Articole Evil Dead

În 1981 The Evil Dead a fost lansat în toată lumea, atât în cinematografe închise cât și în aer liber, terorizându-i pe spectatori, polarizând publicul și lansând carierele regizorului Sam Raimi, a producătorului Rob Tapert și a actorului Bruce Campbell. Povestea celor cinci prieteni care se duc să se distreze într-o cabană din adâncul pădurii și care declanșează din greșeală forțele răului i-a surprins chiar pe creatorii filmului întrucât el a devenit, pentru milioane de fani, un clasic al experiențelor horror din cinematografie.

Publicul fanatic al The Evil Dead a continuat să crească în cei 30 de ani care s-au scurs de când cei trei realizatori începători au turnat, având la dispoziție un buget de-a dreptul meschin, o peliculă care continuă să fie considerată drept unul dintre cele mai fioroase filme ale tuturor timpurilor. Raimi, Tapert și Campbell discută despre un remake de ani de zile. “Când filmam The Evil Dead, ne luptam să rezistăm până în ziua următoare,” recunoaște Tapert. “Nu visam noi atunci că filmul va ajunge o franchiză de succes, care va mai avea încă două capitole.”

Noul film, Cartea morților, reprezintă reluarea unuia dintre cele mai originale filme horror făcute vreodată. Avându-i ca realizatori pe Raimi, Tapert și Campbell, Cartea morților vine din nou să terorizeze o nouă generație de spectatori, combinând tehnologia secolului XXI cu elementele dure ale unui horror clasic.

Raimi a fost primul care s-a gândit să facă cel de-al patrulea film din serie. “Simțeam că aveam la-ndemână o minunată poveste cu stafii, care merita să fie din nou transpusă pe marele ecran, dar de data asta cu ajutorul unor efecte vizuale de înaltă calitate și o coloană sonoră de excepție,” spune el. “Primul film a trebuit să-l filmăm în 16 milimetri. Sunetul era mono, pentru că nu ne permiteam stereo, ca să nu mai spunem de “surround 5.1”. Probabil că n-am avut decât vreo 60 de copii, așa că filmul a fost distribuit în foarte puține cinematografe. S-a difuzat foarte puțin pe marele ecran pentru că nici nu era clasificat. Așa că majoritatea spectatorilor l-au văzut pe video sau DVD. Chiar dacă a fost urmărit pe marele ecran, imaginea și sunetul lui erau foarte slabe.”

Scenaristul actual este regizorul Fede Alvarez. “Este un mare realizator de film,” afirmă Raimi. “Am vrut neapărat ca el să fie cel ce va spune povestea cu stafii în fața noii generații, având de data aceasta o imagine și un sunet originale și perfecte, așa cum ar fi trebuit să fie de la început.”

Raimi și Tapert s-au aflat printre fanii primului film scurt al lui Alvarez. Ei au încheiat imediat o înțelegere pentru dezvoltarea filmului într-un film de lung metraj pentru marele ecran cu Ghost House Pictures, o firmă mixtă a lui Nathan Kahane împreună cu Joe Drake, creată special pentru realizarea filmelor horror și thriller.

Alvarez și Sayagues au prezentat partenerilor o nouă și surprinzătoare versiune a The Evil Dead care rămânea fidelă spiritului primului film, introducând totodată personaje noi și aducând schimbări subtile intrigii. Regizorul-scenarist a recunoscut că scopul său principal era să creeze cel mai terifiant film de groază. Cea mai grea sarcină era să hotărască elementele care necesitau schimbarea, recunoaște el. El a transformat-o pe Mia, tânăra care se luptă cu dependența față de droguri, în personaj principal. “Ea se luptă cu dependența, iar prietenii încearcă s-o ajute,” explică Alvarez. “În filmul original, adolescenții veniseră la cabană tocmai ca să fumeze droguri și să bea alcool, lucru explicabil, pentru că ei erau mai tineri decât personajele actuale. Aveam nevoie de un alt motiv care să le determine pe personaje să meargă la cabană. Consider că acesta e un lucru relevant. Nu e neapărat vorba despre droguri, ci în general, despre orice lucru pe care vrei să-l lași în urma ta. Iar aceasta e în esență tema filmului. Una e să știi care e calea cea drepată și alta e să începi să pășești pe ea. Toate personajele se luptă într-un fel sau altul cu asta.”

“Să realizezi un film horror bun reprezintă o provocare enormă,” recunoaște producătorul. Iar ca să realizezi un film horror revoluționar, la înălțimea moștenirii pe care o reprezintă filonul filmului, spune Tapert, trebuia să meargă pe direcția care reprezenta noul, schimbarea. “Publicul vrea să vadă ceva ce n-a mai văzut până acum. Filmele genului au evoluat mult și ceea ce te speria când erai mic nu mai pare atât de terifiant acum.

Raimi garantează că vor fi multe surprize în filmul actual. El susține că “Povestirea are o cu totul altă linie epică,” măsturisește el. “Situația e similară, dar felul în care tinerii devin posedați și interacțiunea dintre ei sunt cu totul diferite. Acest film are efecte vizuale noi și fantastice, care vor înspăimânta publicul.”
Campbell descrie filmul actual cu un singur cuvânt: “Implacabil”. Fede a făcut tot ce i-a stat în putință, din punctul de vedere al scenariului, pentru a te absorbi treptat într-un vortex din care nu mai poți ieși. Te prinde și nu te mai lasă.

“Acesta nu e un filmuleț horror de joacă,” ne avertizează el. “Este un film captivant, care te poartă într-o cavalcadă de evenimente terifiante. Pe măsură ce se derulează, devine tot mai înspăimântător. Adrenalină la maxim! Așa că, dragilor, dacă gasiți o carte într-o cabană părăsită din pădure, întoarceți-vă și fugiți cât vă țin picioarele.” Raimi adaugă, “Este cea mai grozavă experiență în materie de teroare. Iar eu vă provoc să o vedeți!”

Viața de dincolo

Bruce Campbell nu a avut decât un sfat înainte de a se apuca de turnarea filmului Cartea morților. “Am spus, de data asta trebuie să facem rost de actori mai buni,” își amintește el. “Când am făcut primul film eram lipsiți complet de experiență. Acum aș spune că dialogul era sărăcăcios, dar pe atunci nu știam să facem diferența. Toate replicile erau spuse cu patos și sinceritate, iar publicul a înțeles asta și chiar i-a plăcut.”

Totuși, talentul actoricesc nu a fost singurul criteriu pentru casting. Producția se contura a fi foarte pretențioasă. “Pe lângă protezare și machiaj vroiam să-i sperii de-a binelea pe spectatori, iar asta să răzbată clar pe ecran,” spune Alvarez. “Și fără excepție, actorii din distribuția noastră au înțeles acest țel și l-au adoptat fără rezerve. Niciunul nu a spus vreodată: Aș prefera să nu fac asta sau asta, iar eu le sunt recunoscător pentru asta.”

Nimeni nu cunoaște provocările mai bine ca Jane Levy, care o interpretează pe Mia. “Noi toți ne-am creat o imagine despre Mia,” afirmă Tapert. “Jane nu era chiar pe tiparul imaginat de noi, dar la audiție a fost extrem de dinamică. Sam, Bruce și cu mine am fost de accord imediat că ea trebuia să fie aleasa—iar ea s-a dovedit a fi la înălțimea pretențiilor noastre. Are de jucat un rol solicitant, dar are multă energie și s-a dedicat complet proiectului. De fapt cred că i-a plăcut să fie un monstru, ceea ce ajută dacă te afli într-un „horror movie” ca acesta.”

“Jane ne-a fost trimisă de Dumnezeu,” e de acord Young. “Ea e o actriță extrem de atractivă. Mia are remușcări și trece printr-un process de autoflagelare, iar Jane a intrat imediat în pielea personajului. Fie că era o secvență dramatică, fie că era o secvență groaznică, de horror total, ea nu se temea de nimic.”

Personajul interpretat de Levy este mezina grupului de prieteni. “Ea este sora mai mică a lui David și e tratată ca o soră mai mică și de către Eric și Olivia,” spune actrița. “Ei au crescut împreună și s-ar putea spune că Mia a avut întotdeauna nevoie de frați mai mari care s-o protejeze. Dar David nu prea se pricepe s-o îndrume. Ea încearcă să repare relația nu prea grozavă cu fratele ei, dar și toate problemele pe care le are ea însăși. Până când fuge în pădure și se sperie de monstruoasa apariție, ea încearcă să se mențină pe linia de plutire. E ferm hotărâtă să suporte durerile fizice și paranoia cauzate de sevraj. Dar atunci când vede groaznica fantomă își dă seama că locul acesta nu e de loc sigur, numai că nimeni nu o crede.”

Dar surprinzător, rolul lui Mia de la începutul filmului, înainte de a deveni posedată, a fost cel mai greu de interpretat. “A fost mai dureros,” explică Levy. “Ca demon, puteam să fiu tot ceea ce doream. E ceva mai mult din regnul animal și aveam mai multă libertate de exprimare. Puteam să distrug oamenii, să-i torturez. Într-un fel cam ciudat, a fost destul de amuzant faptul că am putut face asta.”

Shiloh Fernandez interpretează rolul lui David, un rol pentru care nici nu vroia să meargă la audiție—și asta nu pentru că nu l-ar fi vrut. “Eram programat la audiție, când impresarul meu mi-a dat să citesc emailurile dintre Fede și reprezentantul lui de casting,” spune actorul. “Ei spuneau că vroiau să mă angajeze pe mine, Shiloh Fernandez, dar eu nici nu dădusem audiția. Atunci eu am spus, Nu o să mă mai duc la auditia asta. N-aș putea să fac altceva decât să-mi spulber toate șansele!”

Relația dintre David și sora sa, ca și cu prietenii lor reprezintă partea care l-a atras pe Fernandez către acest scenariu. “Erau multe de explorat” recunoaște el. “Nu mai făcusem niciodată un film ca ăsta, dar mi-a făcut plăcere să descopăr adevărul în interiorul unui horror.”

Experiența de pe platourile de filmare pentru Cartea morților a relevat o nouă fațetă a actoriei pentru Fernandez. “Dorința realizatorilor era să facă cel mai bun film posibil,” spune Fernandez. “Rob și Sam l-au susținut pe Fede și versiunea sa originală. Ei mai doreau să-i încânte pe fani—dar mă bucur că sarcina asta nu mi-a revenit mie.”

Iadul se dezlănțuie în cabana din pădure din cauza unei cărți pe care o găsește în pivniță Eric, care este professor și prieten din copilărie cu Mia și David. Atunci când Eric, interpretat de Lou Taylor Pucci, citește cu voce tare din cartea pe care a descoperit-o, el îl invocă în felul acesta, fără să vrea, pe demonul aflat pe lumea cealaltă, declanșând astfel iadul pe pământ.

“Eric este stăpânit de o atracție ciudată față de carte,” explică Young. “În povestire nu se precizează, dar din jocul lui Lou și din indicațiile regizorale ale lui Fede, simțim că acolo există ceva mult mai puternic decât o simplă curiozitate.” Pentru Pucci, un fan al filmului original, ideea de a participa la noul capitol al francizei clasice, era irezistibilă. “O să joc în Cartea morților!” se entuziasma el. “E cel mai cumplit, cel mai groaznic film din câte am văzut! Eram super încântat.”

Raimi și Tapert o cunoșteau pe Jessica Lucas, actrița care o interpretează pe Olivia, pentru că lucraseră cu ea în 2009, la thillerul supranatural Drag Me to Hell. “Pur și simplu ne-am îndrăgostit de ea,” spune Tapert. “Ea dă multă greutate rolului ei de aici. Ne-a cucerit când am văzut-o cu cât stoicism și voință a făcut față la volumul imens de mișcare, la kilogramele de machiaj și la numărul mare de gageturi și proteze pe care trebuia să le mânuiască.”

Când Lucas a auzit că Raimi era interesat să facă un nou film din seria Evil Dead , s-a arătat imediat interesată. “Franchiza e un horror cult,” spune ea. “Când am citit scenariul, mi-am dat seama că e ceva sălbatic de înfricoșător. Atunci când faci un horror care conține elemente supranaturale, asta înseamnă că are o anumită ținută, iar într-un asemenea film e plăcut să joci. Nu există limite, poți face orice.”

Elizabeth Blackmore, care o interpretează pe Natalie, a fost prima care s-a înscris la audiție. “Ne-a plăcut și am hotărât s-o păstrăm,” spune Tapert. Natalie este prietena lui David și e nouă în grupul respectiv de prieteni. “E o tipă extrovertă și vrea să impresioneze,” spune Blackmore. “Natalie e ca și publicul - un outsider care le întâlnește abia acum pe celelalte personaje.”

Una dintre provocările cele mai mari ale rolului a fost faptul că realizatorii și-au dorit să folosească mai mult efecte speciale la propriu, decât CGI (efecte vizuale realizate pe calculator), spune ea. “E o chestiune foarte tehnică atunci când trebuie să mânuiești o mulțime de proteze și de aparate pentru a crea impresia realistă că ești posedat de demoni, o creatură extrem de spontană. Am fost preveniți că ne va fi greu și că vom simți la un moment dat nevoia să ne smulgem protezele și să ne ducem într-un colț ca să plângem de frustrare. A fost perfect adevărat, dar în final am simțit o mare satisfacție.”

Cabana din pădure

Recrearea îndrăzneață a lui Fede Alvarez din Cartea morților s-a bazat pe reluarea unor elemente vizuale devenite legendare, din filmul original și amplificarea factorului groază cu ajutorul celor mai bune și mai avansate tehnologii. Succesul acestei operațiuni depindea de coordonarea până la cel mai mic detaliu a activității tuturor departamentelor artistice ale filmului, mai ales după ce Alvarez a făcut o alegere neobișnuită și extrem de dificilă. Pentru a menține spiritul filmului din 1981, Alvarez s-a hotărât să folosească preponderent efectele vizuale tradiționale, eliminând cât se putea de mult efectele realizate pe calculator (CGI).

Auckland, Noua Zeelandă, a fost locația unde s-au realizat filmările, aleasă de către Tapert și Raimi care au lucrat mult în zonă. “Am vrut să-i dăm lui Fede tot ce avea nevoie, iar asta n-o puteam face decât în Noua Zeelandă,” mărturisește Campbell. “Aici există o echipă formată din oameni foarte buni, care iau lucrurile în serios.”

Pregătirile au fost făcute de scenograful Rob Gillies, care a răspuns de alura filmului în așa fel încât să aducă un omagiu imaginii originale. Regizorul, împreună cu Young, Gillies și Tapert, au colindat pădurile din jurul orașului Auckland pentru a hotărî locul ideal pentru filmări.

Pe lângă recrearea cabanei, Gillies trebuia să mai recreeze și alt element al seriei: Cartea morților. După ce a venit cu mai multe idei pentru felul cum va arăta cartea, Gillies s-a oprit la o soluție foarte simplă. “Cu excepția faptului că e legată în piele de om si sigilată cu sârmă ghimpată,” spune scenograful. “Ni s-a părut suficient de fioroasă. Mai trebuia să mai creăm și conținutul, pentru că textul citit de Eric conține informațiile din care el trebuie să-și dea seama că demonii sunt aproape. Am hotărât că ea fusese scrisă acum sute de ani. Este evident faptul că un scrib din secolul XII a făcut niște adnotări și că în secolul XIV cineva a mai adăugat niște adnotări în altă limbă. De-a lungul anilor, cartea a trecut prin multe mâini, toate adăugând sau modificând câte ceva. Scrisurile care apar în carte devin din ce în ce mai colorate și mai nebunești, iar tocmai acum Eric se hotărăște să deschidă cartea.”

Când nu s-au putut evita efectele realizate pe calculator, l-au chemat pe responsabilul pentru efectele vizuale, George Ritchie, care avea sarcina de a „nivela asperitățile”. “Ne-a făcut plăcere tuturor să adăugăm câte ceva și nu doar să ne mulțumim cu elementele de bază,” a recunoscut Ritchie. “Nu-mi place să văd imagini create pe calculator acolo unde nu ar fi necesar. Tehnica asta se folosește prea mult în ziua de azi, iar eu prefer o abordare mai naturală. E o adevărată satisfacție să realizezi ceva care să arate ca și când nu ai fi intervenit cu nimic.”

Multe dintre efecte au depins de coordonarea dintre Roger Murray, designerul de efecte care a realizat protezele folosite în film și echipa de machiaj, condusă de Jane O’Kane. “Lucrez cu cei doi de ani buni,” mărturisește Tapert. “În trecut, Jane vroia să pună cât mai mult sânge; era șansa ei să creeze o ploaie de sânge.

Pe măsură ce efectele din filme devin din ce în ce mai sofisticate, este tot mai greu să-i sperii pe oameni, observă Murray. “Oamenii sunt expuși la tot mai multe orori, așa că devin mai insensibili. Astfel era foarte important să decidem ce trebuie să arătăm și ce trebuie doar să sugerăm. Eu cred că am reușit să facem ceva realmente infricoșător.”

Toți actorii au trebuit să treacă prin transformări și ședințe de machiaj extrem de elaborate pentru a reda metamorfozarea personajelor lor în demoni. Pentru Natalie, echipa a creat cinci proteze diferite de brațe, pentru a reprezenta stadiile degenerării sale. Dar aceasta nici nu s-a putut compara cu modificările prin care a trecut Mia, interpretată de Jane Levy. Rănile Miei au devenit piatra de încercare pentru echipa de machiaj, afirmă O’Kane.

Probabil că cea mai mare schimbare de imagine a filmului o reprezintă luminile. “Știam că primul film Evil Dead, va fi difuzat în cinematografe în aer liber,” spune Tapert. De data asta, Alvarez s-a îndepărtat de tradiție filmând multe dintre secvențe la lumina zilei. “Nu prea vezi multe filme horror a căror acțiune să se petreacă ziua,” afirmă el. “Dar camera noastră de filmare a fost așa de bună și avea o gamă foarte largă de culoare, încât filmul a ieșit nemaipomenit. Am simțit că anumite secvențe necesitau iluminare de noapte, dar am găsit soluții care sunt și mai înfricoșătoare chiar dacă sunt filmate pe timp de zi, iar asta se întâmplă datorită faptului că poți vedea mai bine ce se întâmplă în pădure.”

Directorul de imagine Aaron Morton descrie aspectul general al filmului ca fiind aspru, neprelucrat. “Fede a vrut să realizeze o dimensiune atemporală care să păcălească publicul la începutul filmului cu un fals sentiment de securitate,” explică el. “Folosim tot arsenalul unui horror clasic pentru a face publicul să participe și să sufere alături de personaje. Atunci când ele se află la ananghie, trebuia să obținem o reacție maximă din partea publicului.”

Campbell este entuziast când vorbește de filmul finalizat: “Nu numai că jocul actorilor e mai bun în acest film, dar și efectele speciale și imaginea se află la un nivel superior. Aici nu vom vedea cum țâșnește sângele din furtunul de udat grădina. De data aceasta am folosit tehnologie modernă, am avut un buget decent și l-am făcut din nou, mai bine. Sper că într-o zi cele două filme Evil Deads vor putea fi prezentate în paralel. Vreau să le prezint la Alamo Drafthouse, din Austin. Cred că se va putea vedea că au aceleași rădăcini.”