Producătorul și scenaristul James Vanderbilt a ales să treacă la cârma regizorală pentru a doua oară în cariera sa cu Nuremberg, care a câștigat premiul pentru Cel mai bun film la San Sebastián International Film Festival. Drama psihologică urmărește procesul extrem de mediatizat de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial prin ochii psihiatrului american Douglas Kelley (Rami Malek), determinat să înțeleagă răul în forma sa cea mai pură. Ce diferențează persoanele care comit fapte atroce de cele „normale”, binevoitoare și blânde? Răspunsul ar putea fi mai înfiorător decât ne dorim să recunoaștem.
După terminarea războiului în Europa, Hermann Göring (Russell Crowe), secundul lui Hitler, este capturat în viață. Printre prizonierii naziști se numără și Rudolf Hess, o altă figură proeminentă a partidului. Ei, alături de mulți alții, urmează să fie judecați în Procesul de la Nuremberg, organizat de Forțele Aliate (Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică) – primul proces internațional major pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității. Evenimentul a creat cadrul propice pentru dezvoltarea legilor internaționale, reprezentând un moment cheie în justiția globală.
Totuși, pe lângă datele și informațiile istorice pe care filmul de epocă le respectă adeseori cu o acuratețe impresionantă, Nuremberg se concentrează mai mult pe dimensiunea profund umană a personajelor și pe relația complicată dintre extrem de inteligentul narcisist Göring și Kelley, curiosul pshiatru ce își dorește să se creadă superior moral. De la fascinație la prietenie și manipulare, interacțiunea lor se transformă neîntrerupt, luând spectatorii prin surprindere fără un indiciu despre locul în care se va termina (pentru cei care nu sunt familiarizați și documentați pe subiect). Americanul vede în german răul absolut și încearcă să îl diagnosticheze, însă adevărul crud iese la iveală pe parcursul cercetărilor: nimic nu îi diferențiază pe naziști în mod evident de omul de rând.
Mulțumită actorilor câștigători sau nominalizați la Oscar, suspansul și tensiunea ating cote maxime, potențate și de muzica instrumentală – fiica lui Göring cântând la pian Chopin - Nocturne op.9 No.2 reprezintă un detaliu important luând în considerare anti-semitismul compozitorului polonez. Cromatica ștearsă în nuanțe preponderent gri simbolizează distrugerea lăsată în urmă de război, lipsa de culoare și șocanta realizare a nivelului de cruzime la care specia umană poate ajunge, atunci când indivizii sunt puși în anumite circumstanțe (un alt exemplu fiind Experimentul Stanford). Textele explicative legate de data și locul scenelor, dar și imaginile de arhivă folosite ne reamintesc constant că faptele prezentate pe ecran sunt veridice.
Trucurile de magie ale lui Kelley reprezintă un leitmotiv pe parcursul filmului, iar ceea ce îi mărturisește lui Göring când îl explică pe cel cu dispariția monedei devine o metaforă pentru întreaga situație: „atâta timp cât tu crezi cu tărie că moneda este în mâna dreaptă, și privitorii vor crede”. Atâta timp cât tu crezi cu tărie că ești nevinovat și nu ai greșit cu nimic, și audiența va crede. Mintea noastră construiește realitatea, iar uciderea în masă a milioane de oameni poate ajunge astfel relativă în conștiința unui om ce își neagă responsabilitatea cu orice preț. Doar obiectivitatea justiției poate oferi speranță în continuare.
