După filmul original The Strangers (2008), scris și regizat de Bryan Bertino, și sequel-ul Prey at Night (2018), Lionsgate Films a decis relansarea francizei sub forma unei trilogii care reia premisa de bază: un slasher (film horror în care un agresor ucide metodic mai multe victime) cu trei răufăcători mascați ce terorizează oameni într-o casă izolată. Dacă criminalii rămân aceeași - Scarecrow, Dollface și Pin-Up Girl - restul distribuției se schimbă, iar de data aceasta apar câțiva tineri noi, printre care Madelaine Petsch (cunoscută din Riverdale) în rol principal. Primul capitol al noii trilogii respectă destul de fidel dinamica originalului, în timp ce a doua parte încearcă să extindă universul The Strangers și să dezvăluie mai mult din trecutul agresorilor. Totuși, rezultatul e mai degrabă un final extins al primului film decât o continuare satisfăcătoare care să funcționeze de una singură.
Regizat de finlandezul Renny Harlin, narațiunea o urmărește pe Maya, singura supraviețuitoare din cabană și acum internată la spital. Criminalii mascați ajung curând pe urmele ei, iar protagonista este forțată să se ascundă și să fugă pentru a scăpa cu viață. Pe măsură ce face tot ce-i stă în putere pentru a supraviețui, cei trei o vânează necontenit, hotărâți să omoare pe oricine le stă în cale.
Scenariul semnat de Alan R. Cohen și Alan Freedland nu numai că este neverosimil, dar și abundă în clișee ușor de recunoscut de orice spectator familiarizat cât de cât cu filmele horror. Nu este de mirare că povestea conține o mulțime de momente în care Maya ia decizii de neînțeles - se dovedește că preferă să se ascundă în spații închise în loc să fugă prin pădure, chiar și atunci când e încercuită - ceea ce ar putea determina publicul să își imagineze alternative mult mai logice în situația dată. Fără a da spoilere, și răufăcătorii fac uneori alegeri care există mai degrabă pentru a înfricoșa spectatorii decât pentru a-și duce scopul la bun sfârșit.
Faptul că filmul reprezintă partea a doua dintr-o trilogie nu justifică o narațiune prost structurată, iar The Strangers: Chapter 2 nu funcționează ca film de sine stătător. Deși începe intens cu secvențele din spital, pe măsură ce trece timpul, realizăm că totul se reduce la un singur eveniment care se tot prelungește pentru ca spre final să apară câteva flashback-uri neinspirate din copilăria criminalilor. Acestea ar trebui să explice motivațiile lor din prezent, dar de fapt sunt superficiale și lasă de dorit. Deznodământul este și el dezamăgitor, scopul lui fiind acela de a anunța la ce se poate aștepta publicul în partea a treia în loc să reprezinte o concluzie satisfăcătoare. Mai mult, nici secvențele gratuite cu violență împotriva animalelor nu ajută, iar apariția unui porc mistreț - generat deloc convingător pe calculator - care o vânează în pădure pe Maya este neverosimilă și lipsită de efectul scontat.
Dintre actori, Madelaine Petsch se remarcă prin interpretarea sa, reușind să fie cât de credibilă se poate în contextul dat. Reacțiile sale faciale sunt expresive, autentice și transmit bine intensitatea trăirilor Mayei. În schimb, personajele secundare precum cel jucat de Gabriel Basso (Gregory) sunt reduse la comportamente suspicioase, artificiale, construite doar pentru a o stresa pe Maya, ceea ce creează scene forțate cu priviri insistente care nu își au rostul.
The Strangers: Chapter 2 conține câteva secvențe cu adevărat tensionate și terifiante, în care coloana sonoră creată de Justin Burnett și Oscar Senen și imaginea lui Jose David Montero contribuie considerabil. Din păcate, filmul are de suferit din cauza a numeroase decizii neinspirate privind regia și scenariul, iar finalul nu oferă niciun fel de concluzie reală, ci doar un pretext pentru ceea ce va urma în a treia parte. Rămâne de văzut dacă măcar ultimul capitol al trilogiei va reuși să construiască un horror pe măsura așteptărilor.
