După ce lansarea originalului Silent Night, Deadly Night / Crăciun sângeros a stârnit proteste din partea părinților și a dus la interzicerea materialelor de promovare și chiar a filmului în sine, au urmat patru sequel-uri și un remake în 2012, toate continuând să exploateze imaginea unui Moș Crăciun criminal. Mike P. Nelson, care a mai realizat în 2021 o reinterpretare a unei francize horror, Wrong Turn, reia de această dată primul film din seria Crăciun sângeros și îl adaptează pentru publicul contemporan.
Produsul final este însă o tentativă ratată deoarece filmul pare că nu știe exact ce vrea să fie, amestecând clișee din povești horror și slasher (subgen de groază în care un criminal urmărește și ucide victimele, adesea într-un mod explicit grafic), elemente de romance, supranaturale sau politice, la care se adaugă și cartoane inspirate de jocurile video. Această suprasaturație de idei nu face decât să creeaze o confuzie în privința tonului și lasă spectatorul să se întrebe dacă filmul încearcă să sperie, să emoționeze sau să stârnească râsul prin momentele sale involuntar absurde.
Povestea îl urmărește pe Billy Chapman, un băiețel de opt ani care asistă la uciderea brutală a părinților săi de către un bărbat îmbrăcat în Moș Crăciun. Ani mai târziu, Billy este un tânăr bărbat (interpretat de Rohan Campbell) încă traumatizat și, în fiecare zi de decembrie, se îmbracă în costumul de moș roșu și își ia revanșa împotriva oamenilor „răi”, omorându-i cu toporul. Conștiința sa, o voce interioară (Mark Acheson) cu care discută într-o dinamică asemănătoare cu cea din Venom, analizează oamenii din jur și stabilește următoarea victimă. După ce ajunge într-un nou orășel și Pammy (Ruby Modine), o femeie cu accese de furie și violență, îi atrage atenția, Billy decide să rămână o perioadă acolo și descoperă tot felul de persoane stranii care se califică drept noi ținte.
Este evident încă de la început că Nelson încearcă să creeze o atmosferă tensionată, specifică filmului horror, prin modul în care filmează acțiunea. După ce îl vedem pe băiețelul Billy în cadre medii, trecem brusc pe prim-planurile unor persoane în vârstă dintr-un azil de bătrâni, care îl privesc straniu, rostind replici de tipul „băieții cuminți primesc lucruri bune” și „băieții neascultători sunt pedepsiți”. Acest moment introduce de asemenea un principiu moral care delimitează ulterior cine merită să trăiască și cine să fie ucis. Problema intervine atunci când narațiunea devine incoerentă și se pierde în prea multe clișee și direcții divergente. Contrar începutului, Crăciun sângeros este mai mult slasher decât horror cu jumpscares (apariții bruște terifiante), și prezintă un protagonist cu o conduită morală parcă inspirată de serialul Dexter, care se implică într-o poveste de dragoste forțată, ce se dezvoltă complet nerealist în doar câteva zile, și care deține o voce interioară supranaturală ca din Venom.
Filmului îi lipsește de asemenea o logică internă și pare că spectatorii sunt îndemnați pe tot parcursul narațiunii să accepte convențiile fără să-și pună întrebări despre verosimilitatea poveștii: Billy ucide oameni în fiecare Crăciun de mai bine de zece ani, fără ca autoritățile să-l fi descoperit, iar, prin moduri extrem de convenabile, aflăm că victimele lui Billy sunt într-adevăr oameni „răi”, care își merită soarta. Spre exemplu, premoniția vocii din capul protagonistului despre Delphine (Sharon Bajer), o femeie aparent antipatică, se dovedește corectă atunci când Billy descoperă că ea conduce de fapt un cult neonazist, ceea ce reprezintă justificarea perfectă pentru ca personajul principal să comită un adevărat masacru, de pe urma căruia nu există consecințe.
În ceea ce privește actoria, Rohan Campbell îl joacă convingător pe Billy, deși îi lipsește carisma unor antieroi deja amintiți, precum Dexter (Michael C. Hall) sau Eddie Brock (Tom Hardy) din Venom, pe care spectatorii îi pot simpatiza mult mai ușor. Interpretarea lui Ruby Modine este exagerată și teatrală, mai ales în scenele în care portretizează izbucnirile violente de mânie, asociate unei tulburări explozive intermitente de care suferă personajul ei.
Crăciun sângeros este mai degrabă un pretext pentru o glorificare gratuită a omuciderii, care este ulterior justificată convenabil pentru a-l transforma pe Billy într-un ”justițiar” de Crăciun. Din păcate, nici măcar povestea care explică originea antieroului nu își păstrează relevanța atunci când are loc o răsturnare de situație spre final și aflăm adevărul despre trecutul lui Billy și „conștiința” lui. Dacă fanii subgenului slasher vor putea aprecia execuția crimelor și nivelul ridicat de sângeros al filmului, restul spectatorilor se pot îndrepta fără griji înspre filme cu Moș Crăciun mai coerente și mai pașnice.
