In mod amuzant, "Harry Potter si Ordinul Phoenix" se termina cand toti realizeaza ceea ce noi, spectatorii, am inteles inca de la finalul ultimei parti - "Harry Potter si Pocalul de Foc" - si anume ca Lordul Voldemort/ Cap-De-Mort s-a intors. Numai ca sunt necesare 138 de minute pentru ca toti, cu exceptia lui Harry, sa realizeze cu adevarat acest lucru.
De aceasta data ne aflam in plin razboi politic, in care Ministrul Magiei, Cornelius Fudge (Robert Hardy) neaga vehement intoarcerea lui Voldemort. El prefera sa vada in acest razboi mai degraba revolta scolii, a directorului si a lui Harry. Asadar filmul se constituie intr-o serie de actiuni pro si contra, intre o administratie oarba si un student reprimat.
Pe de alta parte, Harry sufera de cosmaruri, dar mai rele decat acestea este Dolores Umbridge (Imelda Staunton). Ea reprezinta un amalgam al celor mai rai profesori ai nostri din liceu, un instructor care emite decrete fara cea mai mica preocupare fata de impactul acestora.
Pe langa aceasta, asistam la o serie de momente de mare interes, unele avand in prim plan creaturi din alte lumi, dueluri magice pana la moarte, o scoala de vrajitorii clandestina, condusa de Harry si zboruri noaptea pe deasupra Londrei. Dar magicul lipseste in mare parte din acest film al seriei. Acest fapt insa nu ne va tine departe de multiplex-uri pentru ca nu vrem sa ratam sentimentul reintalnirii cu vechi prieteni pe de o parte si, pe de alta, pentru ca vrem sa obtinem clarificarile de care era nevoie. Oricum efectele vizuale, scenografia, costumele si editarea sunt la nivelul de desavarsire al seriei. Va va placea filmul din prisma acestora.
Subiectele atat de intens mediatizate
