Pentru ca suntem mai multi care nu putem intra pe Atelierul de scenaristica, deschid aici un topic provizoriu, in care putem discuta pe diverse teme.
Pentru ca tot se plangeau unii ca nu exista scenarii postate, incep prin a publica scenariul meu, Apocalipsa, participant la 3 sesiuni CNC, unde a luat 5.83, apoi 6.94, iar la ultima sesiune probabil ca in jur de 4,5.
Nu-mi fac probleme in privinta copyright-ului, existand suficiente dovezi si martori ca-mi apartine
asadar, Apocalipsa
Apocalipsa
- scenariu scurtmetraj de Gabriel Andronache –
1. INTERIOR – BUCĂTĂRIE - DIMINEAŢA
O bucătărie de ţară, cu un calendar ortodox lipit de perete, o fereastră cu geamuri murdare şi o laviţă acoperită cu o cuvertură înflorată. MANOLE, un bărbat în jur de 40 de ani, stă la masă, aşezat pe un scaun cu spătar înalt, din lemn sculptat, care face notă discordantă cu sărăcia mobilierului din jur. Cu gesturi hotărâte, MANOLE taie cu un cuţit felii groase de salam pe care le îndeasă cu poftă în gură, împreună cu bucăţi de pâine rupte cu mâna.
La un moment dat, se îneaca. Tuşeşte, se ridică de pe scaun, repezindu-se la un dulap pe care-l deschide rapid, scoţând o sticlă de vin. O dă duşcă peste cap, revenindu-şi. Îşi şterge bărbia cu mâna, punând sticla la loc. Revine la masă şi strânge firimiturile de pâine şi salamul. Pe masă rămâne deschis un ziar. MANOLE îi aruncă o privire în grabă, după care aruncă resturile de mâncare la coş. Se întoarce apoi la masă, recitind ceva din ziarul pe care-l apropie de ochi, cu gest tipic de miop. Imediat, îşi duce mâna la gură, făcându-şi apoi cruce.
2. EXTERIOR – CURTE – DIMINEAŢA
MANOLE încalecă o bicicletă sprijinită de gardul curţii sale şi ţâşneşte pe uliţă. În calea sa, risipeşte un cârd de gâşte, stârnind sunete stridente. Bicicleta pornită în goană lasă în urma ei un nor uşor de praf.
3. INTERIOR – BIROU – DIMINEAŢA
Biroul lui BEJAN, primarul comunei Groapa de Jos. BEJAN stă sprijinit de spătarul fotoliului, mult lăsat pe spate şi cu picioarele întinse pe muchia mesei, în postura tipică unui şerif din vestul sălbatic. Pe peretele din spate, un drapel imens cu însemnele UE încadrând portretul lui BEJAN. Primarul numără un teanc de bancnote, umezindu-şi degetul arătător cu vârful limbii.
BEJAN
(în şoaptă)
Treiş’unu…treiş’doi…
Uşa este dată de perete şi în încăpere năvăleşte MANOLE. Bejan sare de pe fotoliu, scăpând pe jos bancnotele.
BEJAN
(iritat)
Ce mama dracului faci, Manole? Bate naibii la uşa! Ptiu, fir-ar, am crezut că am inopinat de la Bucureşti.
MANOLE
Dom’ primar, e jale mare !
(se îneaca)
Luaţi şi citiţi aici, că eu nu mai am suflu !
BEJAN
Trageţi sufletul, bă Manole, că doar nu-i sfârşitul lumii...
MANOLE
Ba tocmai de asta e vorba ! Ia citiţi !
BEJAN
(îşi pune ochelarii)
« Cercetătorii americani anunţă că în data de 15 mai un meteorit de două tone va cădea pe teritoriul României, în dreptul comunei Groapa de Sus. Dacă nu se vor lua măsuri de deviere a meteoritului, impactul va duce la sfârşitul vieţii pe Terra. »
Bejan îşi pune mâna la gură, apoi plesneşte ziarul cu palma.
BEJAN
Pfiii, fir-ar sa fie, chiar că asta e prea de tot ! M-ai terminat cu ştirea asta, Manole !
MANOLE
Aşa ceva nu trebuie să se întâmple, dom’ primar !
BEJAN
Normal ! Dom’le, ce pacoste ! Adică o dată în viaţă prindem un meteorit din ăsta şi pică exact în curte la cei din Groapa de Sus ! Da’ ce noroc au ăştia, dom ‘le, de trag toate la ei ? Da’ noi, din Groapa de Jos, chiar n-avem parte de nimic ?
MANOLE
Nu ştiu, dom’ Bejan, e un blestem, zău aşa !
BEJAN
Când au fost inundaţii şi li s-au dus douăj’de case, le-a făcut statul douăj’ de case noi ! Când cu aviara, de le-a dat ortu’ popii toate curcile, au venit ăia de le-au adus curci santinelă tocma’ din America !
MANOLE
Da, şi aţi văzut ce pas frumos de marş băteau pe uliţă !
BEJAN
Şi-au fost şi televiziunile călare pe ei. Păi ştii de câte ori a apărut Mardare, primarul lor, la televizor ? De unşpe ori într-un an ! Da chiar şi sfârşitu’ lumii tot în Groapa de Sus vine ? Adica noi nu suntem în stare de nici o calamitate, ce, n-avem şi noi faţă de catastrofă ?
MANOLE
Vă daţi seama ce transmisii în direct o să facă CNN-ul din Groapa de Sus ?
BEJAN
Te rog, nu mă mai amărî !
Ia din nou ziarul si reciteste in barba.
BEJAN
Ia stai, Manole...Zice aici ceva de deviere...Oare n-am putea să facem noi treaba asta, să cadă bolovanul ăla în Groapa noastră ?
MANOLE
Dom’ primar, nu ştiu...Aici e chestie de ştiinţă, eu nu mă pricep...
BEJAN
(se ridică din fotoliu, atitudine napoleoniană)
Convoacă consiliul suprem de apărare al comunei ! Şedinţă de urgenţă !
4. INTERIOR – CÂRCIUMă – ZI
Interiorul unui bufet sătesc, cu câteva mese înghesuite sub un ventilator intepenit. Crâşma e plină de muşterii. Dintr-un difuzor urlă decibelii unei manele. La una dintre mese, DUDAU, un bărbat masiv, la 50 de ani, tuns perie. Are în faţă o sticlă de vin din care îşi toarnă într-un pahar mic, de ţuică. Bea încet. Priveşte ecranul unui televizor aşezat pe o masă, undeva, în colţul bodegii.
DUDĂU
Virgile! Bă, Virgile, vino mă, şi dă sonoru’ mai tare. Şi închide dreacului boxa aia, că m-ai zăpăcit de cap.
De după tejghea se mişcă cu greutate VIRGIL, care, ştergându-şi mâinile cu un şervet, se îndreaptă spre televizor, bombănind.
VIRGIL
Dom’ şef, dar de când sunteţi în concediu, parcă sunteţi tot mai morocănos, zău aşa. Nimic nu vă mai place.
DUDĂU
Bă, păi trebuie sa-mi odihnesc creierul. Oboseşte şi organul legii, tu ce crezi ? Da’ cum să-mi tihnească dacă tu mă căpiezi cu muzica asta ?
În cârciumă intră MANOLE, năduşit. Îşi şterge fruntea cu basca. Se duce glonţ la DUDĂU, aşezându-se la masa lui.
MANOLE
Trăiţi, dom’ şef, v-am căutat peste tot, şi la secţie, şi la postul de control, şi la crâşma lu’ Zorilă. E urgenţă mare, trebuie să veniţi la primărie !
DUDĂU
(îi arată paharul)
Bă, tu nu vezi că sunt în concediu ?
MANOLE
Da, dom’ şef, dar e o situaţie de extremă urgenţă. Vine sfârşitul lumii !
DUDĂU
(râde)
Cu ce vine, bă, cu bicicleta?
MANOLE
Vă rog, domnu’ primar Bejan a convocat consiliul suprem de apărare al comunei. E belea mare, să ştiţi.
DUDEA
(zeflemist)
Ete na, dom’ primar Bejan, ce să-ţi spun…Bine, bă, las’ că trag o raită şi pe la primărie, dar mai pe seara, pe răcoare. Hai, ia şi tu una mică, că ai numa’ praf în gură.
5. INTERIOR – BISERICĂ – ZI
TASIA, o bătrână la vreo 70 de ani, se închină pe rând la toate icoanele din faţa altarului. Într-un târziu, ajunge la uşa acestuia şi bate. Uşa se deschide şi în cadrul ei apare popa GRIGORE.
TASIA
Săru’mâna, părinte, binecuvantează-mă.
GRIGORE
(expeditiv, face o cruce, se vede ca n-are chef de nimic)
Te binecuvântez, Tasio…
Dă să intre înapoi.
TASIA
Spovedeşte-mă, părinte.
GRIGORE oftează şi intră în altar. Se întoarce cu o carte de rugăciuni. TASIA îngenunchează, iar GRIGORE îi pune patrafirul pe cap.
TASIA
Am păcătuit, părinte.
GRIGORE
Cu gândul cu vorba ?
TASIA
D’apoi, cu fapta, părinte.
GRIGORE
Ai călcat strâmb ?
TASIA
Nu, ferească sfântu’ ! De altă boacănă îi vorba…S-a oţetit tot vinul mănăstiresc pe care mi l-aţi dat să-l vând. N-am spălat butoaiele şi s-a prăpădit tot, părinte !
GRIGORE
(iritat)
Cum, toate cele zece budane de vin pe care ţi le-am dat ?
TASIA
Toate, sfinţia ta. Iartă-mă.
Uşa bisericii se deschide şi un fascicul de lumină pătrunde în semiîntunericul sălii. GRIGORE îşi pune mâna streaşină la ochi, desluşindu-l pe MANOLE care se apropie uşor împleticit de altar. În drumul său, se opreşte la o icoană, o pupă zgomotos, apoi cade în genunchi în faţa lui GRIGORE, alături de TASIA.
MANOLE
Părinte, blagosloveşte-mă, că ne prăpădim cu toţii, hâc !
GRIGORE
Fiule, sunt ocupat cu Tasia acum.
MANOLE
(ridicându-şi mâinile spre cer)
Nu e timp de pierdut ! Sfârşitul e aproape ! Pocăiţi-vă !
TASIA
(scuipă în sân)
Ptiu, parcă-l are pe ucigă-l toaca în el. Măi, Manole, te-a bătut soarele în cap.
MANOLE
(plângăreţ)
Spovedeşte-mă, părinte, că nu mai e mult până la apocalipsa. Dă-mi nişte agheazmă de-a matale, din aia plată, să-mi potolesc dracii şi arşiţa.
(sughiţe)
Uite, părinte, cum mă încearcă !
GRIGORE
Vezi poate-ţi cârpesc vreuna !
MANOLE
Fă ce vrei din mine, părinte, dar diseară, hâc, diseară, trebuie să vii la primărie, la şedinţa supremă. Vine sfârşitul lumii şi primarul te-a convocat şi pe matale.
TASIA
(îşi pune mâna la gură)
Săracu’ de tine…Şi eşti băiat tânăr, maica, te-ai stricat în halul ăsta…
MANOLE se ridică cu greutate, abia ţinându-şi echilibrul. Se duce la o lumănare şi încearcă să o aprindă, dar chibriturile ori se sting prea repede, ori el nu reuşeşte să aşeze flacăra cum trebuie, dar lumânarea nu se aprinde. Renunţa într-un final şi se îndreaptă spre ieşire.
MANOLE
(cu degetul spre GRIGORE)
Părinte, să nu zici că nu ţi-am spus !
Iese din biserică.
6. EXTERIOR – ULIŢĂ – ÎN FAŢA ŞCOLII - ZI
MANOLE, călare pe bicicletă, se apropie în viteză de poarta şcolii, în faţa căreia se află un grup de copii. MANOLE frânează, îşi pierde echilibrul şi cade în dreptul puştilor care izbucnesc în râs. MANOLE se ridică, scuturându-se de praf şi aleargă după câţiva dintre ei, fără nici un spor. Resemnat, intră pe poarta şcolii.
continuare in mesajul următor