"Supravietuitorul"

[gionloc]

incredibil textul lui Modorcea!
unde l-a publicat, in romania mare?
ca, no, are o tinuta hazlie o buna parte, dar ajunge si la expresia o gorila de tigan - legat de moartea zaradei - unde o da exact in politica rm. ca in povestea cretina cu mailat, care nu ar fi roman, e tigan.

[Pitbull]

In "Tricolorul", dacä nu mä-nsel.

[Pashpix]

Da, Modorcea a publicat in Tricolorul, acolo unde este seful departamentului Cultura. Adica ai avut dreptate, e tot la Vadim.

UPDATE: Pe la televiziuni, relatarile au fost in general la superlativ.

[Pashpix]

Încasari de peste 90.000 de lei, în primul weekend, la "Supravietuitorul"

Cel mai recent film regizat de Sergiu Nicolaescu, "Supravietuitorul", a avut în primul weekend încasari de 90.011 lei si 6.524 de spectatori.

Astfel, pelicula s-a clasat pe locul doi în box office-ul românesc, cu încasari de 90.011 lei în salile din Bucuresti, Cluj si Timisoara si 6.524 de spectatori, dupa filmul "Aurul nebunilor" ("Fool's Gold"), care a avut încasari de 144.254 de lei si 9.146 spectatori.

Pe locul trei în topul filmelor care au rulat în acest weekend s-a clasat filmul "Horton si omuletii" ("Horton Hears a Who"), cu încasari de 79.673 de lei si 4.998 de spectatori.

Premiera celui mai recent film regizat de Sergiu Nicolaescu, "Supravietuitorul", care a avut loc vineri seara, la CinemaPro, a adunat personalitati din lumea cinematografiei si din cea a politicului, precum Nae Caranfil, Laurentiu Damian, Ioan Carmazan, Ion Iliescu, Geo Saizescu, Maria Basescu si multi altii.

Lansarea peliculei a fost amânata pe 1 februarie, din cauza bolii regizorului Sergiu Nicolaescu, care a fost supus unor interventii chirurgicale.

Filmarile la "Supravietuitorul" au avut loc în vara anului 2007, la Praga, la Palatul Snagov, Teatrul Odeon, Casa Oamenilor de Stiinta si în studiourile de la Buftea si au durat 41 de zile. În limbaj tehnic, aceasta productie înseamna 31.000 de metri de pelicula, o distributie formata din 45 de actori si o echipa de 84 de persoane, dupa cum anunta, la finalul filmarilor, producatorul, MediaPro Pictures. (ROMPRES)

[gionloc]

Da, Modorcea a publicat in Tricolorul, acolo unde este seful departamentului Cultura. Adica ai avut dreptate, e tot la Vadim.

da, pai vadim l-a curtat intr-o vreme, ca i-ar curge si lui (Sergiu) tricolorul prin vene. trebuia sa candideze pentru senat din partea prm constanta. SN, insa, nu a semnat contractul.
nu cred ca modorcea a facut un 'joc' al lui vadim, pentru a-l atrage pe sergiu n. cred ca el insusi are o tinuta imibibata cu substante fasciste. caci oricit ai ride la articolul sau, te cam impiedici in anumite expresii precum cea subliniata mai sus.

[Pashpix]

am mai trecut "Taifasuri" la cronici pozitive...si actualul articol, din revista Time Out, la cele negative.


Cronicã de film - Supravieþuitorul

Regia Sergiu Nicolaescu, România, 2008,117 min. Cu Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Ion Dichiseanu Calificativ: 2 stele din 6

Într-un recent interviu, Sergiu Nicolaescu mãrturisea cã ultimul sãu film, care va pune punct aventurilor comisarului Moldovan, are un final neaºteptat ºi surprinzãtor.
Este destul de greu sã fii surprins de confruntarea ultimã din biroul patronului de cazino, gazda unei rulete ruseºti upgradate, pentru cã pe tot parcursul filmului figura spilcuitã ºi retuºatã digital a comandantului sovietic de puºcãrie comunistã (Ion Dichiseanu) îi revine obsesiv comisarului (firesc, doar bolºevicul îl crease, într-un mod sinistru, pe bãftosul jucãtor cu moartea Moldovan) ºi, în plus, este ºi proprietarul real, din umbrã, al hemoragicului joc. Confruntarea era, astfel, inevitabilã. Neaºteptat e deznodãmântul acesteia, mai ales cã ar fi trebuit sã fie “the big end”.

Ideea filmului nu e rea, cum n-au fost nici premisele întregii serii. Din pãcate, ºi în “Supravieþuitorul” avem întâlnire cu aceleaºi scãpãri obiºnuite filmelor lui Nicolaescu, supãrãtoare mai ales când aparþin unui regizor cãruia îi place sã controleze totul. Cele mai deranjante sunt vizibile la actorii, nume mari ºi, unii dintre ei, obºnuiþi ai filmelor sale, care îºi spun replicile de parcã ar fi la prima citire a scenariului. Deºi dialogul nu este nenatural, ca text, este rostit fals, iar replica lui Haral (George Mihãiþã) “Vorbim ca niºte idioþi” sunã, vai, cum nu se poate mai potrivit. Singurul autentic este Jean Constantin, acelaºi Limbã guraliv ºi folositor, indiferent pe ce meleaguri “dã cu cinciu”. Actorul ceh Petr Falk este o alegere foarte bunã pentru tânãrul Moldovan, fizic în primul rând, chipul sãu fiind o combinaþie surprinzãtoare între asprimea cinstitã a lui Ilarion Ciobanu ºi ºarmul dezinvolt al lui Sergiu Nicolaescu.

Pe lângã melanjul arhitectural Bucureºti-Praga cu decoraþiunile (blonde/brune) autohtone de rigoare, dramoleta dâmboviþeanã a Zaradei încearcã sã dea filmului o coerenþã de stil ºi atmosferã, cam cãznitã, per ansamblu. Inexplicabilã, producãtorii ºtiu de ce! , este ºi mult prea lunga secvenþã în care Miss Lori (aþi ghicit, Loredana Groza!) performeazã în faþa unui auditoriu cãruia sângele începe sã-i pompeze pe ritmuri dansante. Cum anterioarele cinci filme ale seriei ne livraserã câteva replici, nu neapãrat voit memorabile, am tot aºteptat…Ce sã zic, exceptând-o pe curioasa Miss Lori cu “Ce zice? Ce zice?” ºi rãspunsul primit “Zice cã Dumnezeu e iubire!” mai nimic, deºi bãtrânul comisar Moldovan încearcã ceva cu “Puþin cam sus. Am îmbãtrânit.”
Iubit ºi vizionat de vreo câteva Românii, criticat ºi blamat de destui, comisarul Moldovan ºi creatorul sãu lasã cinematografiei româneºti un personaj care va supravieþui, indiferent de vremuri ºi locuri, fie ºi autohtonei “Legiuni strãine”.

Florin Barbu , 16 apr 2008

[Pashpix]

da, pai vadim l-a curtat intr-o vreme, ca i-ar curge si lui (Sergiu) tricolorul prin vene. trebuia sa candideze pentru senat din partea prm constanta. SN, insa, nu a semnat contractul.
nu cred ca modorcea a facut un 'joc' al lui vadim, pentru a-l atrage pe sergiu n. cred ca el insusi are o tinuta imibibata cu substante fasciste. caci oricit ai ride la articolul sau, te cam impiedici in anumite expresii precum cea subliniata mai sus. [/quote]

Am si amintit despre asta in topicul despre Sergiu Nicolaescu. Iata inca o data ce au zis Vadim si Sergiu: http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...sc&star t=125

[films4all]

[i][b]N-aveaþi ºcoala de regie, dar aveaþi filmele americane poliþiste la îndemânã...

Serjea, dar sã ºtii cã nu a observat nimeni cã m-am inspirat din ele!

[tuse]bullshit[tuse]

sincer eu ma uit trsit la multe din filmele acestui impuscat. (nu va ganditi la tampenii) Se observa cat americanism falrs, de prost gusta, poate sa existe in ale sale filme.
Doamne fereste si ajuta.

[Alex Leo Serban]

vad k nimeni nu zice nimic d cronik ancai gradinariu postata mai sus...
mi s pare excelenta - haioasa, to the point (adik bifeaza mai toate pctele slabe ale filmului), bine scrisa etc
c mai, sint mindru k i-am fost prof la uatc :happy:
si, desi m-a lasat fara titlu & subiect (incepusem o cronik in avion, kre s kema 'brand placement'...), kiar nu-mi pare rau!
mai zi-le, anco, fink l zici bine

[silver_boy]

vai, Loredana ( fata cu buzele indecente ca un popou)...nu pot s-o uit pe cand facea emisiunea aia cretinoida la Acasaaaa...si se arata oripilatã de faptul ca unele (amice, fete din bransa, dive de polistiren, ca dumneai), vezi Doamne, o sug ....
anyway, buna cronica...Anca a "gradinarit" bine printre obsesiile retrospective ale bardului...uncheasu Serj (din pacate) devine tot mai ridicol o data cu varsta si cu proiectele lui "nostalgice"...
cronica, aici: http://www.adevarul.ro/articole/zi-le-loredana/348370

[Ghostface]

Pentru cei care au vazut filmul: mai mor <baietii rai> rotindu-se ca titirezu' atunci cand sunt impuscati frontal? Daca se vrea intr-adevar o continuare a seriei nu cred ca trebuie omis acest amanunt :lol:

[Pitbull]

Nu numai atât - da' si gloantele, oriunde-ar fi trase (în aer, în pämânt, în präjituri cu friscä), toate fac la fel: pweunnnggggg, pwiunnnnnggggggg, piiiiinnngggggggggggggg! - semn cä la înregisträrile de zgomote erau trase-n beton, si ricosau ca... ca.... TOT ca titirezu'! Uite-o bunä temä de doctorat: "Leit-motivul titirezului în filmele lui Sergiu Nicolaescu - înainte si dupä '89".

[Pashpix]

"SUPRAVIETUITORUL", O CONFIRMARE PENTRU FANII SERIEI

Autor: Alexandra Ioana Scafariu (Ele.ro)

In urma cu mai mult de 35 de ani, Sergiu Nicolaescu lansa Cu miinile curate si odata cu el un personaj, comisarul Miclovan, metamorfozat ulterior in Moldovan. Avea sa aduca filmele de actiune americane in cinematografia romaneasca extrem de cenusie din acea vreme.

Filmele, ce izvorau din pasiunea din copilare a lui Sergiu Nicolaescu pentru filmele cu gangsteri, au devenit o serie, ce s-a incheiat in 1981 odata cu Duelul. Dar personajul atit de drag publicului a ramas in inima regizorului, si dupa 25 de ani a reaparut in "Supravietuitorul".

Va intrebati daca si-a pastrat zimbetul ironic, calmul desavirsit sau precizia gloantelor? Evident! E prezent chiar si celebrul Limba, interpretat bineinteles tot de inegalabilul Jean Constantin.

Povestea comisarului este urmarita pe mai multe planuri, cel principal petrecindu-se in anii 70, cu ocazia unui concurs ilegal de ruleta ruseasca incrucisata, si avind ca planuri secundare povestea din anii '40 a cintaretului Cristian Vasile (Lucian Viziru) si a Zaradei (Ileana Lazariuc – da, o veti vedea si goala) si intimplari din perioada neagra a inchisorilor comuniste.

Filmul este o confirmare pentru cei care sint fani ai seriei originale, ei nu vor fi deloc dezamagiti de el si in mod cert ii va aduce comisarului si fani noi.

[StefanDo]

Filmul este o confirmare pentru cei care sint fani ai seriei originale, ei nu vor fi deloc dezamagiti de el si in mod cert ii va aduce comisarului si fani noi.

multumesc!
il pun in mapa de pro-misoginism
pffffffff

[Pashpix]

Coautoarea scenariului Supraviețuitorului, Adina Mutãr, înfiereazã criticii

Pentru liniºtea (na)raþiunii

"Avem un dialog complet idiot" este o replicã din filmul "Supravieþuitorul" care vine, recunosc în calitate de co-scenarist, cam abrupt dupã ce au fost suprimate replicile care o justificau.

Dar, se pare cã devine replica celebrã din film, preluatã ºi reverberatã din foaie-n foaie, prin mecanismul "copy-paste", de la cei care au vãzut filmul la cei care nu l-au vãzut! Dar au scris! Cã aºa se fac cronicile în ziua de azi!

La "Supravieþuitorul", 80 de oameni au muncit pentru ca produsul finit sã fie pe placul spectatorilor, pentru cã un film nu este ca un tablou furat, sã se investeascã în el de cãtre vreun colecþionar obsedat care vrea sã-l priveascã singur, în tainã. "Supravieþuitorul" nu este un film de artã, sã încerci sã-i înþelegi tâlcurile ascunse. Este un film care s-a vrut în spiritul seriei comisarului Moldovan, chiar dacã au trecut anii.

"Nu pot sã-l trãdez pe comisar", a spus Sergiu Nicolaescu, insistând pe scene de acþiune. Nimeni nu pretinde cã filmul e perfect, cã o sã placã tuturor – nu s-a descoperit aceastã reþetã - cã nu suportã critici, dar sã fie competente! Cad replici la filmãri, cad scene la montaj, lui Sergiu Nicolaescu i s-a dus vestea cã umblã la scenariu ºi dupã ce s-au încheiat filmãrile.

Totul pentru a ieºi un produs finit cât mai bun. De aceea se ºi aliniazã echipa în faþa presei, primul judecãtor, la vizionare. Ca sã fie împuºcaþi. Pardon! Întrebaþi. Ciudat, n-a fost pusã nicio întrebare referitor la "stupizeniile" mestecate ulterior de aºa-ziºi critici de film, ºi anume: cum de se mutase "jumãtate din România" într-un oraº european?!

Era vorba doar de un mic grup interlop. 37.000 de infractori au pãrãsit România în primii ani de comunism ºi nu s-au împrãºtiat ca potârnichile, ci s-au adunat dupã grupuri de interese. Altã "dudã": de ce n-auÂ* luat actorii lecþii de dicþie la engleza de baltã pe care o vorbeau?! Poate pentru cã era vorba de niºte oameni veniþi din toate colþurile lumii sã participe la un joc extrem, ºi nu de profesori de la Oxford.

"Ruleta încruciºatã – nãscocire aberantã". Oare? Despre ruleta încruciºatã ne-a povestit o persoanã care a asistat la un astfel de joc practicat pe prizonieri în anii ’70, în Orientul Mijlociu. ªi, da! E aberantã! Limbaj prea patetic chiar ºi pentru anii ’40?

Cum se vorbea în lumea lãutarilor ºi trubadurilor din anii ’40 se poate afla din textele cântecelor Bucureºtiului de altãdatã! Patetic, foarte patetic! De ce cântã Loredana prea mult? Are cu ce! ªi ºtie sã facã un spectacol de cabaret. Deºi a existat posibilitatea unui dialog cu echipa de filmare, ca sã parafrazãm, în lipsa dialogului, au ieºit doar "monologuri complet idioate".

ÃŽn "SupraÂ*vieþuÂ*itoÂ*rul" mã joc pe mine, cu o anumitã tristeþe. Doar Limbã m-a fãcut sã zâmbesc ºi nici atunci n-a fost un zâmbet larg
Sergiu Nicolaescu

[Pashpix]

ADINA MUTÃR DEZVÃLUIE POVESTEA UNUI PERSONAJ

„Supravieþuitorul” este nepotul adevãratului comisar Moldovan

„Cine miºcã nu mai miºcã!". Aceastã somaþie a comisarului-ºef Tudor Moldovan / Miclovan, eroul filmelor lui Sergiu Nicolaescu, a rãmas ca o "semnãturã", justiþiarul devenind eroul preferat al publicului datoritã "manierei" sale de lucru.
ÃŽn realitate, comisarul se numea Gheorghe Cambrea ºi a fost unchiul regizorului. Unul dintre eroii care au dat viaþã acestui personaj de film a fost comiÂ*sarul-ºef Gheorghe Cambrea, unchiul regizorului ºi actorului Sergiu Nicolaescu, fratele mai mic al mamei sale. Comisarul Cambrea era un tip înalt, bine clãdit, purta pãrul dat pe spate, uns cu briantinã ºi avea o mustaþã cochetã, bine îngrijitã.

Purta mereu costum, cu haina rãscroitã pe talie, o cãmaºã de un alb imaculat, strânsã la gât impecabil de nodul fin al cravatei. Era un bãrbat pedant, care niciodatã nu-ºi permitea sã meargã la serviciu mototolit sau neras.

Singurul capriciu vestimentar pe care-l avea erau pantofii cu botul rotund, indiferent de cerinþele modei. În lumea bunã, se miºca dezinvolt, iar în lumea infractorilor era respectat pentru cã niciodatã nu fãcuse abuz de funcþia sa.

Acþiunea filmelor lui Sergiu Nicolaescu reclãdeºte atmosfera anilor ’39, ’41, când, practic, nu exista bandã neînarmatã ºi când doar hoþii de buzunare mai practicau "arta furtiºagului", unde iuþeala de mânã era singura cerinþã. ÃŽn rest, Dumnezeu cu mila! ÃŽntre vânãtori ºi cei vânaþi, nimeni nu lua în derâdere formula: "Cine miºcã nu mai miºcã!".

De asta depindea viaþa lor. Comisarul-ºef Gheorghe Cambrea cunoºtea foarte bine aceastã lume subteranã (chiar ºi limbajul ºuþilor), care pervertea regulile stricte dupã care acþionau poliþiºtii, unde existau legãturi primejdioase între infractori ºi urmãritorii lor, o lume plinã de poliþiºti, procurori, judecãtori corupþi, unde singura regulã a jocului era sã faci orice numai sã supravieþuieºti. Comisarul Cambrea a lucrat în toate brigãzile poliþiei, de la moravuri la pungãºii, la jafuri armate ºi crime.

Cambrea, comisar în anii ’30, ’40!

ÃŽn acei ani pãtimaºi, în care viaþa Bucureºtiului se desfãºura într-un ritm vertiginos în toate straturile sociale, în care asasinatele politice – în numele Gãrzii de Fier, al intereselor vremelnice - se amestecau cu tâlhãriile, jafurile armate, crimele "ordinare", a fi comisar de poliþie însemna, în primul rând, sã ai sânge rece ºi puterea de a o lua de la capãt.

Guvernele se succedau cu o repeziciune ameþitoare, fiecare cu echipa lui, cu oameni noi în structurile vechi, alþi ºefi, aceeaºi "distracþie" pentru poliþiºti ºi jandarmi. Peste toatã aceastã vânzolealã politicã, ca un numitor comun, "omizile verzi", cum erau denumiþi legionarii, pândeau la fiecare cotiturã sã facã de petrecanie "nealiniaþilor".

Þãrãniºti, liberali, camarila regalã, interesele Germaniei, interesele Uniunii Sovietice, interesele Ungariei, interesele Statelor Unite ºi ale Angliei, toate erau prinse într-un joc al puterii, în care Poliþia, Serviciile Secrete ºi Siguranþa se strãduiau din rãsputeri sã facã faþã ordinelor contradictorii.

Duºmanii de ieri deveneau aliaþii de astãzi, dupã cum, în numai câteva luni, noi alianþe aveau sã se formeze, iar foºtii demnitari – unii dintre ei nici n-avuseserã timp sã-ºi exercite puterea - se trezeau la Jilava. Unde "omizile verzi" fãceau "curãþenie", asasinând deþinuþii politici cu zecile. Era un "carusel al morþii" ºi nimeni nu avea siguranþa zilei de mâine.

Tatãl lui Gheorghe Cambrea fusese ºeful Poliþiei din Târgu Jiu ºi-ºi învãþase bãieþii sã respecte haina militarã ºi sã-ºi practice meseria cu cinste ºi onoare. Nicolae Cambrea, bãiatul cel mare, ajunsese ofiþer de armatã, iar Gheorghe, ofiþer de poliþie. Amândoi ascultaserã de sfatul tatãlui.


Gheorghe Cambrea ºi Eugen Alimãnescu – doi comisari într-un singur personaj

Comisarul GheorgheÂ* Cambrea a crezut o vreme cã s-a realizat în viaþã. Avea o meserie care îi plãcea ºi pe care o respecta cum fusese învãþat, avea o nevastã frumoasã (o unguroaicã), un apartament încãpãtor în zona fostei pieþe Puiºor, pe unde se aflã azi Parlamentul, ºi un Buick negru – era împãtimit de maºini – identic cu cel din seria Comisarul Moldovan. Apoi, totul s-a dat peste cap.

Vremurile erau tulburi, mai tulburi ca niciodatã, dar el ºtiuse sã se strecoare printre pericolele de tot felul. Trecuse cu bine de anul "Parlamentului Colonial", cum numise zeflemista de Martha Bibescu anul 1938, când regele Carol instaurase dictatura Coroanei.

Desfiinþase toate partidele, rãmânând Frontul Unic al Renaºterii Naþionale, obligându-i pe toþi demnitarii sã poarte "uniforme", niºte costume albe, ca ale masonilor de modã veche. Asta atrãsese remarca sarcasticã a Marthei: "Politicienii au fost spoiþi cu var ca niºte WC-uri din garã… ca tot ce trebuie dezinfectat". Pentru "dezinfecþie", se decretase stare de asediu, iar poliþiºtii porniserã o luptã pe viaþã ºi pe moarte cu toþi cei care nu voiau sã depunã armele, conform decretului. ªi erau mulþi. Dar supravieþuise.

Apoi venise anul 1939, când Hitler declarase România „spaþiu vital" pentru Germania. Nu fusese deloc uºor sã trãieºti în acest spaþiu.

Legionarii, susþinuþi de la Berlin, nu mai aveau limite. ÃŽn acea perioadã, brigãzile de poliþie aproape cã se amestecaserã, nu mai conta care pe ce era specializatã, în faþa bandelor înarmate. Indiferent de "culoare", toþi poliþiºtii erau o apã ºi-un pãmânt. Cambrea rezistase, pãstrân-du-seÂ* în afara cercurilor politice.

Când intrase în poliþie, tatãl sãu îi dãduse o regulã dupã care se ghidase în toatã cariera: "În perioadele de crizã, toate vechile concepte se clatinã din temelii ºi adesea sunt înlocuite de altele, care exprimã necesitãþile de moment. Tu sã rãmâi în slujba ordinii publice". Aºa fãcuse, iar în slujba ordinii publice, rãul se decanta foarte clar.

Rãzbunarea comuniºtilor

Comisarul Cambrea scãpase ºi de represaliile gardiste, 1940, când Horia Sima ajunsese subsecretar de stat la Ministerul Educaþiei Naþionale ºi-i terminase pe cei care dovediserã patimã antilegionarã, aºa trecuse ºi prin dictatura militarã a mareºalului Antonescu, în care poliþiºtii au fost solicitaþi la maximum, aºa trecuse prin rãzboi, prin amnistia generalã din ’44, când se alesese praful de toatã munca poliþieneascã de pânã atunci, ieºind din închisori toate scursurile societãþii, care îi þineau acum „în prizã".

Prin toate trecuse Cambrea, fãrã patimã, doar cu respect pentru munca de poliþist în slujba ordinii publice. Dar iatã cã nu scãpase de ceea ce nici nu gândise! Nu scãpase de comuniºti. Totul i s-a tras de la arestarea ilegalistului Constantin David, în 1941.

Pe atunci, Cambrea era comisar-ºef la Brigada Specialã care se ocupa de comuniºti, a cãror activitate era interzisã încã din 1924, brigadã care primea ordine de la Siguranþa Statului. Cambrea îl arestase pe Constantin David de vreo 20 de ori, la cererea Siguranþei, care voia sã-l mai "capaciteze", adicã sã-i dea noi instrucþiuni.

Pentru cã David, membru al Comitetului Partidului Comunist pe Bucureºti, era informator al Siguranþei ºi arestarea lui fãcea parte din "regie". Însã Cambrea aflase din sursã sigurã cã acesta avea legãturi ºi cu legionarii.

Era clar cã n-o sã moarã în patul lui. ÃŽntr-o zi, la o manifestaþie de stradã, Constantin David se aruncase practic în braþele comisarului, care privea plictisit de pe margine, cerându-i sã-l aresteze. „Ce-ai pãþit, Limbã, ai veºti urgente?", îl ironizase comisarul. „Limbã" le zicea la toþi informatorii. Bãrbatul era speriat, avea o expresie hãituitã.

Cambrea îl arestase ºi-l dusese la loc sigur, la prefecturã. Apoi a vrut sã anunþe Siguranþa cã le-a venit omul cu „desaga" plinã, dar David l-a rugat sã nu anunþe pe nimeni deocamdatã, pentru cã la Siguranþã erau niºte cârtiþe ale legionarilor.

"De, mã, Limbã, dacã eºti ca o lingurã prin toate zemurile!", îl certase Cambrea ºi-l trimisese la "garsoniera" de la Jilava, cu proces-verbal de arestare. ªtia ºi el cã legionarii aveau "cârtiþe" peste tot, dupã cum ºi sistemul avea suficienþi informatori printre legionari. Nu-l întrebase nici de ce anume se temea, pentru cã asta era treaba ofiþerului de legãturã al lui David de la Siguranþã ºi deja începuse sã fie la modã expresia „cine ºtie multe moare!".

Ghinion sau intenþie, Constantin David a fost asasinat de legionari în timpul unei incursiuni a "echipelor morþii". Acest fapt i s-a pus în cârcã mai târziu ºi doar renumele fratelui sãu, Nicolae, socotit un erou al rãzboiului, îi împiedicase pe comuniºti sã-l aresteze imediat ce au venit la putere. Au aºteptat pânã s-a retras fratele lui din armatã.

Însã, pânã atunci, a fost "avansat" la Brigada Specialã a comisarului-ºef Eugen Alimãnescu, o figurã legendarã a poliþiei române ºi unul dintre cei mai controversaþi comisari, recunoscut pentru faptul cã nu lua "prizonieri", ci îi provoca sã scoatã pistolul pentru a-i putea lichida în legitimã apãrare.

Comisarul Moldovan a împrumutat maniera de lucru a acestuia, Cambrea fiind un adept al respectãrii procedurilor, deºi, lucrând cu Alimãnescu spre sfârºitul carierei lor, a trebuit sã admitã cã a urma procedura faþã de bandele criminale era deseori echivalent cu a-þi pierde viaþa.


„Terminatorul" Eugen Alimãnescu

Eugen Alimãnescu s-a nãscut pe 26 iulie 1916, la Slatina. Tatãl sãu era funcþionar la primãrie, iar mama casnicã. A avut un frate, Constantin, ºi trei surori.

În anul 1936, a absolvit o ºcoalã de contabilitate ºi comerþ, la Slatina. Între 1936 ºi 1937, a lucrat ca funcþionar la Institutul de Cooperaþie Bucureºti, apoi a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni, fiind lãsat la vatrã abia în 1943.

S-a angajat contabil la o societate din Bucureºti, dar, în iulie 1944, a fost din nou concentrat la Batalionul 20 Transmisiuni, cu gradul de sergent. A fost pe front în URSS, cu o companie operativã de transmisiuni, primind Virtutea Militarã pentru aportul adus la stabilirea unei reþele de comunicaþie între posturile de luptã ºi comandament, în timpul luptelor cu armata sovieticã.

Aceasta avea sã-i aducã multe neplãceri mai târziu, ca tuturor celor care se distinseserã pe front cu "acte de bravurã contra URSS", ceea ce devenise o încadrare juridicã atunci când comuniºtii ºi sovieticii au venit la putere.

Întors de pe front, Eugen ºi fratele sãu, Constantin, s-au angajat sã þinã contabilitatea la mai multe societãþi, dar curând s-au sãturat de meseria de "conþopist", mai ales cã societãþile, în curs de lichidare, le cereau sã mãsluiascã prea multe documente.

S-au hotãrât sã se facã poliþiºti. Eugen ºi-a depus cererea, cu nr. 003060/1 iunie 1945, la Prefectura Poliþiei Capitalei, iar Costicã, la Chestura Poliþiei din Constanþa. Ambii au fost admiºi, mai ales cã era nevoie de mulþi poliþiºti, dupã amnistia generalã din august 1944, când, practic, se umpluse þara de criminali înarmaþi.

Eugen a fost angajat pentru foarte scurt timp ca "informator", adicã ofiþer operativ care strângea date din teren. Apoi a fost numit comisar-ºef la Brigada 4 din Prefecturã, care se ocupa cu bandele înarmate de pe raza cartierelor Ferentari, Rahova, Sebastian ºi Petre Ispirescu, adicã din sectorul 4 "Galben", dupã cum era împãrþitã Capitala în acele vremuri. Foarte repede, Eugen Alimãnescu avea sã devinã spaima "galbenilor".


Brigada de elitã "Fulger"

Dupã 1944, organizarea Prefecturii Poliþiei Capitalei pãstrase, în mare mãsurã, aceleaºi departamente. Existau opt brigãzi de poliþie, care aveau fiecare în componenþã câte 5 – 6 circumscripþii. Exista ºi o Brigadã Specialã, care avea sarcina de a descoperi autorii furturilor din buzunare de pe raza întregii Capitale.

Aceastã brigadã fusese înfiinþatã deoarece hoþii de buzunare deveniserã pericolul nr. 1, fiind organizaþi pe „ºcoli" ºi umplând registrele poliþiei cu „cazuri în aºteptare". La începutul anului 1945, se fãcuse o arhivã specialã pentru aceste cazuri, rãmase cu autor necunoscut. ÃŽn total, cu tot cu tâlhãriile, jafurile armate ºi crimele, „cazurile în aºteptare" se ridicau la câteva zeci de mii, cele mai multe fiind furturile din buzunare.

Rezolvarea lor devenise o obsesie pentru ºefii brigãzilor de poliþie ºi o spaimã cumplitã pentru springari, cãrora, atunci când erau arestaþi, li se puneau în cârcã ºi alte fapte rãmase "în aºteptare".

De aceea, ºi personajul Limbã (Jean Constantin), din filmele lui Sergiu Nicolaescu, cãuta protecþia comisarului Moldovan, ca sã nu zacã în puºcãrie cu faptele altora la dosarul lui.

Comisarul-ºef Eugen Alimãnescu a insistat sã formeze ºi el o Brigadã Specialã pentru bandele înarmate, care nu mai aveau limite.

Aºa a luat fiinþã Brigada Specialã "Fulger", formatã din trãgãtori de elitã, dotaþi cu arme automate ºi douã maºini de intervenþie rapidã – prima unitate poliþieneascã de intervenþie rapidã. ÃŽn acea perioadã, lui Alimãnescu i s-auÂ* pus poreclele: "Terminatorul", "Comisarul de fier", "Fanaticul", "Justiþiarul ". Era temut de criminali, care au încercat multã vreme sã-l asasineze, dar Alimãnescu era pãzit în permanenþã de oameni din echipa lui.

Închisoarea pentru poliþiºti de la Fãgãraº

Ulterior, atât Alimãnescu, cât ºi oamenii lui au fost anchetaþi ca poliþiºti corupþi. Erau învinuiþi cã pãstreazã o mare parte din capturile fãcute la descinderi, ceea ce era cam adevãrat, salariile fiind mizere, iar mulþi dintre ei îºi pierdeau viaþa de tineri, în lupta cu bandele criminale.

Familiile lor nu beneficiau de altã protecþie, fizicã sau financiarã, în afara celor pe care ºi le ofereau singuri. Mai mult decât atât, circulau zvonuri cã primele jafuri date în anii instaurãrii comunismului erau comandate chiar de tovarãºi, sã nu fugã "cãpuºele capitaliste" cu "sudoarea" poporului.

ªi aceste zvonuri puteau fi adevãrate, altminÂ*teri nu se explicã de ce doi mari spãrgãtori de bãnci, Cairo ºi Voinescu, fuseserã reabilitaþi de ministrul de interne Teohari Georgescu ºi numiþi comisari-ºefi la Circumscripþiile 1 ºi 2 din Capitalã. ÃŽn care "funcþii" curãþaserã BNR de câteva milioane de dolari.

Alimãnescu, pornit ca un taur pe roºu, îi lãsase pe tovarãºi fãrã mulþi infractori necesari planurilor de îmbogãþire rapidã. ªi a plãtit cu închisoarea ºi cu moartea, fiind condamnat pentru corupþie, delapidare, furt din avutul obºtesc.

A fost închis la Fãgãraº, celebra închisoare pentru poliþiºtii indezirabili, eliberat, închis din nou ºi, într-un final, azvârlit din trenul care îl ducea spre o altã închisoare. S-a spus cã a vrut sã fugã de sub escortã, una dintre expresiile folosite cel mai des în rapoartele lui Alimãnescu, atunci când voia sã justifice moartea unui arestat. Cineva, probabil vreun fost infractor devenit mare demnitar, dãduse ordin sã i se plãteascã cu aceeaºi monedã.

Comisarul-ºef Gheorghe Cambrea a fost condamnat la 20 de ani de puºcãrie pentru moartea ilegalistului turnãtor (dar asta s-a dovedit mai târziu) Constantin David. A fost trimis tot la Fãgãraº, în 1950, ºi a ieºit în 1965, prin decretul lui Ceauºescu de eliberare a deþinuþilor politici.

Bolnav, a mai trãit doar doi ani dupã eliberare, iar acum se odihneºte la "Figura 12" de la Cimitirul Bellu. Aceºti doi comisari au stat la baza personajului ComisaÂ*rul Moldovan din filmele lui Sergiu Nicolaescu.

[Pashpix]

O serie legendarã

Totul a început „Cu mâinile curate"

Seria filmelor cu comisarul Moldovan/ Miclovan a debutat în 1972, iar scenariul a fost semnat de Titus Popovici ºi Petre Sãlcudeanu. Sergiu Nicolaescu se gândise de multe ori sã facã un film inspirat dupã viaþa unchiului sãu Gheorghe Cambrea, însã el trebuia sã treacã de cenzura comunistã.

Pânã la urmã, a reuºit sã înºele vigilenþa cenzorilor. Comisarul Miclovan a fost îndrãgit de public din prima ºi pentru faptul cã nu era comunist ºi voia sã trãiascã „în stilul vechi". „Cu mâinile curate" a fost un mare succes, asigurat ºi de interpretarea unor actori de marcã: George Constantin (Semaca), Gheorghe Dinicã (Lãscãricã), Ilarion Ciobanu (Roman) ºi mulþi alþii.

A fost considerat un adevãrat thriller al cinematografiei româneºti, îmbinând caracteristicile genului poliþist cu intriga politicã a anilor 1940, ironicã la adresa comuniºtilor „naivi". Comisarul Miclovan este prins în lupta cu bandele înarmate, acþionând dupã „metoda Alimãnescu", în timp ce activistul politic interpretat de Ilarion Ciobanu încearcã sã-l determine sã acþioneze dupã „proceduri". Gheorghe Dinicã a rãmas memorabil cu replica "Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lãscãricã".

„Ultimul cartuº" fãrã Miclovan

Seria a continuat în 1973 cu "Ultimul cartuº", cu scenariul semnat de Titus Popovici. Miclovan e mort, iar partenerul sãu, Roman (Ilarion Ciobanu), ancheteazã uciderea acestuia, descoperind o reþea nebuloasã de politicieni corupþi, comuniºti, liberali dar ºi legionari ºi interlopi.

Nicolaescu revine cu „Un comisar acuzã"

Tot în 1973 a fost filmat ºi "Un comisar acuzã", în care, din cauza unei neînþelegeri cu scenariºtii (Vintilã Corbul ºi Mircea Gândilã), comisarul Miclovan a devenit Moldovan. "Garda de Fier" este la putere ºi încearcã sã o pãstreze prin teroare.

Asasinatele comise la Jilava de "echipele morþii" îi sunt repartizate comisarului Moldovan de la Brigada Moravuri, în speranþa cã le va rezolva convenabil pentru complotiºti. Însã comisarul este prea versat pentru a se lãsa înºelat. Paraipan este oponentul cel mai înverºunat al lui Moldovan. "Umbra" comisarului, Limbã, îl ajutã pe acesta în investigaþii, detensionând atmosfera cu umorul sãu de ºpringar sufletist.

Însã comisarul este împuºcat la sfârºit ºi toatã lumea a crezut cã s-a terminat. Un scenariu greu, un adevãrat slalom printre cenzorii care cereau ca "bãieþii buni" din film sã fie comuniºtii, un punct de vedere neînsuºit de apoliticul comisar Moldovan.

„Revanºa" s-a produs în 1978

Comisarul Moldovan trãieºte! E iarna lui 1941 ºi Moldovan este hotãrât sã termine cu Paraipan ºi cu miºcarea fascistã condusã de Zãvoianu ºi aliaþii lui. Paraipan îi rãpeºte copilul lui Moldovan ºi acþiunea devine extrem de tensionantã. Comisarul este trãdat de ºefii lui ºi nu reuºeºte sã-ºi salveze unicul copil. Un scenariu semnat de aceiaºi Vintilã Corbul ºi Mircea Gândilã.

ÃŽn 1981 a avut loc „Duelul"

Acþiunea se petrece în Bucureºtiul interbelic. Comisarul Moldovan trebuie sã rezolve cazul unei spargeri operate în momentul deschiderii seifului de la bancã, în care se afla contul miºcãrii legionare. Dându-seÂ* drept profesor de sport, comisarul reuºeºte sã se apropie de singurii martori ai spargerii, trei copii ai strãzii. Doi dintre ei sunt lichidaþi, Moldovan îºi dã seama cine este fãptaºul ºi la comanda cui a acþionat. Un scenariu semnat de Eugen Burada ºi Vintilã Corbul.

„Supravieþuitorul", la final de serie

În filmul care a avut premiera sãptãmâna trecutã, Sergiu Nicolaescu dã viaþã din nou comisarului Moldovan. Povestea, ticluitã de Sergiu Nicolaescu ºi subsemnata, începe într-un oraº european, unde comisarul fusese invitat sã participe la un joc extrem, organizat de o veche cunoºtinþã din Bucureºti, Goldberg (Vladimir Gãitan).

ÃŽn închisoarea de la Fãgãraº pentru poliþiºtii indezirabili participase de multe ori la ruleta ruseascã organizatã de un colonel rus (Ion Dichiseanu). La sfârºitul anilor ‘70, comisarul Moldovan mai avea un singur pariu cu viaþa.

Cândva, o þigancã îi prezisese cã nu va muri de glonþ. Fãrã familie, dupã anii grei de puºcãrie, ruleta ruseascã nu mai reprezintã decât o încrâncenatã provocare a destinului. Astfel devine „Supravieþuitorul" pentru milionarii amatori de senzaþii tari.

Numai cã, atunci când a acceptat invitaþia de a participa la un nou joc, Moldovan nu a ºtiut cã se va întâlni cu cea mai mare provocare a vieþii sale. „Obiºnuita" ruletã ruseascã avea sã se transforme într-un joc cu reguli noi, inventate de Goldberg, care avea niºte poliþe de plãtit comisarului.

Ca ºi alte personaje ale Bucureºtiului de altãdatã, reunite de iþele destinului ºi de sforile pãpuºarului în oraºul european unde se organizase ilicit jocul extrem. Comisarul acceptã provocarea, dar în maniera lui din tinereþe. Are ºi un ajutor nesperat, pe Limbã, pe care „arta" furtiºagului l-a perindat prin toatã Europa.

Intriga poliþistã porneºte de la o întâmplare care a rãmas legendarã în istoria „Micului Paris": asasinarea Zarazei, iubita lui Cristian Vasile, interpretul tangoului care purta numele frumoasei þigãnci. Personajele principale ale acelei poveºti ce a tulburat Bucureºtiul se regãsesc ºi se înfruntã cu aceeaºi patimã din trecut.

Rezolvarea enigmei implicã urmãriri, împuºcãturi ºi tot arsenalul unei intrigi poliþiste. Pãpuºarul nevãzut încearcã sã þinã frâiele unui joc extrem care devine din ce în ce mai greu de controlat. Dupã 15 ani de închisoare – tot atât cât a fãcut ºi unchiul lui Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Cambrea – comisarul Moldovan nu mai este acelaºi.

"De fapt", spune Sergiu Nicolaescu, "firea mea nu a fost niciodatã în genul comisarului Cambrea. El era mult mai comunicativ decât mine, mai jovial. În afarã de cei doi ani de libertate, dupã ce a ieºit din puºcãrie. Nici el nu mai era ce fusese, deºi era încã tânãr, abia trecuse de 50 de ani. Dar, pentru cã el n-a prins anii mei, în ultimul film, «Supravieþuitorul», eu mã joc pe mine, cu o anumitã tristeþe. Doar Limbã m-a fãcut sã zâmbesc ºi nici atunci n-a fost un zâmbet larg".

Una dintre problemele grele pe care le-a avut de rezolvat la "Supravieþuitorul" a fost castingul. "E vorba de douã epoci diferite, despãrþite de o lungã perioadã de timp, aºa cã a trebuit sã aleg pentru fiecare personaj principal câte doi actori de vârste diferite, care sã ºi semene între ei. Cel mai simplu a fost la George Mihãiþã. "Varianta tânãrã" e interpretatã de fiul sãu, Tudor.

Lucian Viziru ºi Ion Riþiu interpreteazã rolul lui Cristian Vasile, trubadurul "Zarazei" ºi se completeazã foarte bine. Lucian Viziru îmi place foarte mult. Joacã foarte bine, deºi n-are studii de specialitate! Vladimir Gãitan ºi Cristian Moþiu îl contureazã pe Goldberg, iar "dublura" mea e un actor ceh, Petr Falc, care aduce foarte bine cu mine, dar a trebuit sã vorbesc eu, pentru cã nu ºtia limba. Zaraza, cea care uneºte, ºi dincolo de moarte, aceste personaje este interpretatã de Ileana Lazariuc, o tânãrã deosebit de frumoasã".

Comisarul Moldovan a fost personajul prin care Sergiu Nicolaescu i-a adus un omagiu unchiului sãu, Gheorghe Cambrea. ªi nu a putut sã încheie seria fãrã "Supravieþuitorul", în care eroul principal se contopeºte cu actorul.

ADINA MUTÃR

[mihaifulger]

Am stat cateva ore bune ca sa citesc tot topicul asta si, desi s-au spus aici o groaza de lucruri interesante despre film , ma mir ca nimeni nu a observat cateva detalii destul de importante:
1. cusca de plexiglas (presupun) in care se desfasurau partidele de ruleta incrucisata avea doar 3 pereti si, cum nici jucatorii nu tinteau frontal, gloantele puteau ricosa in orice directie, punand in pericol atat vietile spectatorilor, cat si pe cea a "supravietuitorului";
2. in secventa de urmarire de pe acoperis, desi SN s-a laudat mereu ca isi face singur cascadele, cred ca are o dublura: chiar daca alearga cam alene, prea isi trage palaria peste ochi;
3. cineva a sugerat ca tanarul Moldovan nu avea nici un motiv sa-l crute pe tanarul Haral, care tocmai o omorase pe iubita prietenului sau, dar ce motiv avea el, in 1978, sa mearga in cimitir, pentru a-i infrunta pe Haral & Uri: primeste un biletel "Vino la cimitir sa te omor" si imediat da fuga?! sau vrea sa-si demonstreze inca o data invincibilitatea proverbiala?!?

[StefanDo]

sunt extrem de multe lucruri pe care nu le-am observat, si asta pentru ca nu mai avea rost sa le observam. pentru protectia noastra, desigur

[herbert]

ctp revine si-i trage o scatoalca lui Nicolaescu:
http://www.gandul.info/puterea-gandu...l?4237;2570409
scrie, intre altele, cristi:
"Nici o angoasa, nici o indoiala nu il clatina la apusul calatoriei sale prin lume: livreaza cu vadita satisfactie maselor de bizoni acelasi kivetsch cinematografic care l-a consacrat. Pentru mine ramâne tragic faptul ca poti sa traiesti zeci de ani si sa faci zeci de filme fara sa stii la sfârsit cum arata cu adevarat sufletul cinematografului. Si nu vreau sa ma intreb ce-ai inteles atunci din cinemaul propriei tale vieti."