Dupa ce trec pragul sifonierului, copiii Pevensie se trezesc intr-o lume plina de fapturi extraordinare, pe care nici nu si le-ar fi putut imagina inainte. Unele dintre acestea devin prietenii si eroii lor. Pentru a cladi aceste personaje deja simbolice din LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL, erau necesare nu doar una sau doua tehnici de filmare, ci o intreaga combinatie sofisticata de actori umani, efecte vizuale si tehnici digitale "vrajitoresti".
Primul pas in crearea acestor fapturi a fost un casting meticulos. Directorul de casting Pippa Hall s-a concentrat asupra gasirii celor patru copii care aveau sa joace rolurile fratilor Pevensie, iar colega ei, Gail Stevens, a primit misiunea de a organiza probe pentru rolurile "non-umane" care alcatuiesc o parte atat de importanta a filmului.
Domnul Tumnus, Faunul
Primul rol “non-uman” luat in discutie a fost cel al domnului Tumnus – un personaj timid, retras, jumatate om-jumatate tap, care se imprieteneste cu Lucy, dar este nevoit sa indeplineasca planurile malefice ale Vrajitoarei Albe. Faunul a fost prima sursa de inspiratie a lui C.S. Lewis pentru crearea Narniei. Scriitorul a spus candva ca "totul a inceput cu imaginea unui faun care cara in mana o umbrela si niste pachete, intr-o padure plina de zapada”. Ca urmare, echipa care realiza filmul si-a dat seama ca acest rol era vital pentru a reusi sa aduca la viata Narnia. Calitatile cautate au fost descoperite intr-un actor scotian in plina ascensiune, James McAvoy. “James surprinde dualitatea sinistra a domnului Tumnus," spune Andrew Adamson. "Are chipul perfect pentru acest rol. Si, cel mai important, are o conexiune incredibila cu Georgie, ceea ce era extrem de important pentru poveste.”
"Mi-au placut la nebunie cartile, cand eram mic. Mi s-a parut minunat sa imi aduc aminte cum m-au facut sa ma simt pe atunci,” spune McAvoy. “Domnul Tumnus a fost dintotdeauna unul dintre personajele mele preferate, deci a fost o mare onoare pentru mine sa joc acest rol." Pentru McAvoy, fascinant este ca Tumnus este sfasiat de o dilema morala, in misiunea lui de a o rapi pe Lucy pentru Vrajitoarea Alba. “El este silit de imprejurari sa faca ceva impotriva vointei sale,” spune McAvoy. “In asta consta dualitatea despre care vorbeam eu si Andrew. Tumnus este in conflict cu el insusi, pentru ca atunci cand o rapeste pe Lucy descopera ca intre ei doi s-a creat o legatura, au devenit buni prieteni. In final, el este silit sa se gandeasca bine cine este, ce doreste si ce poate sa accepte - lucru complet neasteptat pentru el.”
Pentru a transforma un tanar modern de 26 de ani intr-o faptura mitologica de mai bine de 100 de ani, McAvoy a avut si el de suferit, la randul sau, lasandu-se timp de peste trei ore pe zi in mainile unuia dintre cei mai mari magicieni in materie de machiaje de la Hollywood: co-fondatorul Grupului K.N.B. EFX, Howard Berger. "Dupa ce l-au ales pe James pentru acest rol, a venit din Anglia pentru o proba live," explica Berger. “Andrew avea deja o viziune foarte clara asupra modului in care trebuie sa arate domnul Tumnus. El dorea sa il reconstituie pe domnul Tumnus asa cum si-l imaginase el, cand era copil, si cred ca am reusit foarte bine."
Berger continua: "Pentru James am sculptat o piesa speciala, pentru cap. Includea niste urechi mici, controlate prin radio, care chiar se miscau, si coarne atasate de craniu. Exista si o piesa pentru nas, una pentru frunte, diverse mese de par, mai exact o peruca, perciuni, barba, sprancene, inclusiv parul de pe corp. Dura mai bine de trei ore sa punem toate astea pe James, zi de zi. A fost un proces extrem de intens.”
Pe langa faptul ca indura acest machiaj zilnic, chinuitor, McAvoy si-a petrecut cateva saptamani punand la punct vocea si mersul pe care le-a folosit pentru a da viata primei fapturi din Narnia. "In folclor, faunii erau adeptii lui Dionisos, zeul grec al vinului si al betiei. Erau veseli, pusi pe sotii, si am dorit sa arat acest lucru," spune McAvoy. "Exista si o nota extrem de britanica in modul in care este scris rolul personajului Tumnus. Este ceva ce C.S. Lewis a facut intentionat - incontestabil, a ales pentru el un anumit tip de voce englezeasca. Am luat tonul vocii dlui Tumnus de la tapul din el, insa accentul provine de la jumatatea de om a personajului."
De la talie in jos, Tumnus este in intregime creat pe computer, dar pentru a imita cat mai bine mersul unui om-tap, McAvoy a invatat sa mearga pe varfuri in fata aparatului de filmat. "Nu ma puteau lasa sa merg ca un tip normal, fiindca partea superioara a corpului meu ar fi avut un aer ciudat pe acest gen de picioare posterioare de tap," remarca el. "Ca urmare, am fost nevoit sa merg intr-un milion de moduri diferite, apoi sa ma urmaresc pe computer, ca sa vad care metoda functiona cel mai bine !"
Pentru a-i completa transformarea din om in faun, pentru film, Adamson s-a bazat pe talentele unor adevarati "vrajitori" in efecte vizuale, in frunte cu expertul Dean Wright. Acest proces, numit simplu de catre Wright 'inlocuirea picioarelor,' a fost prima data folosit in filmul lui Robert Zemeckis din 1994, premiat cu Oscar®, "Forrest Gump" (pentru personajul sergentului Dan, un veteran mutilat in razboiul din Vietnam, interpretat de Gary Sinise). Wright, cu ajutorul unor programe de computer mai recente si mai sofisticate, a folosit cu McAvoy “pantaloni pentru ecran verde”, pentru a crea iluzia unui tap pe doua picioare, potrivind miscarile imaginii desenate de el pe computer cu miscarile facut de McAvoy in mers.
Jadis, Vrajitoarea Alba
Cel mai malefic personaj din Narnia este Jadis, Vrajitoarea Alba aparent invincibila care a blestemat acest paradis de odinioara sa fie subjugat de o iarna vesnica. Pentru acest rol nefast si datator de fiori reci, echipa care a realizat filmul au acceptat sugestia producatorului executiv Perry Moore de a apela la actrita scotiana veterana Tilda Swinton, unul dintre pilonii de rezistenta ai cinematografiei europene. "Sunt un admirator al Tildei de cand am vazut-o in 'Orlando'," spune Adamson despre actrita principala a filmului, care, cu tenul ei palid si frumusetea eterica, a adaugat o dimensiune dramatica impozantului personaj pe care il joaca in film. "Pe langa statura ei fizica, perfect potrivita pentru personaj, ea are multa forta, intensitate si inteligenta - caracteristici pe care mi le doream pentru Vrajitoarea Alba. In fond, ea trebuie sa fie la fel de inteligenta, de puternica si de intesa ca si Leul Aslan, in confruntarea cu el.”
Pentru o actrita obisnuita sa interpreteze nuante mai fine ale emotiilor umane, a fost o misiune mai dificila sa joace rolul unui personaj pentru care emotia nu inseamna nimic. “Jadis nu este om, sa nu uitati asta. Ea nu are nici un sentiment pentru nimic,” spune Swinton. “Nu este inteligibila la un nivel normal. Ea a creat Narnia ca o simpla reflexie a propriei sale gandiri, incremenita intr-o iarna perpetua - fara primavara, fara Craciun, fara progres, fara stare de bine. Un loc destul de lipsit de bucurie, pana cand apar acesti copii si incep sa intoarca totul cu susul in jos."
Swinton s-a implicat indeaproape in crearea look-ului Vrajitoarei Albe, extrem de important pentru acest personaj. “Am fost de acord ca ar trebui sa aiba un aer modern si chiar atragator, in felul ei. M-am gandit la frumusetile mele fantastice preferate, precum Vrajitoarea din 'Vrajitorul din Oz,’ care nu a avut cliseele unui personaj negativ. Nu am vrut sa am nici unul dintre standarde: parul negru, buzele rosii sau ochii conturati cu negru."
Ea continua: "Costumul a fost conceput in ideea ca va fi un fel de termometru al starii de spirit, care se va "mula" pe starea ei de spirit. Ea nu isi schimba niciodata rochia, ci rochia insasi isi schimba forma si culoarea in functie de modul in care merg lucrurile. Cand este acasa, in castelul ei de gheata, se umfla ca o rochie de bal. Cand lucrurile devin mai terne, rochia devine mai stramta si mai intunecata la culoare. Iar cand lucrurile se innegureaza semnificativ pentru ea, in poveste, rochia devine complet neagra."
In final, si Swinton s-a indragostit de Narnia, exact la fel cum au patit si cei care s-au intalnit cu acest taram in copilarie. Ea spune: "LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL a inceput sa imi reaminteasca de marile filme de familie cu care am crescut, de pilda ‘The Railway Children' si 'Vrajitorul din Oz.’ Este o poveste clasica, prin faptul ca are aceasta calitate de moda veche, dar in acelasi timp un aer absolut modern.”
Leul Aslan
Cel mai mare rival al Vrajitoarei Albe in Narnia este Aslan, inteleptul si maiestuosul leu care a creat Narnia si a fost candva regele acestui tinut. Pentru a crea acest personaj impunator, atat de iubit ca erou de atat de multe personaje, Adamson a apelat la efecte speciale generate pe computer, dar si la actorul nominalizat la Oscar Liam Neeson, care creeaza personalitatea charismatica a lui Aslan prin vocea sa. “Aslan este atotputernic si atotcunoscator, totusi are o vulnerabilitate extrem de umana,” remarca Andrew Adamson. “Cred ca C. S. Lewis a folosit un leu pentru personajul lui Aslan fiindca acesta reprezinta ceva ce este in egala masura admirat si temut. El e simbolul fortei si puterii, dar nu este doar un leu din vis. Este un leu in carne si oase, ceea ce a reprezentat un element foarte important pentru conceptia noastra.”
Pentru echipa care a realizat filmul, esential in crearea personajului lui Aslan era utilizarea celor mai recente elemente de magie digitala pentru a-l face sa para ca nu este un produs digital, ci o adevarata bestie a padurii - desi cu niste ochi dezarmant de umani si de inteligenti - dupa cum arata ragetul lui rasunator. “Speram ca Aslan va fi cel mai realist animal generat pe computer vazut pana acum intr-un film,” spune producatorul Mark Johnson. “Vrem ca publicul sa se intrebe cum am reusit sa convingem acest animal salbatic, periculos, sa interactioneze atat de minunat cu copiii-actori.”
Supervizorul efectelor vizuale speciale, Wright, a avut nevoie de aproximativ 700 secvente VFX individuale si aproape doi ani pentru a-i da viata lui Aslan din LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL. Dar toata aceasta munca a meritat. "Exista o granita foarte fina cand iei un personaj animal si il pui sa vorbeasca si sa intre in relatie cu oamenii," recunoaste Wright, “iar noi categoric nu am vrut sa depasim limita si sa alunecam in desen animat. Realismul imaginii si al miscarilor trebuia sa fie desavarsit. Aslan se poarta exact ca un leu, dar poate sa faca mult mai multe decat te-ai astepta sa faca un leu, si tocmai asta a fost provocarea cu care ne-am confruntat."
Esential pentru munca lui Wright era ca Aslan sa vorbeasca intr-o maniera naturala, organica, ceea ce presupunea "cartografierea" minutioasa a miscarilor gurii sale, in timp ce vorbea, pentru a include toata musculatura, nu doar gura, creand un nivel de realism care duce pe noi culmi animatia care a creat in cinematografia recenta porcusorul "Babe" si alte animale vorbitoare.
Pe langa eforturile de grafica pe computer folosite pentru a realiza personajul Aslan, Adamson s-a bazat si pe Howard Berger de la K.N.B., pentru a-i furniza lei animatronici in marime naturala pentru cateva secvente esentiale. "Una dintre versiuni este un Aslan in marime naturala, care a fost folosit in secvente ca dublura, pentru ca echipa lui Dean sa aiba un punct de referinta special cand se filma in platou,” explica Berger. “Am construit apoi o versiune a lui Aslan pentru Masa de Piatra. Era o marioneta in forma de leu, in marime naturala, inalta de 2,4 metri, o realizare splendida, cu capul controlat prin radio. Respira si facea o multitudine de alte chestii uimitoare. In final, am creat si o versiune pentru secventele calare, iar Susan si Lucy au "calarit-o" pe fundalul ecranului verde. Era o chestie uriasa, greoaie, care cantarea pe putin 225 kilograme, daca nu si mai mult."
In construirea acestor marionete colosale, si Berger a urmarit obtinerea unui realism palpabil. Testul sau final a fost sa vada daca tinerii actori erau uimiti de marionetele sale Aslan. "Mi-am dorit ca actritele sa nu creada ca e o marioneta. Nu voiam sa creada nici o clipa ca e un element oarecare de recuzita sau un simplu efect de machiaj. Voiam sa reactioneze in fata lui ca si cum tocmai ar fi iesit dintr-o gradina zoologica," spune Berger. “Cand am vazut ce se intampla, mi s-a parut minunat. Asta a fost dintotdeauna viziunea lui Andrew asupra Narniei - un loc la fel de adevarat ca si Londra, dar mult mai plin de magie.”
Copyright© 2000-2025 Cinemagia® 
