Articole Mirror Mirror

Pe măsură ce Singh și Goldmann redefineau povestea pentru Oglinda, Oglinjoara, un personaj care, în mod tradițional, pândește din umbră, a început să se impună ca un personaj negativ central, cu motivații complexe. "În povestea clasică, motivația principală a reginei e vanitatea," spune Singh. "În filmul nostru, puterea e mai importantă. Ea vrea să controleze regatul, iar frumusețea ei e doar o unealtă folosită în acest scop."

Abilă, vanitoasă și complet amorală, Regina ar putea deveni cu ușurință o scorpie clasică, dar Singh a avut o idee mai subtilă, așa că a făcut o alegere care sfida convențiile. Pentru a întruchipa răutatea absolută, el a ales o actriță care reprezintă exact opusul pentru majoritatea spectatorilor. "Pentru mine, regina era malefică, tenebroasă, malițioasă, dar de un farmec irezistibil," spune regizorul. "Julia Roberts e atât de charismatică încât a putut interpreta rolul cu relativă ușurință."

Roberts își folosește magnetismul binecunoscut pentru a întruchipa o vrăjitoare fără scrupule, care plănuiește să pună mâna pe un bărbat bogat, chipeș și mai tânăr decât ea și care simte o antipatie fără margini față de pupila sa orfană. "Ea a fost prima și unica noastră opțiune pentru rol," spune Goldmann. "Râsul și zâmbetul ei au făcut din ea o legendă. Aici, aceleași atribute sunt folosite pentru a evidenția latura ei malefică. E nostim să-i vezi imaginea în oglindă."

Jucând un rol atipic, Roberts dă o nouă dimensiune personajului. "Cine poate juca mai bine rolul reginei malefice decât Răsfățata Americii ?" spune producătorul Kevin Misher. "Julia Roberts e o legendă. Cerându-i să interpreteze unul dintre personajele negative clasice i-am oferit șansa să facă un rol original și inovator."

Deja familiarizată cu stilul lui Singh, Roberts a fost intrigată imediat. "Filmele lui sunt interesante, originale," spune ea. "Întotdeauna m-am întrebat cum reușește. Curajul lui a dat un incredibil sentiment de integritate întregului film, ceea ce le-a permis actorilor să-și exploreze pe deplin personajele. Povestea fraților Grimm are doar câteva pagini, iar filmul realizat de Disney, n-are nicio legătură cu filmul nostru, permitea o interpretare limitată a personajelor. Tarsem spune povestea lor la o scară mult mai mare."

Roberts spune că aspectul multidimensional al personajului său a fost un alt argument pentru a accepta rolul. "M-a intrigat componentă duală a personalității reginei," explică actrița laureată cu Oscar. "O vedem pe regină, așa cum apare ea în viața de fiecare zi, apoi vedem și reflexia ei în oglindă. Regina din oglindă e mai calmă, mai controlată. Are puterea și încrederea de sine pe care regina însăși se luptă ca să le conserve."

Dar, în esență, filmul spune clasica poveste de maturizare a unei tinere care se confruntă cu multe provocări. Așa cum spune Roberts: "Regina este doar conflictul. Lily Collins e impresionantă în rolul prințesei. Arată exact așa cum ți-ai imagina-o pe Albă-ca-zăpada. Am fost complet fermecată de ea, pentru că e foarte tânăra și este deja o profesionistă. A fost extrem de curajoasă. Personajul meu era odios în raport cu ea, iar ea a fost întotdeauna foarte drăguță cu mine."

Collins, care a impresionat deja cinefilii cu rolurile din The Blind Side și Abducted a urmărit uluită transformarea Juliei Roberts. "Julia are un zâmbet faimos, pe care toți îl adoră, dar în filmul ăsta îl folosește într-o manieră sinistră. Albă-ca-zăpada, fiind tânără și inocentă, nu realizează natura malefică a reginei. La început, regina are un avantaj, dar, la final, prințesa o bate cu propriile ei arme. A fost foarte, foarte ciudat să fiu răutăcioasă cu Julia Roberts."

Realizatorii au căutat foarte mult timp până să găsească actrița care să întruchipeze inocența și hotărârea Albei-ca-zăpada. Audițiile au durat o lună și au dat probă 300 de actrițe până să o găsească pe Collins. "În clipa în care am văzut-o, am știut că ea va fi Albă-ca-zăpada noastră," spune Misher. "Am distribuit-o pe 1 aprilie, iar când impresarul ei a sunat-o, la o zi după ce dăduse proba, a crezut că era o păcăleală de 1 aprilie. E foarte greu să găsești o actriță în zilele noastre care să îmbine grația lui Audrey Hepburn și eleganța lui Elizabeth Taylor și care să pară neatinsă de viciile contemporaneității. Lily părea să întruchipeze bunătatea clasică de care avea nevoie personajul."

Goldmann este de acord: "Albă-ca-zăpada este iubită de natură și iubește, la rându-i, natura. Oricât de mare i-ar fi frumusețea exterioară, atracția exercitată de ea se datorează frumuseții interioare. Tinerele de azi sunt așa de sofisticate, încât la 21 de ani par să aibă 35, dar Lily pare foarte tânără și inocentă. Dă impresia de autenticitate, nu numai pe ecran, ci și în viața reală, iar asta era ceea ce căutam."

Modul în care e spusă povestea actualizează personajul, în opinia lui Collins. "Îmi place ideea că am modernizat-o pe Albă-ca-zăpada. La început, e clasicul personaj pe care îl cunoaștem toți din basmele copilăriei. A fost închisă într-un turn, ignoră ce se întâmplă în lume, dar apoi devine o fată care luptă pentru ceea ce crede. Odată ce se acceptă pe sine însăși, Albă-ca-zăpada e capabilă să se deschidă către lume și să se maturizeze."

Collins consideră că personajul exercită o atracție universală. "Cred că există un pic din Albă-ca-zăpada în orice fetiță, în orice tânără. Am încercat să exprimăm asta cu umor. Este o aventură comică, pentru întreaga familie."

Pretendentul Albei-ca-zăpada, prințul Alcott, a fost și el transformat dintr-un erou de basm într-un erou ceva mai în ton cu lumea contemporană. Interpretat de Armie Hammer, prințul este personajul esențial în conflictul dintre regină, care plănuiește să se mărite cu el cu orice preț, și prințesă, care îi cere ajutorul pentru a-și recâștiga tronul.

"Puțini sunt actorii care să aibă demnitatea și aerul lui princiar, dar care să dovedească și umor și talentul de a face față unor situații caraghioase, așa cum cerea uneori filmul nostru" spune Misher. "Armie menține echilibrul dintre cele două ipostaze, cu o gravitate și o naturalețe neobișnuite. După mine, alți bărbați se vor recunoaște în el, iar femeile se vor îndrăgosti de el. Și aceasta e definiția unui star de cinema."

"Hammer este foarte înalt și de o frumusețe clasică, așa că pare să fi fost născut pentru rolul ăsta," spune Goldmann. "Dacă ar exista un prinț al Americii, acela ar fi Armie. E un tip foarte chipeș, cu o alură impunătoare, maiestuoasă, dar în acest film vedem și altă latură a sa. Este foarte abordabil, fermecător și nostim. Toți cei de pe platou l-au perceput ca pe un prieten apropiat."

Roberts este de acord că Hammer a fost alegerea perfectă. "În primul rând, e un tânăr încântător. Am avut multe scene foarte lungi împreună, iar el a fost mereu foarte bine pregătit și foarte nostim în rolul său. Are mult umor și mult realism. Nu te mai saturi să-l vezi jucând."

Șansa de a-i da replica Juliei Roberts l-a convins pe Hammer să accepte rolul. "Aduce rolului toate atributele ei faimoase, ceea ce e fantastic. A fost impresionant să o văd la lucru, pentru că își cunoaște perfect meseria. Fiecare mișcare, fiecare gest erau controlate cu precizie. În filmul ăsta, publicul va descoperi o latură nemaivăzută până acum a Juliei Roberts."

Inițial, Hammer admite că a ezitat să joace rolul prințului. "Poate suna un pic ciudat," spune el. "Dar am discutat despre ezitarea mea cu Tarsem, iar el m-a asigurat că voi contribui la crearea personajului. Mi-a spus că voia să facă un film mare, despre curaj, iubire, despre cum îți găsești locul în lume. Iar totul va fi condimentat cu umor de calitate și susținut de interpretări superbe. Entuziasmul lui a fost contagios. Pe platou, el creează o efervescență continuă, se implică în tot ceea ce face, așa că nu poți să nu te simți plin de energie când lucrezi cu el."

Hammer a descoperit un personaj care își caută scopul în viață în aceeași măsură ca și Albă-ca-zăpada. "Prințul are toate atuurile. Ca orice prinț autentic, a învățat să lupte și să danseze, cunoaște istorie, științe, matematică. Înțelege lumea, dar numai pe hârtie. Nu știe lumea așa cum e ea în realitate, așa că pornește în căutarea aventurii și găsește destulă. De fapt, la început, găsește mai mult decât poate duce."

Îndepărtându-se de basmul clasic, realizatorii au adăugat un personaj crucial la curtea reginei: Brighton, loialul, dar prostănacul ei servitor. "Brighton îl înlocuiește pe vânătorul din basmul clasic," spune Goldmann. "Este un rol complex. El e cel care decide dacă prințesa va trăi sau va muri, dar tot el e acolitul reginei. Încercând să găsim partenerul potrivit pentru Julia, am reușit să definim și stilul filmului."

Nathan Lane, actor premiat cu Tony și Emmy, joacă rolul Brighton, transformându-l într-un tur de forță comic. "Nathan a influențat multe alte interpretări ale colegilor de platou," spune Goldmann. "E un actor comic cu un talent remarcabil și e foarte generos. Era realmente prezent pentru personajele care interacționau cu el."

În rolul slujitorului greu-încercat al reginei, Brighton își dă toată silința să-i facă pe plac. "Dar e o veșnică dezamăgire pentru ea. Cam așa îmi imaginez că trebuie să fie viața asistentului lui Faye Dunaway. Dar, din fericire, efectul comic este garantat."
Cu excentricitatea clasică, Lane explică de ce a acceptat rolul. "Am spus "da" din cauza costumului. Numai ocazia de a arăta ca răposata Shirley Booth m-a convins să joc rolul lui Brighton."

"De fapt", spune el mai serios, "m-am grăbit să profit de șansa de a juca alături de Roberts. Cei doi se cunoscuseră cu ani în urmă, la acțiunea de binefacere organizată de Paul Newman, Hole in the Wall Gang Camp. "M-am gândit că ne vom distra împreună," spune Lane. "Personajul e similar cu cel jucat de ea în My Best Friend’s Wedding, numai că mult mai afurisit. Nu e o persoană simpatică, dar personajele negative sunt întotdeauna cele mai bune roluri. Dacă tot joci rolul reginei malefice, o parte din amuzament e că joci un personaj complet lipsit de conștiință. În plus, ea arată superb în costumele acelea spectaculoase."

Relația dintre Lane și Roberts a devenit piesa comică de rezistență a întregului film. "Împreună, au creat impresia că se joacă plănuind toate răutățile posibile," spune Misher. "Pentru adulți, ei sunt ticăloșii, dar pentru copii, sunt comici. Inițial, rolul trebuia să fie unul minor, dar când ai un actor de calibrul lui Lane, inevitabil a luat amploare."

După ce e abandonată în pădure de catre Brighton, Albă-ca-zăpada se trezește înconjurată de o ceată de haiduci certăreți, dintre care niciunul nu-i ajunge la bărbie. Singh a transformat gașca obișnuită de pitici cântăreți într-o ceată de bandiți puși pe gâlceavă. Piticii au întors spatele legii după ce au fost obligați să-și părăsească satele. "Regina, interesată de frumusețea exterioară, i-a exilat pentru că nu se potriveau idealului său estetic," spune Goldmann. "Detaliul acesta contribuie la narațiune, dând profunzime personajelor și creând o punte de legătură între ei și spectatori."

Pentru reinterpretarea celor șapte pitici, Singh șapte actori extraordinari. "Am avut un noroc incredibil la distribuție, iar piticii nu fac excepție," spune regizorul. "Energia și creativitatea pe care le-au adus poveștii au fost fenomenale."

Decât să se bazeze pe imaginea clasicelor personaje animate, realizatorii le-au permis actorilor să-și definească singuri personajele. "Mai întâi, am angajat actorii, apoi am creat personajele în funcție de personalitatea lor," spune Goldmann. "Toți actorii au participat la procesul de definire a personajelor. Fiecare trebuia să contribuie cu ceva anume, pentru a o ajuta pe Albă-ca-zăpada să se maturizeze."

Cu această idee în minte, au început să prindă contur personajele Butcher, Grimm, Half-Pint, Napoleon, Wolf, Chuckles, și Grub (Martin Klebba, Danny Woodburn, Mark Povinelli, Jordan Prentice, Sebastian Saraceno, Ronald Lee Clark și Joe Gnoffo). Așa cum explică Klebba, "Mi se spune Butcher (măcelarul) pentru că fusesem cel mai mare măcelar din oraș. Half-Pint (Juma-de-halbă) fusese cârciumar, Grimm fusese învățător... Fiecare nume își are originea în viața lor dinainte de haiducie. Singura legătură dintre ei este faptul că toți au fost exilați din cauza înălțimii lor."

Clark adaugă: "Odată ce am fost alungați din regat, noi șapte am format o familie.. Ne ciorovăim întruna, dar rămânem împreună pentru că știm câtă nevoie avem unul de celălalt."
Singură pe lume, Albă-ca-zăpada trebuie să depindă de cei șapte pitici pentru a-și croi un drum în viață. Pe măsură ce-i cunoaște mai bine pe surprinzătorii ei mentori, publicul le descoperă abilitățile unice. "Fiecare dintre noi o învață ceva diferit: scrimă, lupte libere, trucuri necinstite și cum să reacționeze prompt. Dar, cel mai important este că o învățăm să creadă în ea însăși," spune Woodburn.

Collins a colaborat îndeaproape cu toți piticii, între ei creându-se o camaraderie similară celei de pe ecran. Actrița spune: "Martin, Danny, Mark, Sebastian, Jordan, Ronald și Joe sunt fenomenali. Au creat personaje memorabile care se potrivesc perfect în acest grup, în ciuda eterogenității sale."

Distribuția remarcabilă e completată de Mare Winningham în rolul lui Baker Margaret, confidenta de la palat a Albei-ca-zăpada, Michael Lerner, actor nominalizat la Oscar, care joacă rolul baronului ale cărui avansuri stângace o umplu de furie pe regină. Sean Bean, câștigător al premiului SAG, în rolul regelui, binevoitorul, dar năpăstuitul tată al Albei-ca-zăpada, precum și tânărul actor britanic Robert Emms în rolul lui Charles Renbock, valetul fidel al prințului, un tovarăș de călătorie mult mai puțin entuziast.

Singh a fost încântat de eforturile actorilor din rolurile secundare de a popula lumea fantastică pe care a creat-o. "Întotdeauna îți dorești actori mari în filme. Speri să faci un film care să reziste în timp, iar pentru a reuși așa ceva ai nevoie de actori extraordinari și pentru rolurile secundare."

Calitatea actorilor dovedește talentul și imaginația lui Singh, potrivit lui Roberts. "Toți au contribuit cu interpretări incredibile, iar părerea mea e că am făcut-o pentru Tarsem, pentru că ne-am dorit să facem parte din universul magic creat de el."