o liniste interioara si sunt de acord cu o parte din ce ai spus tu, motiv pentru care am si afirmat ca sunt convins ca exista ceva mai presus ca omul. Neincrederea pe care o am consta in expunerea religioasa pe care mi-o ofera societatea in care traiesc. Daca exista dumnezeul meu, vreau sa cred si eu in el, dar cum as putea sa-l descopar daca mie mi-a fost implementat in subconstient, de educatie si de societate, un dumnezeu pe care ratiunea mea nu il accepta, din motive foarte logice si bine argumentate, in viziunea mea? Si cu ce sunt vinovat? Pot fi un om cinstit, care nu face rau la nimeni si care, in ciuda argumentelor logice care il indeparteaza de existenta divinitatii, pot avea o inteligenta emotionala bine dezvoltata, care ma poate ajuta sa ma adaptez la orice nivel in societate, care ma poate ajuta sa-mi gestionez si sa-mi inteleg foarte bine emotiile si, totusi, sa nu cred. Ce vina am? Oare nu e vina dumnezeului actual, care, in loc sa ma ajute sa inteleg lucruri pe care le poate accepta ratiunea mea, imi toarna niste bazaconii? Vreau si eu sa beneficiez de linistea interioara pe care mi-o poate oferi credinta. Cu ce esti tu mai indreptatita sa ai parte de asa ceva?

[rvn]

nu exista nimic mai presus decat omul.
restul...sunt inventii ale lui,ca sa aiba scuze,motive sau obiect de distractie.
cum poti crede intr-o divinitate, cand despre acea divinitate, se vorbeste intr-o carte (impropriu zis carte) inventata tot de om?
nascocirile mintii omenesti sunt enorm de multe.unele au aplicabilitate practica,altele nu.
mi-a placut ce-a zis twinsen, ca el a devenit agnostic.pai,saracul,s-o fi saturat si el de-atatea gogosi!

[dragonfly_drk]

Neincrederea pe care o am consta in expunerea religioasa pe care mi-o ofera societatea in care traiesc.

nu eşti obligat să crezi în ceea ce îţi oferă sau îţi spune societatea. Cel mai bine e să fi tu şi să încerci să nu te expui efectului de turmă. Cum spuneam mai sus, societatea prezină, întradevăr nişte valori morale prin prisma lui Dumnezeu. Şi cu toate astea, valorile alea sunt general valabile că crezi sau nu. Ele trebuie respectate nu pentru că aşa spune religia ci pentru că aşa e bine indiferent că eşti sau nu credincios.

Daca exista dumnezeul meu, vreau sa cred si eu in el, dar cum as putea sa-l descopar daca mie mi-a fost implementat in subconstient, de educatie si de societate, un dumnezeu pe care ratiunea mea nu il accepta, din motive foarte logice si bine argumentate in viziunea mea?

din moment ce eşti conştient că societatea ţi-a implementat în subconştient anumite lucruri care nu par raţionale şi din cauza cărora nu poţi să crezi, înseamnă că poţi scăpa de lucrurile alea. E un pas foarte important ăsta de a realiza că, de fapt, ce spune societatea e o mare lăbăreală şi nu trebuie crezut cuvânt cu cuvânt.

Oare nu e de vina dumnezeului actual, care in loc sa ma ajute sa inteleg lucruri pe care le poate accepta ratiunea mea, imi toarna niste bazaconii?

Nu. Nu Dumnezeu e de vină. El nu toarnă nimic. Oamenii o fac. Şi El nu te va face să înţelegi... De fapt, o face, fiind acolo tot timpul, în tine şi arătându-ţi. Trebuie să deschizi doar ochii pentru că nu Îţi dă mură în gură.

Vreau si eu sa beneficiez de linistea interioara pe care mi-o poate oferi credinta. Cu ce esti tu mai indreptatita sa ai parte de asa ceva?

Nu sunt cu nimic mai îndreptăţită. Pur şi simplu m-am educat singură. Nu a intervenit nimeni şi nimic. Nici divinitatea. Ea ni se arată tuturor la fel. Doar că unii o vedem mai bine, alţii mai puţin. Depinde de mentalitate şi de cum ne-o educăm. Dacă ne lăsăm angrenaţi în lucrurile care ne-au fost impuse şi nu încercăm să le eliminăm, atunci, clar, niciodată nu o să simţim cu adevărat. Totul depinde numai şi numai de tine, de ce vrei să crezi şi până unde să ajungi cu credinţa asta.

[dragonfly_drk]

nu exista nimic mai presus decat omul.
restul...sunt inventii ale lui,ca sa aiba scuze,motive sau obiect de distractie.
cum poti crede intr-o divinitate, cand despre acea divinitate, se vorbeste intr-o carte (impropriu zis carte) inventata tot de om?
nascocirile mintii omenesti sunt enorm de multe.unele au aplicabilitate practica,altele nu.
mi-a placut ce-a zis twinsen, ca el a devenit agnostic.pai,saracul,s-o fi saturat si el de-atatea gogosi!

Uite aici. Mentalitate impusă de societate. Oamenii si-au dat seama că Biblia e o gogoaşă uriaşă şi au renunţat la tot în loc să se gândească un pic mai departe.
Rvn, dragă... uiţi un lucru esenţial. Chiar dacă Biblia e o porcărie, asta nu anulează existenţa lui Dumnezeu. Că nu El a scris cartea asta ci oamenii. Oameni de care spuneam mai sus că au dostrus credinţa în momentul în care au început să vorbească despre ea şi să o interpreteze aiurea. Dacă tu nu Îl simţi, e din cauza asta... că ţi-au fost turnate gogoşi. Dar dacă nu te-ai uita la gogoşile alea şi ţi-ai pune şi tu ca omul câteva întrebări, ai realiza că nu e chiar aşa.

[rvn]

poate ca eu uit un lucru esential sau mai multe,tot ce-i posibil...
tu,in schimb,traiesti intr-o lume care nu exista..a fantasmelor!
in momentul cand vei fi stare sa-ti intretii existenta singura,atunci vei vedea ce diferenta uriasa exista intre toate tampeniile citite pe net sau schimbate ca impresii pe facebook si viata reala,draga...

[dragonfly_drk]

Eu nu am nicio lume în capul meu şi nici în afară. Lumea aia fantasmică de care spui tu, chiar există... şi există şi în tine, doar că eşti atât de oarbă şi obsedată de chestiile astea mărunte, omeneşti, de bani de dracu mai ştie ce, încât nu mai vezi ce ar trebui să vezi şi anume, lucrurile alea care îţi dau o anumită siguranţă şi linişte interioară

ce legătură are întreţinerea cu crezutul în Dumnezeu? Ce legătură au discuţiile şi lumea de afară cu ceea ce simt eu? Aberezi. Şi dacă nu m-ai fi cunoscut, nici nu ţi-aş fi băgat în seamă postul. Dar asta e cel mai trist. Că mă cunoşti prea bine şi te cunoşti şi pe tine. Întăi întreabă-te de ce naiba eşti TU în situaţia în care eşti şi vei afla răspunsul. Îţi aduc banii satifacţie? Nu. Bunurile materiale, lumea aia de care spui? Nu. Şi atunci de ce să vreau să o cunosc?

Eu cred că mai degrabă tu trăieşti într-o bulă. Într-un plafonaj social în care nici măcar nu e cineva sau ceva ce să îţi dea satisfacţie. Şi crede-mă şi ştii şi tu, că am cunoscut lumea asta poate mai mult decât ar fi trebuit. Dar măcar eu m-am ales cu câte ceva pe ici pe colo. Pentru că ştiu să simt. Tu ce ai? Nimic.

Gândeşte-te la toate astea înainte să mă critici, ok?
Şi nici măcar nu încerc să te conving în ceva.... din moment ce nu vrei. Nu vei crede niciodată şi asta e trist pentru că vei rămâne în plafonajul ăla. Măcar Indiferrent vrea să crească, să găsească o soluţie.

Sincer? Îmi pare rău pentru tine.

[Liviu-]

Dacă tu nu Îl simţi, e din cauza asta... că ţi-au fost turnate gogoşi. Dar dacă nu te-ai uita la gogoşile alea şi ţi-ai pune şi tu ca omul câteva întrebări, ai realiza că nu e chiar aşa.

Exact acelasi lucru il pot spune si ateii. E extraordinar lucrul asta. Sunt uimit cum unii argumenteaza cu lucruri care merg pentru ambele tabere, dar sunt atat de orbi incat nu-si pot da seama de lucrul asta. Pe langa credinta de baza, in Dumnezeu sau in absenta lui, oamenii mai adauga inca un strat de credinta, acea credinta in propriile argumente, in faptul ca noi avem dreptate, iar ceilalti nu pot avea sub nicio forma. Noi simtim ceva, iar daca ceilalti nu o fac inseamna ca nu sunt normali, ca sunt vinovati, vinovati pentru ca nu sunt ca noi, pentru ca nu cauta ceea ce cautam noi sau ceea ce avem deja. Noi vrem ca toti sa creada in ceea ce credem noi pentru ca altfel sunt o amenintare pentru credinta noastra. Oameni imorali, fara sentimente, goi pe dinauntru care nu sunt in stare sa simta implinirea sufleteasca a cunoasterii, a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt rataciti, iar noi ne simtim bine ca suntem pe calea cea dreapta. Predicam credinta noastra pentru ca in niciun caz drumul ales de altii nu poate fi bun. Eu trebuie sa am dreptate, iar tu trebuie sa te inseli, pentru ca altfel credinta mea e o minciuna si imi traiesc viata dupa niste principii care cu siguranta nu ar mai avea niciun sens daca nu ar exista Dumnezeu. Si in niciun caz nu ma pot autopacali, o fiinta care nu-mi da niciun semn de viata nu m-ar lasa sa fac asta, e de ajuns ca o simt. Sunt sigur ca ceea ce simt eu e Dumnezeu, sunt sigur ca nu e in sine doar un sentiment de slabiciune sau de putere, sunt sigur ca nu e totul doar in capul meu. Mi-e mila de viata groaznica si amara a celor care nu simt ceea ce simt eu, o infinita bucurie, un dar al fiintei supreme. Nu-i nimic, o sa-i invat eu cum sa fie fericiti, o sa-i invat eu cum sa creada, pentru ca nu pot exista mai multe cai in viata asta decat cea a lui Dumnezeu. Pentru mine si pentru oricine altcineva exista doar o aceeasi cale buna si o infinitate a celor rele.

PS:

dar tu ce faci acum?

PPS:

Decat sa ne dam mari ca noi am inteles sensul vietii, iar restul ratacesc pe lumea asta, mai bine ne-am indrepta atentia spre turneu ala cu filme

[rvn]

sincer,imi place foarte mult cum povestiti,lectura mesajelor voastre este incredibil de relaxanta!
dar pur si simplu nu are nici o legatura cu realitatea,asta de care ne lovim in fiecare zi si in care traim. CU LUMEA ASTA!

[dragonfly_drk]

Exact acelasi lucru il pot spune si ateii. E extraordinar lucrul asta. Sunt uimit cum unii argumenteaza cu lucruri care merg pentru ambele tabere, dar sunt atat de orbi incat nu-si pot da seama de lucrul asta.

Argumentele merg pentru ambele tabere pentru că fiecare e liber să creadă ce vrea dar asta nu înseamnă că ele nu sunt adevărate doar pentru că se aplică în două părţi.
nu sunt orbi. Pur şi simplu, asta au decis să facă şi asta fac. Dacă cineva îmi pune o întrebare, încerc să îi răspund în funcţie de ceea ce cred. Şi nu, nu încerc să conving pe nimeni chiar dacă uneori mi-ar plăcea să simtă şi alţii ce simt eu (indiferent că acum o să crezi că lucrul respectiv vine din manipulare, că eu l-am creeat sau pur şi simplu că am norocul să existe acolo)

Pe langa credinta de baza, in Dumnezeu sau in absenta lui, oamenii mai adauga inca un strat de credinta, acea credinta in propriile argumente, in faptul ca noi avem dreptate, iar ceilalti nu pot avea sub nicio forma. Noi simtim ceva, iar daca ceilalti nu o fac inseamna ca nu sunt normali, ca sunt vinovati, vinovati pentru ca nu sunt ca noi, pentru ca nu cauta ceea ce cautam noi sau ceea ce avem deja. Noi vrem ca toti sa creada in ceea ce credem noi pentru ca altfel sunt o amenintare pentru credinta noastra. Oameni imorali, fara sentimente, goi pe dinauntru care nu sunt in stare sa simta implinirea sufleteasca a cunoasterii, a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt rataciti, iar noi ne simtim bine ca suntem pe calea cea dreapta. Predicam credinta noastra pentru ca in niciun caz drumul ales de altii nu poate fi bun. Eu trebuie sa am dreptate, iar tu trebuie sa te inseli, pentru ca altfel credinta mea e o minciuna si imi traiesc viata dupa niste principii care cu siguranta nu ar mai avea niciun sens daca nu ar exista Dumnezeu. Si in niciun caz nu ma pot autopacali, o fiinta care nu-mi da niciun semn de viata nu m-ar lasa sa fac asta, e de ajuns ca o simt. Sunt sigur ca ceea ce simt eu e Dumnezeu, sunt sigur ca nu e in sine doar un sentiment de slabiciune sau de putere, sunt sigur ca nu e totul doar in capul meu. Mi-e mila de viata groaznica si amara a celor care nu simt ceea ce simt eu, o infinita bucurie, un dar al fiintei supreme. Nu-i nimic, o sa-i invat eu cum sa fie fericiti, o sa-i invat eu cum sa creada, pentru ca nu pot exista mai multe cai in viata asta decat cea a lui Dumnezeu. Pentru mine si pentru oricine altcineva exista doar o aceeasi cale buna si o infinitate a celor rele.

Te înşeli. Enorm, Liviu. Dacă tu eşti bine acolo unde eşti, dacă eşti fericit, dacă eşti aşa cum vrei tu să fi şi nu eşti influenţat de alţii, eu mă bucur enorm pentru tine, indiferent că tu crezi sau nu în Dumnezeu. Nu e vorba să propovăduim ceva iar un creştin adevărat nu va încerca niciodată să convingă pe cineva să treacă la religia asta sau pur şi simplu să creadă în ceva. Aici e vorba de un echilibru. Echilibru pe care fiecare om îl găseşte undeva. Nu am de unde să ştiu dacă totul vine din capul meu sau nu. dacă am creat toată chestia asta ca pe un fel de zid de apărare. Habar nu am şi încă nu am ajuns cu gândul la întrebarea asta. Mai sunt şi altele înainte.
E ceva greşit în faptul că eu cred? Fără să vrei, fără să îţi dai seama, exact aceeaşi chestie o faci şi tu. Îi critici pe cei care cred în ceva ce tu nu crezi. Practic, ce ai spus mai sus, se aplică (din nou) în ambele tabere. Tot aşa, şi ateii, se uită ciudat la cei care cred spunând că sunt nişte marionete manipulate de societate, că nu au reuşti să descopere adevărul absolut, etc, etc. Ne vedeţi ca pe nişte oameni slabi care căutăm alinare în alte părţi. Dar poate cei cre cred sunt mai puternici, sau poate cei care nu, sau poate suntem doar nişte fraieri care se bat în argumente, când de fapt, adevărul e altul... nu avem de unde să ştim.

[quote]
PS:

dar tu ce faci acum?

dacă te referi la faza cu copiii, nu, nu am să răspund. Am vazut postul şi am sărit peste el. Şi nici de data asta nu o să îl bag în seamă.

PPS:

Decat sa ne dam mari ca noi am inteles sensul vietii, iar restul ratacesc pe lumea asta, mai bine ne-am indrepta atentia spre turneu ala cu filme

turneul de filme e în desfăşurare. Nu am uitat de el, dar nah, până vine ză movie, nu prea am ce face. Stai să mă organizez puţin...

[dragonfly_drk]

sincer,imi place foarte mult cum povestiti,lectura mesajelor voastre este incredibil de relaxanta!
dar pur si simplu nu are nici o legatura cu realitatea,asta de care ne lovim in fiecare zi si in care traim. CU LUMEA ASTA!

ce te face să crezi că nu vorbesc despre realitatea pe care am cunoscut-o? Depinde de noi unde trăim şi ce facem, cu ce oameni ne înhăităm şi ce decidem să luăm din ea. Dacă pentru tine lumea asta reală e formată numai din lucruri rele şi atât, poate pe undeva ai greşit. Sau poate nu. Habar nu am şi nici nu vreau să găsesc vreun răspuns la întrebarea asta. Tu eşti singura în măsură să o faci.

Mai priviţi, măi oameni buni şi partea plină a paharului că nu toata lumea asta e construită pe o groapă de gunoi, ce naiba?

[Liviu-]

Fără să vrei, fără să îţi dai seama, exact aceeaşi chestie o faci şi tu. Îi critici pe cei care cred în ceva ce tu nu crezi. Practic, ce ai spus mai sus, se aplică (din nou) în ambele tabere.

N-as spune. Eu doar ti-am atacat modalitatea de a gandi, anume ca eu trebuie sa am dreptate, iar ceilalti nu. De fapt am atacat modul de a gandi in sine, facand abstractie ca tu l-ai aplicat. Tu spui lucruri de care pari foarte sigura, dar care siguranta nu prea e sustinuta de vreo ceva consistent. Eu din contra, nu am sustinut nimic de genul asta. Asa ca argumentul nu merge in ambele sensuri intrucat nu se referea la ce ai avut tu impresia, adica la a crede sau nu in Dumnezeu, ci la o modalitate de gandire. Ca poti ataca modalitatea in care am gandit eu e alta treaba, dar te provoc sa-mi demonstrezi asta.

[dragonfly_drk]

Păi, practic nu vreau să atac modalitatea în care ai gândit. Nu ar avea niciun rost. Şi nu pentru că nu aş putea ci pentru că nu sunt în măsură să o fac. E pe principiul: dacă tu asta gândeşti, eşti liber să o faci. Şi ştiu că ar trebui să existe şi un "dar", însă nu, nu există. Cel puţin nu acum, la ora asta.

Şi nu, nu am spus că eu ar trebui să am dreptate, că eu sunt în posesia adevărului absolut şi toţi ceilalţi, restul trebuie să mă asculte. Mi-am susţinut un punct de vedere, ce-i drept, fără argumente ci mai mult cum îl văd sau cum îl simt. So, am spus concluziile fără să trec prin partea de introducere şi argumentare. Asta e. Nici nu aveam vreun scop anume cu discuţia asta că practic e goală... indiferent din ce parte ar veni un răspuns.

Dar ai dreptate într-un fel... Am generalizat o modalitate de gândire, fără să realizez, că de fapt, fiecare dintre noi gândim diferit şi oricum, mi-ar fi imposibil să fac pe cineva să gândească la fel ca mine sau invers. Dar hai să spunem că aşa mi-am exprimat o părere şi atât fără intenţia de a influenţa sau... mai bine, doar prin generalizare am reuşit să transmit ceea ce gândesc. (acuma că ceea ce fac şi ideile pe care le am sunt bune sau nu, well... hi, hi...)

[danonino]

E bine ca s-au discutat 2000 de pagini despre Dumnezeu, dar cred ca discutia s-a abatut prea mult, pierzand contactul cu realitatea.


Din paritura "Dumnezeul Romaniei"

1
2
3
4

Nu putem uita si sfintirea injectoarelor. Se stie!
N.b: Masinile cu instalatie GPL nu se sfintesc.



Sa nu uitam si de crucile puse langa oglindizile masinii. Acum trebuie doar sa te uiti in fata, Dumnezeu se uita in spate.




Biserica si oamenii de valoare.

Pentru ca l-a sustinut pe Stefan cel Mare in campania "Mari Romani", Vlad Craioveanu, realizator, alaturi de Mihaiu si Dobrovolschi, al emisiunii "Guerrilla de dimineata", a primit Diploma de Onoare "Stefan cel Mare si Sfant". Titlul i-a fost oferit "in anul mantuirii 2006, luna octombrie, ziua 22" de Mitropolia Moldovei si Bucovinei.
click

El e Vlad Craioveanu.. (ala cu vocea)

[klaudya_e]

dacă te referi la faza cu copiii, nu, nu am să răspund. Am vazut postul şi am sărit peste el. Şi nici de data asta nu o să îl bag în seamă.

pai daca nu voiai sa raspunzi nu trebuia sa te lansezi intr-o astfel de discutie. era logic ca cineva o sa intrebe asta

@liviu: nici eu nu am uitat de turneu.sper sa vad macar un film duminica.pana pe 4 septembrie sunt ocupata cu un examen si dupa(cel putin o saptamana) o sa fiu plecata..oricum, vreau sa vad toate filmele din turneu chiar daca n-o sa mai am posibilitatea sa votez . tabelul l-am completat dar nu l-am mai trimis pt ca am votat dupa ureche din moment ce nu am reusit sa vad niciun film(bineinteles ca, castiga regizorul pe care il apreciez f mult )

daca tot vorbim noi de dumnezeu haideti sa ridicam o alta problema : destin sau liber arbitru?

[Liviu-]

Mai adaug si eu niste chestii. Nu toate tin de credinta in Dumnezeu, in absenta lui sau in alt zeu, dar se intampla in viata de zi cu zi. Le observ atat la mine cat si la toti cei din jurul meu.

Confirmation bias

True-believer syndrome

Subjective validation

Forer effect

Belief bias

Self-serving bias

Fundamental attribution error

Hostile media effect

[zgubi]

@klaudya_e

nu cred in chestii predestinate deci liber arbitru,clar