Articole Scooby-Doo

Pentru a crea prima adaptare cu actori acelui mai îndrãgit câine din întreaga lume, vedeta animatã Scooby-Doo, realizatorii au transferat caracteristicile cãtelului animat într-o nouã dimensiune folosind imagini generate pe computer cu ajutorul unei tehnologii de ultimã orã.

“O întreagã paletã de optiuni digitale ne oferã nenumãrate posibilitãti pentru a crea persoana lui Scooby, permitându-ne sã îi aplicãm caracteristicile sale din desenul animat - în special expresiile faciale, structura maxilarului si zâmbetul - si chiar si asa reusim sã îl facem sã arate realist”, spune coordonatorul efectelor vizuale Peter Crosman.

De la începutul productiei, regizorul Raja Gosnell a subliniat faptul cã starul tridimensional al filmului trebuie sã fie atât credibil. Procesul complicat de a crea un Scooby-Doo tridimensionala început cu sarcina complexã de a-i dezvolta înfãtisarea. Pentru a proteja integritatea desenului animat în timp ce îi compuneau viata tridimensionalã lui Scooby-Doo, Crosman si echipa lui de la efecte vizuale au combinat caracteristicile unui câine adevãrat rasa Marele Danez cu câinele din desenul animat. “Scooby are o mare varietate de expresii faciale, exact ca un actor uman astfel cã a trebuit sã fie construit corect din punct de vedere al structurii musculare de pe fatã, din urechi si ochi”, povesteste Crosman. “Casa de efecte vizuale Rhythm and Hues au creat un Scooby biologic: oasele lui, muschii, culoarea ochilor si urechile pãstrând culoarea lui initialã, precum si petele de pe corpul sãu, urechea pleostitã si mersul alene. Apoi i-au fost adãugate personalitatea si expresiile faciale”.

O datã ce aspectul lui Scooby a fost perfectionat, echipa responsabilã cu efectele vizuale a folosit conceptele desenate pentru secventele cu super-câinele ca îndrumar pentru a completa fiecare fazã în procesul de graficã generatã pe computer. Fundalele pentru aceste secvente au fost filmate, apoi s-au inserat în cadru puncte de referintã pentru Scooby si s-a realizat o animatie provizorie pentru a obtine siguranta pãstrãrii acelorasi miscãri si expresii ale lui Scooby în cadrele generate pe computer”, spune Crosman. Dupã ce fiecare secventã a fost studiatã în profunzime si aprobatã de realizatori, artistii responsabili cu efectele speciale au fãcut ultimele retusuri pentru blanã, ochi, pozitionarea limbii, etc. pentru o realizare cât mai fidelã a unui Scooby-Doo tridimensional.

Din cauzã cã efectele generate pe computer sunt adãugate dupã filmãri, actorii sunt adesea confruntati fãrã a lucra cu un Scooby-Doo adevãrat pe platoul de filmare. Dupã cum spune Sarah Michelle Gellar: “Lucrul cu Scooby a necesitat multã imaginatie si coordonare cu ceilalti actori. Cu totii a trebuit sã ne sincronizãm, întrebându-ne «Unde crezi cã este Scooby acum? Ce grimasã crezi cã afiseazã?»”.

Pentru a-i ajuta pe actorii care au lucrat cu Scooby, precum si pentru a folosi un punct de referintã pentru echipa care a prelucrat imaginile digital si a atasa ulterior efectele generate pe computer, John Cox si echipa lui de la John Cox’s Creature Workshop au creat douã machete la scarã tridimensionale ale lui Scooby-Doo. Prima machetã îl arãta pe Scooby-Doo stând în patru labe iar a doua sculpturã îl arãta pe Scooby ridicat în douã picioare. Aceste machete au fost create cu schelete interioare si au fost montate pe roti pentru a putea fi miscate usor în timpul filmãrilor.

O altã resursã inestimabilã pentru realizatorii si actorii care au lucrat cu Scooby-Doo a fost Neil Fanning, care îi dã vocea câinelui din film. Fanning s-a aflat pe platoul de filmare pentru toate secventele virtuale cu Scooby, invocând spirtul Marelui Danez invizibil si fãcând schimb de replici cu actorii.

În afarã de Scooby-Doo, magicienii experti în efecte vizuale au realizat creaturile misterioase si feroce care terorizeazã turistii care petrec la Spring Break din Spooky Island. “Creaturile au fost amuzante si mult mai usor de realizat decât Scooby”, spune Crosman.

“Sunt niste personaje mari, înalte, subtiri si lungi cu degete foarte lungi. Ele au capacitatea de a strânge un trup uman ca si când ar fi un animal mult mai mic. Provocarea în aceste secvente a fost sã facem actorii sã creadã cã ridicati de o creaturã înaltã de 3,5 metri foarte înfricosãtoare. Astfel cã John Cox a construit o machetã gigant a uneia dintre creaturi pentru ca actorii sã vadã exact cu cine au de-a face. Apoi am ridicat actorii cu ajutorul unor cabluri si le-am dat puncte de referintã pentru creaturile cu care se ’luptau’ si le-am sugerat cum sã reactioneze în fata acestei creaturi gigante care îi plimba de colo-colo ca si când ei ar fi fost usori ca un fulg”.