"Valkyrie"

[Pitbull]

"Valkyrie" - De la Rastenburg la Hollywood
O repetiþie pentru 22 decembrie, 1989

Una dintre regulile principale ale teoriei conspiraþiilor (cea legitimã, nu paranoia conspiraþionistã care de câteva decenii a ajuns la o atât de mare modã) este aceea cã, aproape fãrã excepþie, singurele atentate de succes la viaþa marilor lideri sunt cele menite sã reuºeascã. Viaþa/moartea unor oameni politici ca Lincoln, Kennedy, Marin Luther King sau Gandhi devenise o mizã prea mare ca sã fie lãsatã la voia întâmplãrii - câtã vreme, pe de altã parte, niºte preºedinþi mediocri ca McKinley ºi Garfield chiar nu reprezentau o mizã pentru nimeni, iar o eventualã moarte a lui Reagan în timpul mandatului nu era în cãrþile nici unei grupãri respectabile de culise.
Astfel stând lucrurile, nu e de mirare cã nici unul dintre cele ºaisprezece atentate la viaþa lui Hitler - serie încheiatã cu cazul Rastenburg - n-a reuºit. Marile puteri n-aveau nevoie de un sfârºit prematur al rãzboiului, înainte ca Germania sã fie complet ruinatã ºi umilitã, ºi nici de o înlãturare a Führer-ului din interior, care ar mai fi salvat ceva din prestigiul ºi demnitatea naþiunii condamnate de cãtre Churchill ºi Stalin la servitutea europeanã (motiv pentru care Beþivul respinsese toate ofertele de pace ale Reich-ului, fãcând chiar o crizã de isterie când Hitler a avut "tupeul" de a-l trimite pe Hess cu un avion de mici dimensiuni, într-o încercare disperatã de a ajunge la un acord rezonabil cu Perfidul Albion). Tentaculele spionajului infiltrat în Germania urmãreau pregãtirea unui dezastru ca acela din 1945, lãsând micile conspiraþii spontane ºi conflicte intestine sã piarã pe limba lor - pentru moment, cãci ulterior, desigur, majoritatea complotiºtilor au fost mângâiaþi pe creºtet de propaganda internaþionalã ca niºte mari eroi care, vai sãracii de ei, au dat cu stângu-n dreptu'!
În acest context de rescriere a istoriei se integreazã ºi actuala pseudo-reconstituire hollywoodianã a atentatului de la Rastenburg. Ar merita sã întreprindem un studiu aprofundat al celor trei povestiri: istoria realã a conspiraþiei, istoria ei oficialã ºi scriptul lui Christopher McQuarrie ºi Nathan Alexander - cu condiþia sã ne-o permitã timpul, spaþiul ºi stãpânirea (cãci, aºa cum spuneam recent ºi în comentariul de la "Twilight", dacã political correctness nu e, nimic nu e - fie cã-i vorba de ecologism, de minoritãþi, de ateism sau de Al Doilea Rãzboi Mondial). Drept pentru care, restrângându-ne deocamdatã strict la virtuþile ºi viciile filmului, putem începe prin a observa cã scenariul nu e deloc rãu construit; între coperþile unor formalisme cam patetice (von Stauffenberg confesându-se în jurnal, miºcat, cum cã acum, în aceste momente solemne, ca orice german, ca orice fiu al þãrii sale, blabla... - ºi, în epilog, o tratare vizibil înãlþãtoare ºi martirizantã a execuþiilor), structura dramaturgicã urmãreºte ca la carte dezvoltarea epicã, pornind de la câteva secvenþe-amorsã (mutilarea lui von Stauffenberg cu ocazia unui raid în Africa de Nord, sau altã tentativã de asasinat ratatã, foarte abil pusã în pagina ecranului), urmãrind închegarea gradualã a conspiraþiei, acþiunea avortatã din 7 iunie, atacul propriu-zis ºi, mai ales, haosul dezlãnþuit în dupã-amiaza de 20 iulie, 1944 - practic, episodul-cheie al întregului film, de la care se revendicã ºi titlul, "Valkyrie" (sau, mai bine zis, "Walküre") fiind denumirea planului de contingenþã prin care Armata de Rezervã ar fi preluat brusc puterea, în cazul unei lovituri de stat sau al altui eveniment neprevãzut la vârf, pentru a asigura continuitatea Reich-ului (pe care conspiratorii îl modificã ºi încearcã sã-l acapareze în scopuri proprii). Povestea se urmãreºte efectiv cu sufletul la gurã, atât datoritã scenariºtilor, cât ºi prin abilitatea de narator a lui Bryan Singer (regisor ºi producãtor), care ºi-a fãcut mâna cu filme cum ar fi celebrul "The Usual Suspects" (1995), controversatul "Apt Pupil" (1998, tot o piesã de propagandã antinazistã, dupã o nuvelã de Stephen King excelent scrisã, de altminteri), zglobiille "X-Men" 1 ºi 2 (2000, 2003), remakiatul "Superman Returns" (2006), ºi vreo trei episoade din "House M.D." (2004). Omul nu e numai un povestitor abil, ci ºi un iscusit constructor de suspense, trecând cu brio celebra probã de foc: aceea de a þine spectatorul cu sufletul la gurã pe parcursul unei secvenþe al cãrei deznodãmânt e deja cunoscut (performanþã izbutitã ºi de Radu Muntean, în "Hârtia va fi albastrã" - o referinþã deloc întâmplãtoare, în context; voi reveni). În plus, mai e ºi un stilist, reuºind sã trateze expresiv ºi spectaculos cele mai diversificate ambianþe ºi mizanscene, de la luptele din Nordul Africii ºi pãdurile din Centrul Europei, pânã la claustrofobia centrelor puterii de la Berlin ºi decorurile rigide ale cancelariei Reich-ului. Totodatã, Singer mai are ºi date certe de portretist, alcãtuind o galerie credibilã ºi diversificatã de personaje, atât la nivel vizual, cât ºi temperamental, mai ales din tagma conspiratorilor, cu toate stângãciile, laºitãþile, frustrãrile ºi punctele lor vulnerabile - în frunte cu Kenneth Branagh (Generalul-Maior Henning von Tresckow, oscilant ºi atent nuanþat) ºi Terence Stamp (un Ludwig Beck complex ºi sobru, mult mai interesant decât recenta caricaturã, reuºitã dar cam facilã, din "Yes Man"). Din pãcate, toate acestea rãmân la nivelul unui exerciþiu de virtuozitate, cãci marile rateuri ale filmului se semnaleazã tocmai în zona mizelor sale umane de vârf: protagonistul ºi antagonistul. Tom Cruise, sãrmanul, rãmâne un von Stauffenberg de operetã, macho ºi sexy, patetic ºi liricoid, dupã cele mai zaharisite poncife de peste ocean; iar Hitler (David Bamber, un actor specalizat în roluri episodice - "The Bourne Identity", "Gangs of New York", ºi multe-multe altele), e departe de a se înãlþa la nivelul unui oponent credibil: faþã de conturarea puternicã a personajului in absentia, cele câteva apariþii ale sale vãdesc mai degrabã grija unei cât mai exacte redãri fizionomice ºi comportamentale la nivel de detaliu exterior, lipsitã de inefabilul lãuntric al liderului charismatic care a întors cu fundu-n sus toatã Europa, ºi o bunã parte din restul lumii.
Oricum, nu este vina lui Singer cã principalul merit al filmului e parþial meta-cinematografic - iar pentru noi, românii, se raporteazã la parametrii unei situaþii în mare parte similare: dupã-amiaza de 22 decembrie, 1989. Nu o datã, comentând cu Collins ºi cu alþi interlocutori acele evenimente, precum ºi altele de o naturã similarã, am remarcat la ce niveluri abisale pot ajunge cameleonismul ºi oportunismul, ca trãsãturi instinctive de spravieþuire ºi, mai ales, parvenire. E uluitor sã vezi, în atari situaþii, cohorte întregi care se aliniazã în genunchi, cu capul dat pe spate ºi limba scoasã, în aºteptarea primului cur nou ce se va-ntâmpla sã pluteascã pe deasupra. Acelaºi lucru se vede în secvenþele finale ale filmului de faþã, când conspiratorii, convinºi cã bomba ºi-a atins þinta, declanºeazã operaþiunea Walküre ºi încearcã sã punã mâna pe putere ºi sã-i aresteze pe demnitarii fostului (cred ei), regim - excelentã, printre altele, secvenþa tentativei de a-l sãlta pe Goebbels (Harvey Friedman). Fojgãiala umanã din haosul declanºat temporar o aminteºte inerent pe cea din celebrul Studio 4 al T.V.R. ºi sediul C.C. - iar încrengãtura de planuri ºi contra-planuri de intervenþie e întru totul similarã, în aparenþã dar mai ales în esenþã, cu multilaterala luptã pentru putere dintre aripile Securitãþii, eºalonului 2 de partid, grupãrilor Iliescu/K.G.B., Roman/C.I.A. ºi Voican-Voiculescu/Franc-masonerie - culminând cu înscenarea teroriºtilor care trag din toate poziþiile, întru câºtigarea unui rãgaz de împãciuire. Dacã Bryan Singer era un al doilea Costa Gavras, "Valkyrie" ar fi putut deveni un excelent film politic, cu o deschidere extrem de amplã. Aºa, nu e decât o foarte îndemânaticã cvasi-reconstituire, ale cãrei reale semnificaþii acþioneazã mai mult prin ricoºeu.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
22-23 ianuarie, 2009
Bucureºti, România

[crissis]

in al doilea razboi mondial toti liderii politici si-au umplut miine de singe, de la ghetto-ul din varsovia pina la hiroshima. din cite stiu, churchill are pe constiinta dresda sau hamburg sau amindoua, dar dincolo de asta personajul mi-e simpatic. nimeni n-ar putea rosti ca el "we shall never surrender". si-a inspirat oamenii, a rezistat oricarei oferte de pace cu nazistii, a a riscat, a avut curaj.

ce nu mi-e clar din pasajele astea pe marginea teoriei conspiratiei este urmatorul fapt: daca aliatii doreau distrugrea si umilirea completa si dfinitiva a germaniei, de ce naiba au mai pus umarul la reconstructie? puteau sa-l lase pe stalin, se pricepea el mai bine, ii deporta pe toti in siberia.

misto scena in care von stauffenberg a fost prezentat fuhrerului. Cred ca l-au cocotat pe cruise pe un scaun, ca sa para mai inalt decit hitler. si inca ceva mi-a mai placut: zgomotul infernal al avioanelor ce zburau la joasa inaltime deasupra ofiterilor si trupei, mult mai eficient pentru a te introduce in atmosfera decit scenele propriu-zise de lupta. in rest, salutare cinemagia, long time no see

[Pitbull]

daca aliatii doreau distrugrea si umilirea completa si dfinitiva a germaniei, de ce naiba au mai pus umarul la reconstructie? puteau sa-l lase pe stalin, se pricepea el mai bine, ii deporta pe toti in siberia.

Päi nu e clar?
Impärtirea Germaniei (si a Europei) jumi-juma; nu pe acelasi principiu, Betivul si Paraliticul i-au dat Mäcelarului tot Estul, în schimbul Greciei?
Evident cä au RECONSTRUIT Germania: era esentialä pentru ei, cu imensa ei eficientä industrialä si tehnologicä - dar aservitä, dominatä complet, adusä la ordine, mimând doar echitatea si democratia. La ce le-ar fi folosit faza cu Siberia? Acolo, nemtii n-ar fi produs.
Altfel, welcome to Cinemagia - to stay, I hope!

* * *

Si, apropo; dintr-un alt punct de vedere:

Below is a selection of comments on this film from the World Socialist Web Site, written by one of its German correspondents:

Regarding Stauffenberg:
"This depiction has little to do with the real Stauffenberg—an opponent of democracy, an anti-Semite and an initial supporter of the war. Stauffenberg's political and ideological conceptions would fit badly into an epic about a hero, and are therefore excluded.

"In an article for the Süddeutsche Zeitung Magazin, historian Richard J. Evans, a specialist on the Third Reich, described the convictions of the Hitler assassin as follows: "Stauffenberg's moral outlook was a multi-layered assortment of Catholic teachings, an aristocratic code of ethics, the ethos of old Greece and German romantic poetry." Under the influence of the poet Stefan George, Stauffenberg aspired to "an idealized medieval empire" through which "Europe, under the leadership of Germany, would acquire a new measure of culture and civilization." "These conceptions were compatible with the goals of the Nazis. Although Stauffenberg never joined Hitler's party, whose plebeian character contradicted his own elitist proclivities, he supported Hitler in the 1932 elections for Reich president and celebrated his appointment as Reich chancellor in 1933. He saw in the Nazis a "movement of national renewal that would put an end to the shabby parliamentary compromises of Weimar." And he "believed that a policy of cleansing the German race and of eliminating Jewish influences from it had to form a crucial part of this renewal," writes Evans."

So much for the "historical accuracy" of the film!

[gionloc]

mie mi-a placut filmul, nu nustiucit, dar suficient incit sa il recomand. nu m-a plictisit, nu a venit cu pretentii de mare drama care intoarce sufletu spectatorului pe tate partile si cauta sa-l inece in lacrimi si durere. si nu s-a intins dincolo de plapuma sa.
plus ca e o lectie buna de constructie a eroului hollywoodian, prin mutarea punctului de greutate in viitor, pe o cauza (tot) mai mare si (tot) mai nobila (fata de trecutul real al personajului, care ar naste intrebari incomode)!

[Pitbull]

mie mi-a placut filmul, nu nustiucit, dar suficient incit sa il recomand. nu m-a plictisit, nu a venit cu pretentii de mare drama care intoarce sufletu spectatorului pe tate partile si cauta sa-l inece in lacrimi si durere. si nu s-a intins dincolo de plapuma sa.

A, sigur, în mare sunt cu tine, aici... Sub aspectele astea, e destul de onorabil.

plus ca e o lectie buna de constructie a eroului hollywoodian, prin mutarea punctului de greutate in viitor, pe o cauza (tot) mai mare si (tot) mai nobila (fata de trecutul real al personajului, care ar naste intrebari incomode)!

Sorry, aici n-am înteles. Cum adicä?

[gionloc]

Sorry, aici n-am înteles. Cum adicä?

detalii o sa (mai) vezi si in cronica. da' rationamentu e asta:

von Stauffenberg era un aristocrat si un catolic fervent care nu stiu in ce masura punea pret pe mase. de altfel nici nu intra in NSDAP. si vreme de patru ani sustine razboiul, cel putin cita vreme din punct de vedere al cuceririlor teritoriale (cele din est, mai ales) razboiul acesta se potrivea pe credintele sale privitoare la 'Germania Sacra'.

filmul, insa, il prezinta ca pe un tip interesat de soarta umanitatii - posibil sa fi fost adevarat, dar foarte hollywoodian in context, cind e eludata orice referire la trecutul sau orice indoiala care s-ar naste daca incepem sa ne gindim ca, totusi, a slujit interesele naziste pe toate fronturile. despre trecut nimic -> doar o tinta plasata in viitor (Hitler), una care cuprinde dorintele oricarui om care priveste de azi inspre al2lea RM => Eroul.

[Pitbull]

Da, acum e mai clar.
Totusi, continuä sä mä nedumereascä acest mod de a pune problema (Hitler = tintä plasatä în viitor, într-o relatie semnificativä cu trecutul si prezentul...). Cred cä te complici prea mult, în raport cu o situatie oricum limpede, pentru cine o cunoaste.

[Neuptolem]

Bai astept filmul asta! Din trailer e demential, l-am vazut cu mult timp in urma de a fi postata cronica.

[PoliFanAthic]

Desi e genul de film care-mi provoaca greata de obicei, Valkyrie asta n-a fost atat de rau sau "zwickian". In mare, fiindca te tine intr-o oarecare stare de tensiune, chiar daca stii cam ce se va intampla.

Am remarcat insa o scena care a dat nastere unor ganduri mai ciudate in capsorul meu, anume cea cand pleaca hei-rup de la locul faptei. Ce-ar putea sa-i treaca prin cap unui om aflat intr-o asemenea pozitie, stiind ce impact magnific ar avea succesul tau - o intrebare cu atat mai abisala (in sensul ca daca te arunci sa-i prinzi raspunsul, o sa cazi mult si bine pana sa dai de el) cand este privita din perspectiva prezentului.

[illotempore2002]

Doamne, ce film execrabil de prost!
Un kitsch total!
Un film de categoria B autentic!

Suspans din ala stupid, fortzat, lipsa de veridicitate in 99% din scene, si realizare penibila.....ce cacat cauta indicatiile alea scrise cu "23 iulie 1944, Buncarul lui Hitler, ora 16" ca din serialele alea penibile de genul Nikita, Profiler? Ce cacat cauta scrise orele in litere mari de o schioapa, albe, electronice?

Infect.
Tom Cruise e perfect pt filmul asta submediocru, cu jocul ala al lui penibil de fortzat, scremut, incredibil de prost!

Cand pun toti smecherii aia impreuna cu colonelul venit din Africa la cale complotul, zici ca sunt la ora ceaiului si discuta despre un meci de baseball.

Aoi, unghiurile alea penibile din care este filmat, din bird's view, my god, ce cauta intr-un film cu o tema atat de serioasa, grava, de impact?

Singurul lucru ca lumea in filmul asta, si trebuie sa sublienez ca e aproape de perfectiune, foarte foarte misto, este personajul lui Hitler. Rolul este extraordinar de bine gandit, trasaturile lui Hitler sunt punctate foarte inteligent: il vedem ca pe un om labil psihic (si asta e aratat magistral prin niste gesturi uluitoare de om care e cu mintea in cu totul alta parte, desprins de ambianta in care traieste, rupt de realitate), dar impunator, ii simtim depresia, intunericul si in acelasi timp inteligenta, maleficul. Nu stiu cine e actorul care il joaca dar este o senzatie! Hitler apare in numai doua scene care parca nici nu fac parte din acest film, atat de bune sunt scenele cu pricina (gratie personajului si actorului lui Hitler).

[gionloc]

ti-e rau?

[illotempore2002]

da, mi-e greata, adica mi-a fost aseara dupa film.
de ce tie ti-a produs o stare de euforie? ca e o mare problema, in acest caz.

[illotempore2002]

...

[StefanDo]

acu' asteapta si tu sa mai intre gionlocu'

[gionloc]

nu mi-a produs nicio revelatie, e doar un film ok!
insa din felul incare te-ai aruncat asupra filmului pare ca esti o soldatica de-a lui hitler iesita la casapit tomi cruzi (casazicasa). ceea ce nu prea are legatura cu filmul.

[illotempore2002]

nu cred ca m-am referit numai la tom cruiz. e o nulitate in acest film, what's to say?
in rest filmul sta efectiv prost la capitolul personaje (singurele personaje schitate ok sunt Goebels si Hitler), la imagine, filmat, stilul ala nasol de redare a timpului si a spatiului, modul in care NU reuseste sa creeze tensiune credibila. cand te uiti la filmul asta nu simti ca are loc un complot foarte important, in care sunt implicati atatia oameni de seama, in care scopul e sa-l dea jos pe cel mai rau dintre cei mai rai....nu, in schimb ai impresia ca totul se petrece ca intr-un joc pe calculator de tipul second life....adica come on, nu-l poti lua in serios

[Pitbull]

tomi cruzi (casazicasa)

Nuziasa. Ziasa:
1 tom crud / 2 tomi cruzi
1 tom cruz / 2 tomi cruji
1 tom cruj / 2 tomi ghiuji
1 toamã crudã / 2 toame crude
1 toamã cruzã / 2 toame cruje
1 toamã crujã / 2 toame crujbe
1 toamã cruisã / 2 toame cruise
(Logic - :hmm: )

[gionloc]

second life nu e joc pe calculator, e lume virtuala. si nu prea se potriveste filmul cu lumea aia si invers. impresia ta e neadecvata!

[illotempore2002]

esti prea pretios, te faci ca nu intelegi ce am vrut sa spun. dar totusi ma refer a jocurile pe callcuator de tip second life : Life is an online game where just anything is possible

vroiam sa spun ca scenariu lui valkyrie da senzatia de fake, personajele nu sunt credibile inafara de hitler si goebels, situatiile in sine, pana si mobilizarea trupelor care are un foarte mare potential dramatic, aici pare un joc al unor figuranti plictisiti....pur si simplu nu sunt implicati in drama

[Floydman]

ia nu va mai luati de Tomitza Croaziera..asa cum e el in rolurile sale...macho, exaltat, sincer si simplutz (poate nu chiar simplist), mie imi place. are ceva reconfortant in majoritatea rolurilor sale. de baiat bun care reuseste (good guys always make it).

foarte hollywoodish, dar mie imi place. jerry maguire si rolul din rainman rule. excelente.