Articole Hjælp, jeg er en fisk

(2000)

Ajutor, sunt un peștisor

Arta regiei - comentariile regizorului

Imi amintesc, atunci cand eram mic, cum stateam pe malul oceanului si–mi lasam gandurile sa zboare de-a lungul valurilor. Acolo puteam experimenta minunile lumii subacvatice, miscandu-ma printre crabi, scoici si pestisori.
Fara nici o indoialã, atunci s-a nascut ideea filmului “Ajutor, sunt pestisor”. Viata a mers mai departe si odata cu trecerea timpului au venit alte experiente – conflicte, prietenii, dragoste, familie si copii. Propria mea viata si prietenii mei mi-au fost intotdeauna o sursa inepuizabila de inspiratie. Pentru mine, regia si desenul au fost unelte ale povestirii.
Sa faci un film de desene animate este ca oricare alt film – o munca de echipa. Intr-un proces care mananca timp, ideile si viziunile sunt supuse unei scrupuloase analize. Este foarte important sa ramai la ideea originala, insa uneori trebuie sa sacrifici idei pentru altele mai bune. Dintr-o echipa de filmare fac parte oameni foarte talentati. Daca fiecare are un cadru pentru a da ce e mai bun din el, atunci rezulatul va fi grandios. Cea mai importanta responsabilitate a regizorului este tocmai sa creeze acest cadru.
Nu voi nega faptul ca este dificil sa aduci esenta unei viziuni la un set de cuvinte adesea reci si uscate. Toate aspectele importante ale unui film – sunet, muzica, voci, culoare, lumina si emotii – dispar atunci cand vorbesti despre ele.
Si dintre toate, emotiile sunt cele mai importante. Daca pot smulge un zambet de pe buzele spectatorilor, o lacrima în coltul ochilor, atunci merita efortul. Si asta înseamna sa faci film cu adevarat.
Nici o imagine nu este intamplatoare. Unele sunt linistite, compuse din linii orizontale sau verticale, altele formeaza o spirala ca un vartej. Una este albastra, alta de un rosu aprins. Una este intunecata si monocroma, alta o paleta de culori complementare. Un amestec de intuitie si experienta decide ce este mai potrivit pentru o anumita scena. Scene lungi, statice sau secvente scurte si dinamice?
Muzica trece de la o soapta abia auzita la o furtuna wagneriana de tobe, creand o ambianta emotionala printre spectatori.
Actorii care isi împrumuta vocile nu vor aparea in mod direct pe ecran. Trebuie sa extragem esenta emotionala direct din dialog, si in felul acesta ni se dau posibilitati nelimitate sa manipulam materialul înregistrat pentru a-l potrivi cu filmul.
Acum, stelele ascunse ale desenelor animate, desenatorii, intra in scena creand ca prin miracol viata. Ca inlocuitori ai lui Dumnezeu, dau viata din nimic. Daca participi chiar si o singura data la acest act magic, sufletul iti va fi “pierdut” pe vecie.
Este extrem de complicat, greu, scump si laborios sa faci un film de desene animate. De aceea, cred eu, aceasta masinarie gigant nu ar trebui pusa in miscare daca nu poate fi intretinuta de idei si viziuni pe masurã. Eu sunt gata sa risc cu acest film.

Stefan Fjeldmark.