Poate că criticii de film nu s-au grăbit cu laudele atunci când s-a lansat Jumanji, în 1995, dar asta nu înseamnă că o întreagă generaţie de spectatori din România şi din întreaga lume nu s-a lăsat vrăjită de spiritul acestui exemplu perfect pentru filmul de aventură. Cu Robin Williams în rolul principal, Jumanji a fost un succes de casă şi a dovedit Hollywood-ului că de limitările efectelor speciale clasice se alege praful atunci când pui la treabă o armată de calculatoare.
Efectele digitale nu erau o noutate la Hollywood în 1994, când Jumanji se afla în pregătire. Publicul global deja se bucurase de titluri precum Terminator 2: Judgment Day (1993), Jurassic Park (1993) şi Masca (1994), toate succese de referinţă ale ultimului deceniu din mileniul trecut şi pietre de hotar în istoria efectelor CGI.
Dar comunitatea de cineaşti de la Hollywood încă privea cu neîncredere acest nou tip de efecte, fără să le conteste magia. Regizorul Joe Johnston, studiourile TriStar Pictures şi Jumanji au dat de pământ cu aceste rezerve în poate cele mai elaborate efecte CGI ale momentului. Oare este cineva care să fi văzut filmul la cinema în 1995 şi care să nu-şi amintească replica "Run! It's a stampede", urmată de iureşul a zeci de animale africane prin conacul familiei Parrish? Suntem sigur că nu...
Efectele din film au fost realizate de Industrial Light & Magic (ILM), compania fondată de George Lucas care, alături de concurenta Weta Digital, este responsabilă de unele dintre cele mai spectaculoase efecte CGI din istoria cinema-ului. Printre francizele care au utilizat efecte realizate de ILM se numără saga Star Wars, seria Indiana Jones, trilogia Înapoi în viitor, filmele Star Trek, Gostbusters, Misiune imposibilă şi sute de alte blockbustere.
Ca multe alte revoluţii de la Hollywood, totul a început cu întrebarea "Can this be done?" (Se poate face asta?). Conform site-ului VFX Voice, care explorează cele mai interesante aspecte ale istoriei efectelor speciale, această întrebare a fost pusă de regizorul Joe Johnston specialiştilor de la Industrial Light & Magic. Johnston avea un scenariu doldora de scene până atunci imposibile pentru efectele speciale tradiţionale, precum cavalcada animalelor prin conac, un leu alergând pe scări, un elefant călcând în picioare o maşină sau maimuţe conducând o motocicletă a poliţiei. Aşa cum ştie orice scenarist, pagini întregi pot dispărea din poveste dacă bugetul este insuficient sau dacă tehnica nu permite ecranizarea acelor pagini...
Cea mai mare dificultate a momentului o reprezentau animalele cu blană şi păsările. Penajul acestora din urmă şi blana animalelor cereau o putere de randare mult prea mare pentru calculatoarele epocii. Citat de VFX Voice, Johnson declară că filmul era de mult în producţie până a căpătat încredere că efectele speciale vor fi un succes. "La început nu am crezut că va funcţiona. Primele teste cu coama leului nu au fost deloc încurajatoare, dar echipa a continuat să forţeze tehnologia şi până la urmă a mers. Jumanji este primitiv dacă îl compari cu posibilităţile CGI de acum în ceea ce priveşte texturile, părul şi penele, dar publicul poate ierta aceste aspecte dacă este captivat de poveste", a spus regizorul.
În ce priveşte nivelul tehnologic al epocii, Kyle Balda, pe atunci supervizor de animaţie la Industrial Light & Magic şi între timp devenit regizor al unor supersucese de casă precum animaţiile Minions şi Despicable Me 3, a spus că pentru o scenă de şapte secunde din Jumanji se putea lucra o lună întreagă, în timp ce acum pentru o scenă de complexitate similară computerele ar avea nevoie doar de câteva zile.
Poate că jocul Jumanji a avut nevoie de mai bine de două decenii să revină în atenţie, dar a făcut-o cu mare succes în Jumanji: Welcome to the Jungle, în 2017. Filmul cu Dwayne Johnson, Kevin Hart, Jack Black şi Karen Gillan a devenit a doua cea mai vizionată premieră a anului respectiv, cu peste 500.000 de spectatori la noi în ţară.
Filmul Jumanji este disponibil în România pe platforma Netflix. Tot pe Netflix găseşti şi Jumanji: Welcome to the Jungle.
