Articole Taken

Inainte sa incepi sa filmezi Teroare in Paris / Taken, ce lectii ti-au venit in minte de la debutul tau regizoral, Banlieue 13 ("In suburbii")?

Daca exista vreun lucru pe care ambele filme sa-l aiba in comun – filme care de altfel sunt complet diferite - este ritmul actiunii. Banlieue 13 ("In suburbii") se baza numai pe actiune, care trebuia sa fie extrem de eficienta. Chiar daca Teroare in Paris / Taken a presupus o abordare mai sensibila, scenele de actiune au trebuit sa fie si ele cat se poate de eficiente, pentru ca publicul sa fie introdus in vanatoarea lui Bryan.

Platoul de filmare sau montajul asigura ritmul alert al filmului?

Desi multe lucruri sunt rezolvate la montaj, ritmul trebuie sa existe atunci cand filmezi. Daca nu e, nu ai o a doua sansa. Intotdeauna le cer actorilor sa mentina un tempo alert si sa fie cat se poate de veridici. Eu personal ma incarc cu energie din maniera in care filmez, asa ca parerea mea e ca energia filmului din asta provine. Daca lasi lucrurile sa curga in liniste, cand incepi sa montezi, trebuie sa-l aranjezi din nou, si asa pierzi ritmul.

Teroare in Paris / Taken adera la regulile genului si asta incepand chiar cu personajul principal - Bryan este insa mult mai tabacit, mai consumat decat James Bond.

Sigur. Ce e interesant la personaj e faptul ca este fragil, chiar neintegrat. In ciuda trecutului lui ca agent secret - acest lucru il aflam destul de tarziu – Bryan nu stie cum sa se comporte ca tata, iar asta este foarte important pentru cursul actiunii. Bryan pare un pic defazat, dar, cand se porneste, devine o adevarata masina de lupta. Dar niciodata un James Bond. Lupta cu puterile unui om de varsta lui.

Ce a insemnat acest lucru pentru scenele de actiune?

Un numar urias de repetitii pentru Liam Neeson, pentru ca am vrut sa faca el insusi cat mai multe, fara sa apelez la cascadori. Desigur, nu sare de pe pod, nici nu se arunca in fata masinilor, dar el a realizat toate scenele de lupta, dupa ce a petrecut ore intregi repetand fiecare miscare. A fost foarte solicitant pentru el, pentru ca nu voiam sa grabesc actiunea prea mult in fata camerelor. Liam chiar a invatat sa lupte.

Suntem constienti de schimbarea petrecuta in plan mental in ingrozitoarea scena a torturii. Cat de departe ai vrut sa ajungi cu scena aceasta?

Din punct de vedere vizual, scena este cu adevarat violenta, dar atinge apogeul intr-un anumit moment din film, dupa ce Bryan tocmai a dat peste cea mai buna prietena a fiicei lui, care a murit din cauza unei supradoze. Asta il transforma. Latura intunecata devine dominanta in el, instinctul patern inlatura orice alta judecata, orice restrictie. Am vrut ca scena sa fie socanta, dar sa nu fie exagerata.



Rapirea la care asista Bryan la telefon este momentul in care incepe actiunea. Cum te-ai pregatit pentru scena aceasta?

Am inceput in Los Angeles, filmandu-i reactia lui Liam Neeson intr-o filmare, in vreme ce asculta evenimentul in direct. Maggie Grace a venit pe platou si si-a spus toate replicile pe ecran, cand a fost rapita langa camera de luat vederi, ceea ce i-a permis lui Liam sa reactioneze in timp real. A fost de-a dreptul magic. Sincronizarea mi-a oferit mai multa libertate in Paris. Am putut adapta actiunea fizica a rapirii, dar trebuia sa am emotiile lui Liam, pe care mi le-a dat in cel mult doua duble.


Liam Neeson e cunoscut pentru daruire si pentru concentrare. Ce experienta aveai tu ?

Liam e foarte concentrat. Odata ce verificam scena cu el - nu-i place sa fie limitat de miscari "mecanice" - Liam lucreaza in nuante foarte subtile. Ajunge unde trebuie din cateva miscari. N-am putut vedea pe nimeni jucand rolul in locul lui. Liam se potriveste perfect in acest rol, cu o infatisare impunatoare - are 1,95 m inaltime - si, in acelasi timp, o sensibilitate pura. Cand il vezi, nu te gandesti la o masina de lupta, si surprinzi potentialul de sub pojghita de la suprafata.

Experienta lui Maggie Grace din show-uri de televiziune reiese din abordarea ei pe platourile de filmare?

Maggie e foarte profesionista. Experienta ei la televiziune inseamna ca e obisnuita sa lucreze mult si repede, fixand totul bine de prima data. Stie tot ce trebuie stiut despre cum se joaca si cum merg lucrurile pe platoul de filmare. E deja veterana.


Experienta ta de director de imagine isi spune cuvantul cand filmezi?

Va trebui sa-l intrebi pe Michel Abramowicz, celalalt director de imagine al filmului. Fireste ca are un impact, pentru ca niciodata nu pot renunta cu totul. Inca lucrez cu camera cand regizez - nu pot delega pe nimeni sa faca asta, pentru mine e un gest reflex. Dar, daca as fi fost si director de imagine, ar fi fost un pic dificil. Am avut incredere deplina in Michel, ca isi va folosi intreaga experienta, si am avut o discutie lunga despre imaginea pe care voiam s-o obtin.

Si anume...

Nu voiam sa fie stilizata sau sa aiba o versiune "cosmetizata" a Parisului. Voiam ca Parisul sa arate exact cum e cu adevarat. Ideea era sa fiu cat mai realist cu putinta, sa obtin o imagine stinsa.

Probabil ca nu a fost usor cu toate acele scene filmate noaptea.

A fost greu sa luminam filmul intr-un fel care sa nu bata la ochi. Pentru multe dintre scenele nocturne am folosit o camera digitala, care e mult mai sensibila, dar asta n-a fost mereu cu putinta. Construirea locului din scena urmaririi e filmata cu 35 mm, de exemplu, pentru ca acea camera digitala nu se adapteaza bine la conditiile dure, iar noi ne miscam de colo-colo.

Ai zice ca filmul lui Michael Mann, Collateral ("Colateral") a deschis calea folosirii metodelor digitale noaptea?

Categoric. Filmul lui a ridicat neindoielnic barierele, in ce priveste filmarea scenelor urbane noaptea.

In Teroare in Paris / Taken, arati aspecte contrastante ale Parisului - zone bine-cunoscute si cartiere anonime. Ce intentii ai avut cand le-ai cautat?

Un fel de vedere a Parisului, evitand cliseele obisnuite ale personajului care pozeaza in fata Turnului Eiffel sau a Trocadero, dar asigurandu-ma ca e evident pentru toata lumea ca actiunea se petrece in Paris. Asa ca am cautat locuri tipic pariziene, in timp ce evitam capcanele turistice. Asta a insemnat ca am sfarsit filmand pe Champs Elysees in ziua de dupa alegerile prezidentiale, cu jumatate dintre strazi blocate, pentru ca noul presedinte a hotarat sa se faca parada pe strada. Am filmat scena inconjurati de politie.

Care e abordarea ta fata de un element obligatoriu al filmului de actiune, cum ar fi scena urmaririi, care aminteste de urmarirea din The Bourne Identity ("Identitatea lui Bourne")?

Desigur, toata lumea isi aminteste de urmarirea prin traficul intr-o singura directie de mers. Ne-am gandit ca am complica lucrurile daca am filma noaptea si sa nu avem vreun accident. De fapt am avut multe accidente, dar nu in timpul filmarii. In sensul ca nu ii zguduie pe cei pe care-i urmareste, ci urmareste o barca, deci accidentele nu erau importante. Viteza si abilitatile lui conteaza.

Ce a fost cel mai dificil in scena finala de pe barca?

Scena luptei finale a presupus multe duble, pentru ca trebuia sa fie extrem de precisa si din ratiuni de siguranta, pentru ca scena sa functioneze, trebuie sa vedem explozii periculoase, lame care trec prin fata ochilor... Chiar daca nu erau foarte ascutite, a fost nevoie de foarte multe repetitii pentru a putea da lupta intr-un spatiu foarte stramt.

Lucrezi dupa notite?

Filmez folosind notite... la care nu raman niciodata. Pentru mine, asta este o unealta, o baza pentru discutiile cu celelalte departamente, dar nu e nimic mai mult decat o fotografie. Pe platoul de filmare trebuie sa te adaptezi la ce ai. Si cum filmul acesta n-a implicat nimic foarte complicat in faza de postproductie - toate exploziile au fost filmate live, de exemplu - am putut fi destul de flexibil.




FILMOGRAFIA LUI PIERRE MOREL

• Ca regizor:

2009 The Messenger
2008 Teroare in Paris / Taken
2004 Banlieue 13 (District 13) / In suburbii

• Ca director de imagine :

2007 Rogue, de Philip Atwell
Love and Other Disasters, de Alex Keshishian
Taxi 4, de Gérard Krawczyk
2005 Danny The Dog / Unleashed / Dresat pentru a ucide, de Louis Leterrier
2004 L'Américain (The American), de Patrick Timsit
2002 Transporter / Curierul, de Corey Yuen